8,531 matches
-
placă. De aproape, voind să-i cunoști, cum face Dumitru Chioaru, uiți, totuși, că sînt tot atîtea stiluri cîți oameni. Un aer de familie, ajutat și de glosele care nu se feresc de excese elogioase, îi ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui posibil autoportret. Primul reia, oarecum, argumentele din introducere, aceea care stă "în loc de portret de grup". Vorbește, adică, despre critica așa-zicînd poeticească, despre finețurile și limitele ei. Al doilea, în
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
pe cei mai de seamă intelectuali autohtoni cu care i-a fost dat a fi contemporan, iar pe de altă parte învedera un snobism cultural, un enciclopedism fabricat, menit a-i disimula golurile de instrucție, autorul Moromeților îi suspecta de poză și nesinceritate la modul generic: "Așa se explică de altfel dezamăgirea pe care o simte adesea un om cu o profesiune neintelectuală cînd nimerește din întîmplare printre intelectuali; el observă cum, într-un mod neașteptat, acești intelectuali discută despre lucruri
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
metodic, sunînd la fiecare număr și întrebînd dacă văzuse cineva vreo persoană care să corespundă descrierii mele. A trimis fotografia mea la aceste secții de poliție și a trimis și o notificare la toți administratorii francizelor sale, rugîndu-i să pună poza mea în fiecare local Hercules. Cu mult înainte ca trupul meu gol să apară în cărțile de medicină, chipul meu a apărut pe panouri de afișaj și în vitrine prin toată țara. Și poliția din San Francisco a primit o
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
și tensiunea sporită și frumusețea stranie a multora dintre versurile neoavangardiste cu irizări expresioniste ale lui Andrei Steiu deocamdată. Frica este tema și sentimentul multor versuri. Uneori mascată cu poleiala metaforelor ori în volutele parabolei, alteori "cântată" cu o oarecare poză a umilinței: "sârma ghimpată ne-a devenit atât de familiară/ încât o mâncăm cu pâine/ cu aceeași pâine pe care alături de sare o oferim străinilor/ cu aceeași pâine care doarme între mine și femeia mea./ În spatele pâinii acționează clandestin grâul
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
frunțile de gheață. Sunt atât de albi-albaștri, încât nici nu-mi vine să recunosc că-i admir: nu pot scăpa de senzația de Ťcarte poștalăť, de déjŕ lu - dar, cum să fi citit o imagine? În loc să mă liniștească (știu eu poza cu Alpii, am văzut-o în cărți), îmi creează senzația (bolnavă) de Ťneacasăť: sunt într-un text, Alisă nătângă și minunată (adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu", și figura Alisei, intrată acum nu în țara minunilor, nici măcar în țara cantoanelor, ci "într-o carte, văzând aievea ceea ce știam doar din poze și din texte." (În treacăt fie spus, referința la eroina lui Lewis Carroll apare și în romanul Tricephalos al Ruxandrei Cesereanu; numai că, dacă acolo Alisa era un alibi al proiecțiilor fantasmatice divergente, la Ioana Bot livrescul e primit cu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
sînt latini. Astfel, deși el însuși un mare gînditor și deja împușcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluții care-a trimis milioane de oameni spre o viață mai bună, aia cu verdeață, avea încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă relaxare a sfincterului principal devenit dușman al poporului exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. într-un colț un țigan își înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pîine. Bunicii mei din flori, mătușile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc". Dar la un moment dat un suflu afectiv sporit face ca figurile statice să prindă viață, să freamete fantezist, să-și ia zborul precum în picturile lui
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
