406 matches
-
a ști să asculte și să noteze vorbirea personajelor sale: " De vânzare ți-i găinușa ceea, mă băiete?, De vânzare, moșule!, Și cât cei pe dânsa?, Cât crezi și dumneata că face!, Ia ad-o-ncoace la moșu, s-o drămăluiască! Iaca poznă, c-am scăpat-o! Pupăza zbrrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme, cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa! Eu, atunci, haț
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
precedarea predicatului din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
natal, unde printre alți elevi, se afla și el, "un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra sa". La școală, pentru a-i "stimula" pe elevi, părintele Ioan aduce "calul bălan". Nică nu se arată interesat de învățătură, face pozne prinzând muște cu ceaslovul și alte năzdrăvănii. Îndrăgostit de Smărăndița popii, face progrese la învățătură, dar dascălul său, bădița Vasile este luat la oaste cu arcanul. Este silit să se îndepărteze de sat și să plece la Broșteni, la școală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Evocă chipul mamei sale, femeie harnică și pricepută care voia să-l vadă pe Nică ajuns popă. Din întâmplările sale, reiese, în mod indirect, firea neastâmpărată, vioiciunea, istețimea, bun cunoscător al firii umane (plănuiește cum să fure cireșele), diplomat (tăinuiește pozna), sensibil, învață din pățanie că "Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag" și-i era rușine să dea ochii cu alți copii. Cuprins de o lene proverbială, Nică recunoaște că era "slăvit de leneș", dar inventiv când vrea să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fi arătat mamei toată aprecierea lui, referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită-. Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică, arătat drept un personaj distant și cu toane, dar adesea amuzat de poznele băiatului, și mamă, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă relatează prin detalii referitoare la
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mamă, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă relatează prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile ăAnul Nou), făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Amintiri din copilărie depășește tot ce se scrisese despre universul celei dintâi vârste a omului.Paginile din Ion Ghica ,Costache Negrutzzi, Alecu Russo,Vasile Alecsandri rămân în urma acestei inegelabile creații,în care scriitorul oprește timpul la ceasul zburdălniciei și al poznelor pe care le retrăiește cu prospețimea sentimentelor de odinioară,urmărindu lpe Nică din clipa când începuse a ―merge copăcel-, la casa părintească din Humulești și până în pragul adolescenței, opera devenind astfel un adevărat Bildungsroman. Fără a respecta cu fidelitate cronologia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care l-au luat și-l vor lua toți-. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povestește copilăria copilului universal.Nică ,personajul principal , un simbol al neastâmpărului băiețesc, al spontaneității și poznelor. Prin Nică, scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul țărănesc, mai bine spus, din Moldova, de la primii ani de școala și pânăa la despărțirea de satul natal. În mod deosebit, ne sunt înfățișate momentele când ființa crudă a eroului începe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lui Nică, stare pe care o evocă de la început până la sfârșitul cărții: ― hai mai bine despre copilărie să vorbim, căci ea singură este veselă și nevinovată...-. Copilul nu conștientizează răul, el doar se joacă, glumește, este pus pe năzbâtii și pozne. Scriitorul se povestește pe sine, amuzându-se de acel copil îndepărtat, de cel căruia, lipsindu-i conștiința limitei, se afirmă deplin și voit ―de parcă toată lumea era a mea-. Întâmplările prin care trece copilul, Nică sunt toate -evenimente de cunoaștere-. Nică
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cireșe! De amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ? Însă ca orice copil, și Nică este cuprins de părere de rău: ―mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine". Problema este însă că regretul a fost uitat repede, căci ―îndată după cea cu cireșele, vine alta la rând-. Povestea cu pupăza din tei este și ea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
hărnicie; p. 180, r. 15 : „Au tunat și i-au adunat” apropierea și asocierea persoanelor se face după afinități, dar și după defecte comune, aceste condiții nefiind de multe ori voite; 70 r. 35 36 : „mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine” veștile circulă repede și acest fapt poate fi uneori denigrator pentru omul cu bunul simț și cu orgoliu; p. 183, r. 26 : „doar și eu eram oleacă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
