280 matches
-
Atitudinea mai morală a corporațiunei (Stand) e mai mult un fruct a unei pozițiuni mai pline de onoare; și o dovadă că lejeritatea și frivolitatea cugetărei a fost mai degrabă un product a pozițiunei destinate ei prin opiniunea publică decât pozițiunea un rezultat din viața morală a unui număr mare din membrii săi. Acela pe care societatea civică nu-l recunoaște de egal și e, acela-n urma urmelor crede d-a nu fi dator neci el nemica societăței. Trebuie dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea proprie. Care arte dar e mai însărcinată de-a restabili marginile mai șterse dintre diletantism și arte (Kuenstlerschaft) și de-a cuceri prin aceea artei însuși o pozițiune Notă Acest fenomen ce zace în artea noastră însași, d-a o putea esersa adică mai nepreparat decât orce altă arte și de-a putea produce deja prin mijlocul unui naturel fericit impresiuni oarecari asupra sufletului au putut în antichitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să o reproducă și artistul reprezintator. Prin el trebuie să ni se pară caracterul poetului o ființă generală, care să-nlănțuie natura noastră ideală și totodată individuală, care [să] fie pătrunsă de viață. Din această lege de reprezintațiune dramatică rezultă pozițiunea și problema actorului față cu diferitele caractere dramatice. Ba e triplă. Dacă actorul are de-a reprezinta un caracter în cari se pătrund reciproc idealitatea și viața individuală, atunci are de-a renaște acest tip creatorice în spiritul său astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri. Cu un cuvânt atunci e însuși poetul acela ce se incorporă într-o formă în care însă nu a putut să șteargă fizionomia sa proprie ". Din cele zise rezultă pozițiunea absolută a actorului față cu forme, tipuri poetice de felul acesta. Pentru că-n ele e o cantitate mică de viață individuală, actorul are anume (tema) obligarea de-a lăsa să graviteze reprezintarea sa tocmai înspre partea aceasta. Va să zică poetul dramatic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
El trebuie să caute să esceleze, căci de-aceea stă el aici. " Unilateralitatea minței ia într-asta de scop ceea ce-am semnalat mai sus ca o urmare necesarie a artei reprezintative și naturalminte că întoarce astfel pe dos toată pozițiunea și problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
universalităței. Cu cât e mai pronunțat (marcat) dialectul unui individ cu-atît [î]l respinge natura mai cu otărîre din reprezintațiunea dramatică. Căci chiar unui talent însemnat nu-i rămâne decât cercul unic și prea mărginit a unui comic local; o pozițiune prin care talentul e esclus oarecum din regiunea artei adevărate; pentru că ideea unui teatru local și a unei comice locale contrazice cu desăvârșire ființei artei dramatice, care arte, aducând la reprezintare opere poetice ale națiunei sale sau ale națiunilor spiritualminte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care fiece reprezintator în parte se simte și se coordonează ca membru al unui întreg, e așadar ținta cea mai naltă a toată reprezintațiunea dramatică și formează naturala piatră de-ncheiere {EminescuOpXIV 285} a tractatului nostru. Această deducțiune justifică pozițiunea necesarie ce-o coprind toate momentele în partea specială, și li se va impune în adevăr viu tuturor acelora cari-s familiarizați cu legea mișcărei filozofice. Imană în natura lucrului cumcă celui laic [î]i rămân ascunse multe arcuri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă un dialect adânc înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru un actor, piedecă prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu toată mediocritatea întîmplătoare a producțiunilor, mai toți membrii împlinesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l face purtătorul simțământului și a pasiunei. Xenopol-muzica Căci nemărginitei varietăți a mișcărilor sufletului corespunde numai o nemărginită movibilitate a vocei. Tonul și mișcarea sufletului trebuiesc puse așadar într-o proporțiune astfel încît cea din urmă să fie totdeuna în pozițiune de-a face [să] răsune tonul care-i corespunde ei. Omul care poartă în sine o bogăție de tonuri e numai pe-atâta stăpân peste această lume a tonurilor pe cât i-e cu putință de-a lăsa la moment să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare, care referință corespunde celei logice, de rațiune și urmare, substanță și accidență, condițiune și condiționat; totuna daca exprimă particule {EminescuOpXIV 310} adevărate această referință a propusăciunilor sau daca ele au căzut și referința n-ar mai fi decât în pozițiunea (constelațiunea) gramaticală a propusăciunilor. Accentul logic corespunzând cugetărei coprinde așadar speția asta de legături propusăcionale mult mai mult ca pe-un întreg rotunjit în sine decât propusăciunile coordinate. Accentul logic e viața propusăciunei, cum e referința în genere e viață
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă să răsune ca o unitate de arse și teze, asta nu mai e cazul la propusăciunea incidentă (Zwischensatz). Aceasta desparte membrele propusăciunei sale supraordinate și adică în pozițiunea naturală. De-aceea aicea accentul logic are de-a marca propusăciunea despărțită prin o destinațiune spețială ca pe-o unitate în sine concisă. Tonul așadar cade în propusăciunea intercalată, spre-a se ridica iarăși la primitiva vibrațiune de ton în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1 acela pe care-l pretinde patosul. Ritmul trebuie neapărat ca să-i fie subordonat patosului în declamațiune. Artistul are de-a manipula cu el ca cu o haină plină de falduri, care să se acomodeze fără greutate ținutei și întregei pozițiuni a corpului fără de-a atinge încîtva legea frumuseței plastice. Iambul cincviped va putea în recitațiune să se urce prin gradațiune de la declamarea mai atinsă de proză până la ponderoasa și măsurata espresiune a ritmului, și va trebui să percurgă scala
