298 matches
-
dormim. A doua zi mergem În mica localitate Leland, unde e o stațiune experimentală pentru cultura bumbacului. În afară de Încercarea diferitelor culturi de bumbac, stațiunea se ocupă cu mecanizarea culturii și În special a recoltării mecanice a capsulelor de bumbac. Se prășește cu tractorul, cu o prășitoare fixată Înaintea tractorului. Se experimentează noua mașină de recoltat. Pentru prima oară se experimentează așa ceva. Reușita aceste experiențe ar Însemna o nouă revoluție În cultura bumbacului, după aceea a egrenării bumbacului pentru scoaterea semințelor din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a trebuit să-i dea drumul. Iată un Îndemn la moderație, la reducerea vitezei. Seara poposim la Arkansas City. Trecem a doua zi prin Florence și Marion. Ne oprim la capătul unui lan de porumb pe care un fermier Îl prășește cu doi cai. E instalat pe scaunul prășitoarei. E foarte cald. A deschis umbrela mare de doc, pe care a instalat-o pe prășitoare. Caii merg În pas mare și liniștit. Fermierul, cu ochii atenți asupra rândurilor de porumb reglează
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
semănători speciale. Rigolele prezintă avantajul că au umiditate mai multă si apără tinerele plante contra vântului. După ce au ajuns la 30 cm, se trece cu tăvălugul și se netezește pământul, după care se face prășitul obișnuit. Am văzut În Kansas prășindu-se șase rânduri deodată. În ce privește sistemul Lister, mi-am pus Întrebarea: de unde și cum au dreprins țăranii noștrii să-l aplice la semănatul porumbului? Cine e atent când trece cu trenul pe la Brănești (Ilfov), va observa porumbul răsărit pe fundul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lua. Dimineața nu l-am mai văzut. Pornim spre nord. În dreapta șoselei se vede vârful Owl Creek (2.785 metri). La stânga se ridică semeț muntele Humphreys (3.350 m) cu capul pleșuv, acoperit de zăpadă. Trecem pe lângă un fermier ce prășește un lan de cartofi. Are fixată pe tractor, ca și colegul său din Kansas, o umbrelă mare de doc. La amiază ajungem În orășelul turistic Cody (1.800 locuitori). În centrul orașului e statuia vestitului vânător de bizoni William Frederick
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
revistei copilărești Mihuță. Povestea pe care-o va auzi când va fi mare despre nenorocirea acestui genial prietin al copilăriei lui... 10 Iulie 1925 Ungheni. Găzduire la un gospodar bun: Crețu. Dimineață, când plecăm, întreb pe gospodină, care pleca la prășit: Pe cine lași acasă, în lipsa d-tale? Pe fată? Da, pe dumneaei. Acest dumneaei am aflat pe urmă, însemna că fata e la școala normală de învățătoare, în clasa a V-a. Și tatu-său și maică-sa, vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
între Ungaria și Cehoslovacia. Aceleași câmpuri bogate de secară și grâu, pline de cupele roșii ale macilor sălbatici. Orizontul închis de zimțuri de plantații. Sate: grămădiri de acoperișuri roșii de țiglă. Salcâmi înfloriți pe marginea drumului de fier. Țărani la prășit plecați din șale pe sapa cu coadă scurtă. Bratislava. Impresia de curățenie și rânduială. Grădini și vii. Căsuțe mici de scândură, ca pentru copii, în mijlocul viilor. Dealuri și văi împădurite. Drumuri albe, pietruite, spălate de ploi. Berării și popicării la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
larva cărăbușului de mai, mergea pe rând și le mâncau rădăcinile și se uscau. Și într-o zi am scos peste 700 de larve de cărăbuși și abia au rămas pe straturi 13 000 de păduriciori. Toată vara au fost prășiți și îngrijiți de nenumărate ori. Cel care a crescut mai bine a avut 1,40 m înălțime. Și în toamna 1909 i-am scos și i-am replantat după ce le-am scuturat cât trebue rădăcina. Și m-au găsit făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o familie de douăsprezece persoane. A fost cam greu. Am făcut patru clase primare. Atât. Pe când eram noi copii nu se dădea alocație. Toți munceau. De mici ne Învăța cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prășit la alții, după ce terminam câmpul nostru. La școală purtam cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vara desculță iarna cu niște bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașcă. De scris: Îmi făceam toc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
copiii mere, bomboane, zahăr pătrățele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vara mergeam la munca câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne Întreceam la prășit. Tata mereu cânta cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsită, Pasăre măiastră, Pe drum cu spini Încununat, Blândul Păstor și altele. El cânta și lăcrima de duioșia cuvintelor care-L Înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În continuare voi mai scrie câteva poezii, cântece auzite de la tatăl meu prin anii 1948, 1950, când eram copil. Mie mi-a fost de mare ajutor În toată viața mea, ele transmit mesaj la inimă și minte. Tata, vara, la prășit, Împreună ne lua la muncă, muncea și cânta cântece duioase, lăcrima și privea Cerul, mai făcea semnul Sfintei Cruci și așa ne-a rămas ca moștenire ziditoare. Sigur o să vă placă! Iisuse, Veșnic Călător Iisuse Veșnic călător Prin lumea de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au gusturi diferite, dar roluri similare. * Urcușul e un coborâș răsturnat. * Unele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