cît de strașnic sînt aliniate crucile în cimitirul militar și cum stă crucea ta în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Și ne spune că le-ai ordonat soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat". Sau: "în locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poșeta mamei și ea vine la mormînt s-aducă ceva flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia". Tandra atenție acordată vitrinelor și manechinelor, amintind kitsch
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
care scriu de piatră vinul pe care îl beau/ de piatră paginile roșii de carte de piatră sîngele meu vomitînd scîrba de scîrbă de praf de păcură și nămol". Alteori intervin autoportretele doldora de inocentă superbie, centrînd materia corespondențelor inepuizabile. "Poza" auctorială devine delicios feminină (joc cu sine al lascivității): "îți spun iarăși că tu ești eu deghizat în femeie eu născut o dată în plus eu cu pîntec și pulpe/ eu cu aripi și puf eu setosul de perne și de
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
cerut să aducă apă de acasă. Apă de la puț mi-a adus... și a zis, hai, mamă, ți-a fost dor de apă de acasă, și-mi aduce o sticlă bună de la puț. Îmi plac cozonacii ei, prăjiturile ei. Am poză cu ea și o port cu mine" (p. 239). Viețașii de pe Rahova este un breviar al ororilor din societatatea românească de după căderea comunismului. O carte cu crime pentru toate gusturile, una mai oribilă decît cealaltă. Întrebările la care încearcă să
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
suge pragmatismul din formare. Ce înseamnă să ai succes ca scriitor în America? Jonathan Franzen, de pildă, a devenit un adevărat VIP. Jonathan Franzen este un "shameless self-promoter", un nerușinat vânzător de sine. Nu-mi plac nici cărțile lui, nici poza lui de artist iritat. La ora actuală, succesul există, în general, pentru cărți proaste sau foarte proaste. Premiile literare sau celelalte manifestări ale succesului sunt distribuite de gașca din "mainstream", râul acela de plictiseală care a curs molcom prin mijlocul
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
fapt și de fapt, armata a doua română era condusă de... prea frumoasa, de fermecătoarea ... doamnă Prezan... Iar aceasta ne fiind alta decât...iubita căpitanului, pe atunci, Ion Antonescu... Pe doamna Prezan, naratorul nu a văzut-o niciodată, decât în poze sau a auzit vorbindu-se despre ea... Era singura femeie din România de care regina Maria a fost geloasă foc. Regina, care încuraja atât de mult incartadele lui Ferdinand, ...vezi Elvira Popescu,... vezi Aristița Disescu... etc. etc. , de data aceasta
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
Îmi petreceam vacanțele (vorba vine.. « petreceam » ) pentu a ajuta spitalele din București, printre care și spitalul de urgență Floreasca, unde am instalat un analizor de gaze în sânge, esențial pentru un spital cu acest profil. Păstrez încă ceva filmări și poze de la acest spital, din acea perioadă tristă. Ce groaznic ! Mizeria în care se zbăteau săracii pacienți de atunci este greu de imaginat. Acum spitalul a căpătat un aspect modern, este curat și echipat acceptabil. În saloane este chiar mai cald
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
ar mai există locuri de casă în Teleorman) și gunoaiele aruncate la întâmplare la marginea satului, spre bucuria ciorilor. Nu vreau să supăr pe fericiții posesori de astfel de palate, dar curățenia este « mama sănătății », parcă așa se spunea odată. Pozele alăturate sper să vorbească de la sine. Am trecut prin comună Buzescu în drum spre Craiova, orașul în care mi-am petrecut anii de liceu. Spre deosebire de București, « cetatea Băniei » mi s-a părut ceva mai curată, mai cu seamă centrul, unde
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
se va alege de România. Sumele și le-au cam făcut, copiii și i-au plasat prin străinătăți, vilele îi așteaptă strălucind în soare. Ei vor, acum, liniște. Ei vor onorabilitate. Vor să li se uite trecutul, pentru a putea poza în patriarhi ai democrației și-n campioni ai cinstei. Lucruri imposibil de obținut atâta vreme cât niște oameni, precum Dinescu-Pleșu-Patapievici nu sunt dispuși să cedeze la șantajele aplicate sistematic de politicaștrii neocomuniști și acoliții lor din subteranele poliției secrete. Lovitura aplicată de