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
complecta reflectul liniștit al caracterului poetic. Aceasta ni se prezintă în aceste două momente, cari se întregesc unul pe altul: costumul și ținuta fizică a personalității. Momentul întîi ni arată pe individ în elementul esteriorității, ca membru a unei anumite pozițiuni din lume or viață, momentul al doilea se prezintă ca productul unei direcțiuni de viață cu totul determinate, care se reflectă în ținuta consistentă. În ținută s-a personificat oarecum elementele generale care poartă pe individ. Să observăm mai întîi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu reprezentațiunea dramatică. Ce semnificare are în genere costumul? Costumul are să ni prezinte figurile în arătarea lor esterioară și conform cu generala stare a lumei în care autorul a transpus opera sa, și apoi costumul să arate pe figurele singulare în pozițiunea spețială ce o ocupau ele ca membre a acestei generale stări de lucruri. Fiind însă că costumul nu servă pentru îmbrăcarea unor figuri a lumei reale, ci numai a unora din fantazie, de-aceea el e supus legilor gustului și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa de mult mișcarea liberă a corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și patosul sufletului se reflectă în aruncătura și pozițiunea hainei. Îmbrăcămintea antică nu [este] o dată pentru totdeuna definită și detrasă orcărei mișcări a atitudinei, ci ea depinde de orce mișcare, și pozițiunea ei e nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e cea absolut ideală. Aicea putem zice că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corpului încît toate atitudinele și gesturile condiționate de afectul și patosul sufletului se reflectă în aruncătura și pozițiunea hainei. Îmbrăcămintea antică nu [este] o dată pentru totdeuna definită și detrasă orcărei mișcări a atitudinei, ci ea depinde de orce mișcare, și pozițiunea ei e nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e cea absolut ideală. Aicea putem zice că omul poate dinăuntrul său să dea haine[i] sale în orce moment forma aceea care urmează consecvent din mișcările [sale], și, pentru că mișcările
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drapărei, frumusețea în încrețirea și aruncarea hainelor, asupra adevărului situațiunei și de a jertfi situațiunea dorinței de-a arăta o imagine frumoasă. Însă daca în cursul reprezentărei ne aducem aminte de artistul plastic și dacă ochiul nostru se captivează prin pozițiunea și draparea hainei ca atare mai mult de cum o cere adevărul, atuncea artea îmbrăcămintei nu mai e la actor mijloc, ci scop. O dirigență circumspectă va trebui să îndrepteze critica ei asupra unui pericol atât de apropiat și să cerceteze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dirigență circumspectă va trebui să îndrepteze critica ei asupra unui pericol atât de apropiat și să cerceteze raportul dintre situațiunea caracterului și dintre draparea hainei și să măsoare durata persistenței în ea după persistarea în dispozițiunea sufletească din dramă. Căci pozițiunea, pentru frumusețea ei numai, nu poate să dureze mai mult decât mișcarea sufletească, ci din contra trebuie să se îndrepte după as[ta] din urmă. După digresiunea aceasta ne întoarcem la doctrina noastră asupra costumului. Cum am observat-o, costumul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-acelaș ton fundamental și să nu vedem fraternizând o veche uniformă italiană cât se poate fără gust la Odoardo fraternizând c-un pardesus scurt și modern la principele. În a doua linie, costumul are de-a releva diferința generală din pozițiunea esterioară a fiecăruia din individe. Contrastul dintre stăpân și servitor, dintre dama mare si camerieră, dintre membrul clasei de domni și a clasei de jos, chiar contrastul dintre bogatul independent și dintre cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment trebuiește în privința costumului modern și mai ales 429r în acea a hainelor femeiești. Căci aicea adesea, vanitatea de femeie ademenește pe actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care îl ridică pe om, în toate pozițiunile din viață, asupra ordinarității. Și Hamlet, cel înfrînt în sine, {EminescuOpXIV 352} ni arată întotdeuna acea speție de spirit pe care ne-o putem închipui orșicînd dusă de aripele celui mai nobil entuziasm politic or religios. Asta însă nu decide
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exprime conținutul acesteia. Iacob Mihăilă și Ben Nilsen traduc lucrarea lui Thulin „Terminologia gimnasticii suedeze” care ulterior a fost adaptată și prelucrată de profesorul Virgil Roșală marcându-se un progres însemnat în terminologia existentă. Apar termeni simplificați, astfel: poziție în loc de pozițiune; sprijin în loc de rezemare, rotație în loc de rotațiune, mers în loc de mergere, săritură în loc de sărirea. Substantivele rezultate din forma lungă a infinitivului verbelor sunt înlocuite cu participiul trecut al acestora: „culcarea - culcat”, „atârnarea - atârnat”. De asemenea apare gerunziul pentru denumirea unor poziții: stând
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
numai valorii brațului strămoșilor noștri, dară și înțelepciunii și răbdării care au caracterizat în toate timpurile pe acest popor. El a știut să-și apere țara și drepturile, menținându-și aspirațiunile sale în cercul putinței și în limitele însemnate de pozițiunea sa geografică. Zdruncinată prin luptele interioare, națiunea română a alergat la principiul Unirii și a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare și prosperitate. Astăzi, când această dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]