1,132 matches
-
Curs de filosofie pozitivă, lecția 48). La fel, Jean-Paul Enthoven precizează cu privire la pozitivism: "Lupta pentru metodă e deja lupta pentru doctrină, pentru ideologie mai exact și pentru puterea pe care o promite și o legitimează". De la Auguste la Augustin, de la pozitivist la legitimist, filiația pare fără fisuri. Ideea că "interiorul se reglează prin exterior" a cîștigat teren. Cochin pune la lucru principiul critic concentrîndu-se asupra "puterii de reglare a mașinii", pe care o numim în jargonul nostru "dictatura aparatului". De aici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din tradiție. Ele sunt tot timpul raportate la nou de către actori independenți și raționali, răspunzând astfel circumstanțelor și dorințelor schimbătoare. În acest model, alegerea țelurilor este arbitrară dar îndeplinirea lor este guvernată de calculul rațional. Astfel, gesellschaft hrănește o mentalitate pozitivistă, utilitaristă. În acest cadru, nici scopurile, nici mijloacele nu au o valoare intrinsecă. Gemeinschaft este rezultatul voințelor bazate pe obișnuință, tradiție, credințe împărtășite și legături afective, în timp ce gesellschaft este bazată pe raționalitatea instrumentală. Tipologia grupărilor sociale apropiate de modelul gemeinschaft
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cea empirică, oferindu-se o bază economică programului de cercetare (Mouck, 1995; Wells, 1976). Începutul acestei „revoluții contabile” (Beaver, 1989) fusese marcat de Ball Și Brown (1968) prin studiul referitor la câștigurile contabilității Și veniturile pieței. Începând cu 1980, programul pozitivist de cercetare în contabilitate, bazat pe teoria economică pozitivă (Watts, Zimmerman, 1986) domină cercetarea contabilă din SUA (Brown, 1996; Lee, 1995; Mouck, 1995). Influența pozitivismului în contabilitate, pe care Chua (1996) îl numește empirism a cuprins întreaga Americă de Nord
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
contabilității. Zestrea paradigmatică a fiecărei Științe se află în curs de aprofundare Și de extindere de noi metode, tehnici Și instrumente de investigație, dar mai ales de teorii propuse Și consacrate în lumina noilor date, informații Și fapte empirice - caracterul pozitivist. Un aspect extrem de important, în Științele sociale, este legat de schimbările foarte dese de paradigmă socială, salturile calitative în evoluția dinamică a societății, fapt ce impune o căutare Și oferire permanentă de soluții care să ridice eficiența oricărei Științe. Reușita
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
permanentă apropiere a omului de fenomenele Și procesele naturii Și societății - caracterul constructivist al teoriei contabile. Cunoașterea se realizează însă treptat, gradual, înaintând de la perceperea fenomenului (caracterul normativ) prin cunoașterea tot mai profundă a legăturilor funcționale, a repetabilității fenomenelor (caracterul pozitivist) la sesizarea esenței (caracterul constructivist). Cunoașterea, în fiecare moment, este o reflectare aproximativ exactă a realității. Rezultatele cunoașterii - verificate în practica economică Și socială - sunt cunoștințe autentice, adevărate, care se mișcă permanent dinspre adevăruri relative spre adevăruri absolute, fără ca acestea
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
progres a istoricului Vasile Pârvan era direct legată de abilitatea omului de a-și depăși limitele materiale 34. Teoria sa despre modul În care se produc schimbările În istorie se plasa fidel În tradiția Încă puternică a școlii de gândire pozitiviste, ce punea accentul pe posibilitățile nelimitate de realizare a progresului În virtutea raționalității și abilității omului de a Învinge limitările mediului Înconjurător. Încrederea În progres Împărtășită de intelectuali și politicieni se afirmase În unele cazuri și mai puternic o dată cu sfârșitul primului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
care gândirea ereditar-deterministă străbate toate argumentele, ca un fir roșu. Voi arăta că, prin conceptualizarea inteligenței, aptitudinilor și talentelor ca dotări genetice, eugeniștii au dat naștere unei critici a sistemului de educație, prevalent În România acelei perioade, de orientare liberală, pozitivistă și teoretică. Soluțiile susținute de eugeniști pentru corectarea problemelor existente propuneau reformarea nu doar a instituțiilor, ci chiar a noțiunilor fundamentale de pedagogie și a metodologiilor existente, pentru a pune toate aceste dimensiuni În acord cu principiile determinismului biologic. În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