umerii lui Leon două lăboaie, rânjindu-i în față, gata-gata să-l apuce de beregată. Atunci, bietul evreu a țipat ca din gură de șarpe și noroc că a ieșit mama și s-a răstit la Tarzan, altfel se întâmpla pozna. De altfel, era un câine pașnic, păzea toată curtea și grădina de hoți, căci pe atunci erau destui. Când ieșea la plimbare cu fratele meu, Didi, trebuia să anunțăm în cartier să lege câinii, pentru că Tarzan avea fobie pentru tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești cu scuturi din aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri de metal de la cartușe, scaldele noastre în știoalnele de pe toloace, merele lui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreo trei și mi-a spus că în lipsa untului, să beau vin, altfel nu merge cartoful pe gât. Îmi era Tarzan ăsta așa de drag, mă uitam la el zâmbind, și mă gândeam că este un copil mare, pus pe pozne și nu ditamai omul însurat. Ziua mergeam la pescuit știuci. Șontea era o baltă generoasă cu noi, ne dădea din totul ei, iar noi o binecuvântam. Câte odată, trecea vreo bărcuță cu motor. În dreptul nostru încetinea și turistul ne saluta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
viu și, cu totul pe neașteptate, judecătorul se răsti cu o voce năprasnică, de care nu l-ai fi crezut niciodată în stare. În chip la fel de neașteptat, lunganul bătu pe dată în retragere, ca un copil care a făcut o poznă. La un ultim răcnet al judecătorului, o porni către ușă, cu mersul nesigur al unui școlar leneș ce a fost pedepsit, și ieși. Judecătorul se grăbi să-i explice lui d'Arrast, cu o voce melodioasă, că grosolanul personaj era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prizonier într-un lagăr german. În cealaltă casă, în care fuseseră încartiruiți niște soldați ruși, se ducea adeseori, fiindcă ei îi dădeau zahăr și-l aruncau în sus, spre marea lui satisfacție. Rușii se purtau frumos, chiar când le făcea pozne păguboase. Avea vreo trei-patru ani când, desculț fiind, își oprise fuga exact în covata în care își plămădiseră aluatul pentru pâine. Răzbunarea a fost simbolică, unul dintre ei îl ridicase și-l lovise cu latul săbiei la fund, în glumă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nefiind decesul ci categorisirea regretatului drept o mare personalitate. De multe ori calamburul abuzează de paronime, cuvinte care diferă Între ele printr-un singur sunet, uneori modificînd, cu efecte mai mult sau mai puțin hazlii, cuvintele cunoscute: tembelizor În loc de televizor, pozne În loc de poze, la o paișpe În loc de la o parte, poimarți În loc de poimâine, lipsus În loc de lapsus, pisicologie În loc de psihologie. Jocurile de cuvinte care ne interesează În legătură cu haiku-ul sînt cele care se inspiră din existența firească În limbă a polisemiei și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comic este evident chiar dacă n-ar exista cuvîntul șugubăț. Dar, dacă sîntem dispuși să simțim vîntul ca pe un kigo de toamnă, ironia poemului crește pentru că, În acest fel, supărările pe care ni le aduce vîntul toamnei sînt compensate de poznele cu care ne gratulează. Spiritul haiku-ului se resimte În exprimarea nepretențioasă, concisă, ușor reticentă, abia Însăilată și mereu nițel ambiguă, prin surdina decenței pusă pe un text care refuză accentele prea ascuțite și efuziunile În exces. Imprimat pe chimonouri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
părinților, bunicilor sau fraților mai mari; Nu ridicăm tonul la părinți și la bunici; Dacă avem frați (surori) mai mici, trebuie să-i ocrotim, să-i ajutăm, să le vorbim frumos; Ascultăm întotdeauna de sfaturile celor mari; Dacă facem vreo poznă și suntem certați, ne cerem scuze și ne străduim să nu mai greșim; Să nu-i deranjăm pe părinți sau pe bunici când se odihnesc sau când au musafiri; Pentru nici un motiv nu ne supărăm pe părinți sau pe bunici
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ale surorii sale, deducem că membrii familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Mogâldeață, Guță și Tărtăcuță), Pascal Rădulescu (care a introdus personaje originale ca Voievodul Vitejel, Uitucilă, Lir și Tibișor, Norocel și smeul smeilor, Tudorică și Andrei detectivi), Aurel Petrescu, Gilly, cel care domină scena BD până prin 1932, ori Marga Ștefănescu (Poznele lui Rică, D-ale lui Petruț, publicate în Ziarul copiilor).818 Cel mai mare succes l-a avut însă Marin Iorda, cel care începând cu 1936 realizează dimensiunea grafică a celui mai cunoscut personaj de bandă desenată românesc, Haplea, pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zonă pitorească a orașului. Aici îmi petrec o mare parte din timp, deoarece fac parte din grupul copiilor de la programul after-school. Aici îmi fac temele, învăț mereu lucruri noi, stau cu colegii, ne jucăm prin livadă și uneori mai facem pozne. Sunt o fată drăguță, subțirică, de înălțime medie, cu părul auriu ca spicele verii, nasul mic și ochii verzi ca smaraldul. Cochetă și preocupată de înfățișarea mea, reușesc să fac o impresie bună privind ținuta vetimentară, mereu asortată și adecvată
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]