uit. Tot, de dinainte mi-au rămas în minte. Apoi cu aspirantura (formă de învățământ universitar, n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor era la Tiraspol. Nu mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea”.......... Am plecat la Sculeni, să schimb în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și să ne rugăm și noi la Dumnezeu. Vă dorim multă sănătate și noi plecăm cu inima plină de la dumneavoastră, pentru că....” „...pentru că m-ați găsit în așa hal (râde). în ce hal m-ați găsit! Necurățenie, neîngrijit! Du-te divale, prășește... Eu de două nopți dorm afară pe prispă”. „Nu vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că credincioșii, când vin comuniștii, îi întreabă: Dar cu noi ce-ți face? Cu bisericile? Cu preoții? Ne-ți lăsa să ne rugăm? Ei răspund: Cu bisericile, dacă va fi nevoie de școală, de teatru, ... asta o fi. Preoții?... la prășit, la treabă! Voi, dacă vreți să vă rugați, rugați-vă, dar nouă nu ne trebuie asta. Părinții noștri s-au rugat, și n-au avut, noi nu ne rugăm și avem! Și unde-i Ivan caimacan, așa se petrec lucrurile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
duși la taluzat digurile pentru orezărie, tot în Balta Brăilei și în Bărăgan când am fost cantonați pe bac. Prin mai, apoi, ne-au dus la Salcia, o localitate tot prin apropiere de Balta Brăilei, unde am lucrat, fie la prășit de porumb, fie la grădină. Și de aici am fost eliberați. A fost mare deosebirea de comportare și de tratamentul pe care l-am avut noi între anii 1962-1964 și între anii 1948-1962, care a fost pentru exterminare, deținuții erau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru că n-ai băgat de seamă. Atunci ce-i de făcut? N-ai de făcut altceva, decât s-o mănânci cum ți-ai pregătit-o. Luați, apoi, munca de la câmp: n-ai arat bine, n-ai semănat sămânță bună, ai prășit de mântuială, ce vei culege toamna? Vei culege ce-ai lucrat. Ai lucrat conștiincios, vei avea câștig bun; ai lucrat rău, vei avea pierdere. Poate nici sămânța nu o vei scoate. Și așa luați-o cu toate. - Te-ai pregătit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
parcă în mângâieri sau alinturi. În urma unui cosaș iscusit, își amintește Dumitru Dascălu, pajiștea rămânea netedă, cu iarba retezată la același nivel, ca un obraz de bărbat proaspăt bărbierit. La capătul ogorului, înainte de a începe să are, să semene, să prășească, să cosească ori să secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
om de treabă și va recunoaște că tu ești stăpânul pământului.” își aminti cum au făcut actele după învoiala lor, punându-l ca proprietar pe Ghiță Ciotacu, pe ogorul abia cumpărat. A semănat și l-a lucrat cum se cuvine, prășind porumbul la vremea potrivită. în toamnă când era la cules cu feciorii, numai îl vede pe Ghiță cum vine către dânșii însoțit de doi jandarmi și începe să-l batjocorească ca pe un hoț care îi fură recolta! „Le-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a străduit ca ceremonia de înmormântare să aibă loc fără întâmplări neplăcute. Capitolul VII „Doamne, dă-ne sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră cam la jumătatea ogorului. Era un pământ hleios, ce se săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de frate-su Costache și aruncă o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
urme și din aproape în aproape, i-ar fi găsit. în zadar s-a străduit ea să promită pace, Săndel nu a apărut. Nici acasă nu mai erau ceilalți frați și surori, adică Vasile, Dumitru și Ileana, erau duși la prășit sau cu vitele mari. „Oare să aștepte să vină mama, care era plecată la Armășoaia? Nu, nu-i bine, mai bine merg eu singură, n-au putut ei să ajungă prea departe” gândi Maricica. Mergând pe lângă gardul lui Costache Pârțac
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soldați cu arme, să luptăm cu ei, eu cred că ne-or lăsa în pace; eu i-am cunoscut în ‘917, păreau oameni de treabă și cu frica lui Dumnezeu. îl aveam pe Mihai mititel, îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am țipat dar rusul mi l-a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost unul dintre primii gospodari care a renunțat la boi și a cumpărat și a adus cai din Basarabia. Femeile lucrau în casă, mai ales iarna, inul și cânepa, bumbacul și lâna. Vara, femeile mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am mirat că prășea la porumb, că lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. . .De altfel, în 18 iunie 1922
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]