cercului Junimea 14. Proeuropenii, printre care vocile cele mai puternice erau cele ale lui Petre Andrei și Ștefan Zeletin, propuneau un model al Școlii românești, adaptat după cel francez. Principiile pedagogice ale celor doi autori erau derivate dintr-o filosofie pozitivistă, al cărei element principal era credința În rațiune și În metoda deductivă 15. Zeletin critica În mod particular faptul că, Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, principalul scop al sistemului românesc de educație fusese să producă birocrați, care să
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
numeroase nume ilustre, precum Nicolae Iorga sau Simion Mehedinți și unele cu o reputație foarte controversată, cum ar fi A.C. Cuza. Existau divergențe de opinii importante Între susținătorii acestei tabere, Însă unul dintre elementele de coeziune era opoziția față de spiritul pozitivist al proeuropenilor. Viziunea lui Iorga despre reforma educației sublinia nevoia de a inculca un spirit naționalist, un sentiment de mândrie și loialitate națională, În toate disciplinele predate. O versiune extremistă a acestei idei era cea a lui A.C. Cuza, care
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
este: Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie. Untersuchüngen über die oligarchischen Tendenzen des Gruppenlebens (1911), tradusă în limba franceză cu titlul Les Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties (1914). Machiavellienii furnizează elemente pentru o concepție pozitivistă a sociologiei politice, dar și luări de poziție doctrinare antidemocratice și antisocialiste. Din punct de vedere strict științific, orientarea lor este net pozitivistă. Ei încearcă să pună în evidență legi ale comportamentului ființei umane în societate. Tendința generală spre oligarhizare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Les Partis politiques. Essai sur les tendances oligarchiques des démocraties (1914). Machiavellienii furnizează elemente pentru o concepție pozitivistă a sociologiei politice, dar și luări de poziție doctrinare antidemocratice și antisocialiste. Din punct de vedere strict științific, orientarea lor este net pozitivistă. Ei încearcă să pună în evidență legi ale comportamentului ființei umane în societate. Tendința generală spre oligarhizare, caracterul universal al distincției dintre dominatori și dominați, emergența, oriunde și oricând, a unei minorități - elita - care se impune față de o majoritate dezorganizată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din cauza subtilității teoretice. Dezbaterile majore purtate până în prezent au vizat, pe rând, raportul între natura umană prezumată și evoluția politicii internaționale, opțiunea între metoda calitativă și cea cantitativă, adevăratul rol al instituțiilor internaționale în politica mondială sau provocările la adresa epistemologiei pozitiviste. Liberalii și realiștii s-au confruntat asupra binomului putere - valori și relevanțele lor asupra politicii internaționale. Ce-a de-a doua dezbatere a fost declanșată de provocarea adresată de curentul behaviorist - ce insista asupra căutării maximei obiectivități în științele sociale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
liberală ar fi incompletă dacă nu s-ar menționa fundamentele filosofice din care derivă propunerile de guvernare, fundamente ce au atras criticile susținute ale realismului și acuzele de „naivitate” ce se ascund în spatele etichetei de „idealism utopic”. Acestea sunt: perspectiva pozitivistă în ceea ce privește natura umană, moștenire a mișcării iluministe, din care derivă credința în armonizarea naturală a intereselor (indivizilor, precum și ale statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului, sinonim cu Școala engleză a relațiilor internaționale, și „raționalism” ca denumire-etichetă dată de autori contemporani unui grup de teorii care pleacă de la câteva ipoteze comune: raționalitatea actorilor internaționali, utilitatea metodelor pozitiviste pentru explicarea fenomenelor internaționale, posibilitatea unor teorii obiective, verificabile empiric și generalizabile, referitoare la realitatea internațională. Aceste teorii înrudite sunt denumite, de alte surse de specialitate, cu termenul de „pozitivism”, pe care îl recomand, tocmai datorită faptului că elimină confuzia
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, acum, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic - care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, post-pozitiviste sau combinarea lor sui generis -, în planul manierei de tratare a subiectelor, constructivismul accentuează rolul teoriilor constitutive ca fundamental distincte de teoriile cauzale și caracterul central al interpretării ca instrument de cunoaștere al teoriilor constitutive, spre deosebire de explicare, proprie teoriilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un cadru preexistent și necontestat, feminismul liberal „descoperă” prezența femeilor în relațiile internaționale și necesitatea includerii lor mai largi în categoria factorilor de decizie, în categoria