241 matches
-
laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu: “Vei face drumul până aici de câte ori te-ar potopi dorul de ea. Numai de n-ar trimite-o bătrânul la vreo mănăstire de maici!” “ Doamne! Numai asta să nu se întâmple!” - m-am rugat eu în disperarea mea. În cele din urmă, am zărit turla bisericii. De undeva dinspre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru iubita lor de dincolo de sticla ferestrei. Ea - mândră, cum am spus, potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică de fagure de miere. Unde sunteți, voi, bărbați, oameni ai omeniei, ca să vedeți ce văd și eu; ca să admirați ce admir
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Din fulger se desprinde tot golul din inele...; în frigul dintre gânduri. Spațiul ideal de manifestare a dragostei este, adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel, doar fusese vînzător de Înghețată În tinerețe, sau poate că asta face parte din strategie, un alt vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
istoriei. Astăzi s-au ivit altfel de vâlve care îți taie brazii, molizii și stejarii să-i dea arginți. S-au ivit zmei care înghit pădure bătrână și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întâmplă aici înăuntru trebuie să rămână între aceste ziduri. Noi nu ne facem decât datoria, așa cum prevede legea, și suntem conștienți că slujba noastră e spre folosul lui Dumnezeu și al oamenilor. Drept urmare, Tommaso a fost cules din celulă, încă potopit de durere și amețeli, spre a fi supus "veghii", tortură sălbatică, exasperantă, ce-ar fi terminat pe oricine. Cei câțiva care avuseseră parte de ea, cedaseră în mai puțin de șase-șapte ore, gata să spună tot și chiar să adauge
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
speriați, se priviră între ei, avură intenția să fugă, dar se întoarseră de unde plecaseră și iscodiră printre tufișurile de mărăcini și afin; unul de-al lor era întins la pământ cu un picior într-un rug de mure și fața potopită de șerpi ce se repeziseră la el. Nu i-au sărit în ajutor, și-au luat picioarele la sănătoasa și, doar atunci câns s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Istoricii români sunt acuzați de a exagera virtuțile poporului român și de a falsifica istoria în propriul lor înțeles. „De te-apuci să citești mai cu luare aminte o carte de istorie românească, de acele care în ultimii ani au potopit instituțiile de învățământ, bibliotecile publice și librăriile din țara noastră, degrabă, foarte degrabă ne năpădesc o sumedenie de nedumeriri și o încâlceală cumplită”. Inutil să mai menționăm că autorul respectiv (Victor Stratan) nu exemplifică în nici un fel, cu nici o referire
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la casele lor. Bogătașul, lăudându-se că el are să ghicească, fiindcă ce lucru poate fi mai ușor decât a spune că porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dânsul de o palmă; iară săracul plângea de potopea pământul, gândindu-se ca ce o să spuie el." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (f) "Împăratul avea trei fete: și așa multă grije îi dase trebile împărăției, încât uitase de fete că trebuie să le mărite. Într-una din zile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
acești dușmani speriați să înțeleagă faptul că bunurile săracului nu pot face ave- rea bogatului. Legenda ne spune despre un ospăț la care s-au întîlnit două lumi di-ferite. Tăblița 24 confirmă mitul și ne spune cum Dromichete i-a potopit pe mace- doneni în cîmpie dar a considerat că este mai bine să fie prieteni și rude. Au bătut palma și fiul lui Lisimah a luat în căsătorie albinuța lui Dromichete la care demult rîvneau niște bărzăuni focoși. După care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei astral a fost atunci cînd Sabin Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că din buricele stelare ale frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moderatori, umeziți de plăcere (dar și pe noi, recunoaștem), să înțelegem că elocința domniei-sale e una cu mantinelă: capodopera vieții proprii este pînza în care "odioșii", ținîndu-se de mînă Făt Frumos și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Băiatu arată scaunul de lângă el, cu un gest firesc, pe care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu "junele Ziței". Totuși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drum Și eu pe ăsta , cine-l vede-ntîi, Să strige pe cellalt. Ies în părți diferite) SCENĂ 2 (Altă parte a pîrloagei. Furtună continuă. Intra Lear și Bufonul) LEAR: Vînturi, suflați, și-obrajii spargeți! Viforîți, Ruperi de nori; și trîmbe, potopiți Pîn' ne-necați clopotniți, pește vîrf! Sulfurice, blestem-purtînde focuri, Vestiri de trăznete stejarii despicînd, Pîrliți-mi părul alb! Tot-zguduinde tunet, Izbește sfera lumii-aceste o turtind, Sfarmă tiparele naturii, germenii Toți zvîrle-odat', ce fac ingrat pe om! BUFONUL: Unchiule, agheazma de curte
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
În sânul administrației americane. La ce folosea o Germanie (controlată de americani) redusă la starea preindustrială? Cea mai mare parte a terenului agricol german se afla acum sub control sovietic sau fusese transferat Poloniei. Între timp, Germania de Vest era potopită de refugiați flămânzi și dezmoșteniți. Restricțiile asupra dezvoltării urbane sau industriale puteau menține Germania În prostrație, dar nu o puteau hrăni sau reconstrui. Această sarcină, deloc neglijabilă, revenea ocupanților victorioși. Mai devreme sau mai târziu, ei aveau să transfere această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]