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face cu o execuție in absentia, care lasă gustul dezagreabil al eschivei. Nu se produce astfel o dovadă în răspăr, tocmai în favoarea “atenuării” spiritului critic pe care o deploră, printr-o solemnă poză a generalității suspendate, dl Guțan? În loc de-a lua taurul de coarne, d-sa se trage la o parte, lăsîndu-i calea deschisă... “Nu de critică ducem lipsă, ci de claritatea obiectivelor ei și de necesarele pîrghii de autoritate. Cînd fiecare
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
vară, datând din anul 1942, ca un salut de încheiere a Mărturisirilor. Portretele lirice, medalioane dezvoltate, propun poeți din lirica franceză, germană, americană, engleză, clasică și modernă, excepție constituind-o deschizătorul de ciclu, Cervantes, abordat cu Don Quijote - deci cu o poză. La finele volumului, două studii tematice, Spiritul mediteranean și Poezie și plastică întregesc un autentic curs de poezie, pe epoci și meridiane, cu câte o rară, dar generoasă trimitere, aici, la liricii conaționali: “Ne-ar fi interesat influența artei plastice
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
creditați, rămâneți cu mine! (și poate ghiciți filmele pe care nu le-am văzut). La această a 54-a ediție juriul a fost prezidat de Frances McDormand, femeie deșteaptă și decontractată, care i-a pus coarne colegului Gabriele Salvatores în poze și pe care o suspectez că este principala „vinovată” de opțiunile finale. Și bravo ei! (mi-o și imaginez, asemănătoare personajului său din comedia Something’s Gotta Give de Nancy Meyers, prezentat în afara competiției, punând punctul pe i, fără fasoane
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
Căci timpul ca potopul Intrase-n catedrală, Ștergând-o de imagini, Până când, la sfârșit, Rămase numai Duhul Desferecat pe ape. 7 aprilie 2007 Proiecție Ce straniu - să te vezi, când nu mai ești, prin ochii altcuiva, care te-adună din poze de demult și din scrisori, visând la taina ființei ce s-a dus... Căci cititoru-ajunge prea târziu, și totuși el își face din frânturi o luntre de plecare înapoi. Ce tare dorul lui de-a te găsi, te cheamă din
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
te găsi, te cheamă din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
de Victor Hugo. Parcă auzise și ea ceva, de el, într-o emisiune la radio. Da' tu ești un romantic, mă Virgile !" - îl apostrofase Felicia. "Poate că sunt un poet ratat, fără să știu" - a răspuns el și a râs. Poza i-o făcuse a doua zi. Era obosită și speriată, fericită și nefericită, și o dureau, o, cum o dureau !, toți mușchii după orele, nesfârșite, petrecute în camera de oaspeți de la Institutul piscicol. Apoi, ce nebunie !, să coboare cu el
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
nebunie !, să coboare cu el pe faleză... Se sprijinise de balustradă cu tot trupul. Bara de fier mai păstra ceva din căldura soarelui de peste zi. Dacă balustrada s-ar fi rupt atunci, dacă... Ar fi fost, poate, mai bine. ...Cu toate că poza se afla, ca și rătăcită, printre alte fotografii și nimicuri în sertarul noptierei, într-o zi Costel o descoperise și o întrebase : Cine ți-a făcut poza asta?" "Rodica" - replicase fără ezitare, căci avea răspunsul pregătit. Apoi, fotografia rămase uitată
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
s-ar fi rupt atunci, dacă... Ar fi fost, poate, mai bine. ...Cu toate că poza se afla, ca și rătăcită, printre alte fotografii și nimicuri în sertarul noptierei, într-o zi Costel o descoperise și o întrebase : Cine ți-a făcut poza asta?" "Rodica" - replicase fără ezitare, căci avea răspunsul pregătit. Apoi, fotografia rămase uitată în același sertar și anii trecură, mulți, decolorând totul.
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]