obiectelor de studiu și în categoria autorilor de studii. Feminismul liberal construiește pe baze pozitiviste, pornind astfel de la premisa că obiectivitatea studierii relațiilor internaționale este deopotrivă posibilă și necesară. Ca atare, nu va detecta limitele și „subiectivitatea” ascunse în abstractizările larg împărtășite ale descrierii lumii internaționale, limitându-se la a fi reformist, nu revoluționar. Pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mea, de pildă, a repudiat multe valori ce păreau incontestabile părinților noștri. Ei se formaseră în spiritul fin de siècle de după 1900, un spirit pe de o parte individualist, estet, hedonist, critic, dar pe de altă parte tributar unor dogme pozitiviste și evoluționiste care le dădeau o suficiență plină de chietudine și confort intelectual. Așa-numita „generație tânără” a anilor 1930, față de care cei de vârsta mea eram mezini, repudia nu numai pe Max Nordau, dar, sub influența lui Pârvan și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
iar pentru alții, un obiectiv imposibil de Îndeplinit? Poate pentru simplul motiv că fiecare are exigențele sau concesiile sale față de sine. Μ Unii se mulțumesc cu faptul că există, alții nu-și găsesc liniștea, Întrebându-se „de ce exist?”. Primii sunt „pozitiviștii”, care se orientează exclusiv spre ceea ce este deja dovedit sau spre căutarea și stabilirea relațiilor fixe și constante dintre fapte, fără preocuparea de unde provin. Ceilalți sunt „metafizicienii”, care, Îndrăgostiți de abstract, sunt obsedați de Absolut, de căutarea cauzelor prime și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cauză, așa cum aveau să arate cercetările care au reușit să aducă soluții de rezolvare a paradoxului, a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a sedimentărilor ocazionate de eforturile pozitiviste de cercetare empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai degrabă strategia ilustrată de expresia „ipoteze alternative plauzibile”. Prin această strategie se poate Începe procesul de descifrare a puzzle-ului fie cu ajutorul dovezilor, fie cu al ipotezei. În locul prezentării ipotezei sau a dovezilor independent de context, În maniera confirmării pozitiviste (sau chiar a coroborării postpozitiviste), ele sunt prezentate În rețele extinse de implicații - care, deși nu sunt niciodată complete, sunt totuși cruciale pentru evaluarea lor științifică. Strategia de care vorbim include explicitarea implicațiilor adiționale ale ipotezei pentru alte date disponibile
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic, continuat cu Sara, care nu face decât să reia și să complice - cam forțat - formula. Scenografia istorică e prizată în continuare, cu un plus de emfază pozitivistă, jucată. O listă de referințe documentare, în mare parte inventate și atribuite cu aplomb lui N. Iorga, autentifică formal pretențiile romancierului de a reconstitui cu mijloace epice un moment din efemera ocupație a Olteniei de către austrieci (în veacul al XVIII
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a afirmat M. ca istoric și critic literar, ci din penitență, având de străbătut o perioadă dominată de răsturnarea valorilor, ceea ce i-a anihilat idealurile poetice din tinerețe. Demersul său este unul pozitivist, bazat pe cercetări tematice, pe reluarea, cu informație nouă, a unor rezultate deja cunoscute, și excelează prin exactitate, prin evocarea adesea inspirată a epocii și a scriitorilor la care se referă. SCRIERI: Traian Demetrescu, București, 1956; Prolegomene argheziene, București 1968
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
descrierea pe care o face se potrivește și aici: „Credința În «progresul linear, adevărurile absolute și planificarea rațională a unor ordini sociale idealeș În condiții standardizate de cunoaștere și producție era deosebit de puternică. Modernismul rezultat de aici era, prin urmare, «pozitivist, tehnocratic și raționalistș și, În același timp, impus prin munca unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator al lucrurilor, acel punct originar capabil să iradieze multiplu. Ca istoric, face posibilă coexistența factorului providențial (H. Spencer, A.R. Wallace) cu explorarea pozitivistă (Aug. Comte, H. Buckle) sau cu interpretarea evoluționistă de tip Charles Darwin. Erudit, poliglot, el pune în pagină o documentație uluitoare, exhaustivă, care, modelată prin analiză ori lăsată să prolifereze haotic, fabulos, se așază ca fundament al unei construcții ce
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
vorbește despre manuscrisele lui Ion Budai-Deleanu și în special despre Țiganiada, încercând o paralelă cu Don Quijote de la Mancha”. Cu numărul 9-10/1926 se încheie prima serie a revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a neglijat de multe
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]