9,500 matches
-
pași, apoi simți că pășește în gol și se prăbuși, însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar Liviu simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau fața. Pe stradă se auzea larmă produsă de mașini, oameni, era tot vuietul vieții de la oraș. ,, Ce
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1472131194.html [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
Civilizații Planetare. De aceea, poate mai mult decat vreodată, oamenii care trăiesc la ora actuală pe acest Pământ, au o mare răspundere, deoarece " Omul de Astazi"va decide dacă vom ajunge să dezvoltăm o "civilizație planetara"avansata, ori ne vom prăbuși în haos. Istoricii și oamenii de știință, mai ales fizicienii, au puncte de referință total diferite atunci când încearcă să redea istoria umanității. Istoricii se referă de obicei la regate și imperii, la mișcări social-politice și la evoluția ideilor, pe când fizicienii
OMUL-MASINA SI VIITORUL OMENIRII de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Omul_masina_si_viitorul_omenirii.html [Corola-blog/BlogPost/341732_a_343061]
-
adevărul de minciună. CARTEA ALBASTRĂ E ROȘIE PENTRU UNII În cursa care zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur erau 298 de oameni. Diverși ca profesie. Unii dintre cei din zborul MH17 mergeau spre vacanța lor în paradis când s-au prăbușit din cer în iarba murdărită de războiul din estul Ucrainei. Printre ei, mai mulți copii și trei bebeluși, fără nici o vină, nici măcar imaginară. Nu sunt singurii din generația lor. Am mai consemnat copii uciși în Gaza, băieți gazați în Siria
O LUME CU RAZBOAIE, MORTI, MINCIUNI, BANI, CORUPTIE, TRAGEDII UMANE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1405915280.html [Corola-blog/BlogPost/343498_a_344827]
-
Și ați așteptat o viață. Cu dor de România, cu aceeași dragoste de-o parte și de alta a Limbii Române - Heruvimul neamului înstrăinat nădăjduind la reîntoarcerea la glie. Grigore Vieru Norodul cuvintelor a biruit. Granița dintre cuvinte s-a prăbușit. Mântuirea prin cuvânt a venit. Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea limbii materne. Viețuiesc în limba mea, acționez în limba mea: de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193785.html [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
niște pietre, murind mereu în așa vis ferice ca un orpheu al tău, euridice. mi-e tema c-o să fugă timpul înapoi, și se va pune stavilă-ntre doi mi-e teama c-o să vină menelaos și visul se va prăbuși în haos... mi-e teama că ne va-nghiți uitarea cum vine valul, pustiește marea. mi-e teama de cronos că trece prin noi, tu stând la o fereastră de tren, făcându-mi cu mâna un semn de adio, prelung
ORPHEU ŞI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 by http://confluente.ro/Orpheu_si_euridice_ion_ionescu_bucovu_1341495321.html [Corola-blog/BlogPost/358209_a_359538]
-
cuvintele șefului. - Asta, n-o să iasă bine pentru nici unul dintre noi, suspină colega așezată lângă Florin. Dodo se ridică și părăsi biroul, fără un cuvânt. Intră în secretariatul gol și bătu încet la ușa semideschisă a șefului. Matei se vedea prăbușit în fotoliul din fața biroului impunător, cu capul cuprins între palme. - Tu ce mai vrei, bobocule, se răsti impozantul director, de la înălțimea celor aproape doi metri cât măsura? - Doar să vă spun că nu e cazul să sunați la Poliție, nu
MARE GRIJĂ LA CE FACI! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1439965095.html [Corola-blog/BlogPost/373537_a_374866]
-
respinse cu ușurință lovitura, și apoi îl lovi de câteva ori cu pumnii, cu lovituri foarte rapide și puternice, în față, în nas, în stomac, sângele îi șuroia pe față, apoi Fedea îi dădu o ultimă lovitură și el se prăbuși jos ca un sac de cartofi aproape fără conștiință. Paraschiva veni cu un par, ar fi vrut să-l măcelărească, însă Fedea o opri smulgându-i parul din mână. Lasă-l că îl omori și intrăm la belele, te asigur
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1474796244.html [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1467044500.html [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu tine și băiețelul nostru pe un plai înflorit, iar dintr-o dată parcă m-a strigat cineva și când m-am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415171822.html [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au nici țară, nici trecut ( Monarhi
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1458070613.html [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
de „groapă cu lei” a profetului Daniel. Și viața lui de vestitorii morții; a „morților electrici” . Dar dacă se gaseste un singur înger mijlocitor pentru noi, unul din miile acelea de îngeri a românilor, dar unul care, ca să nu se prăbușească, va trebui să nu își întindă aripile mai mult decat îngerul țării sale; un înger alb care să vestească la tot românul calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se va indura de noi și va zice îngerului: „ Salveaza
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Romania_eterna_israelul_si_gradina_maicii_domnului.html [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
un fiu privindu-l îl binecuvântă și spuse: De nu l-ai întâlnit pe Dumnezeu aicea pe pământ, tu frate Nu-l vei găsi nici sus în cerul celor neapuse!" ...Doar șapte ani a mai trăit Gagarin Iuri S-a prăbușit din cerul în care primul a zburat Nu l-a zărit pe Dumnezeu pe care nu-l vor unii Dar poate că Hristos în marea-I milă l-a iertat. Referință Bibliografică: O întâmplare - In memoriam Iuri Gagarin / Mihai Condur
IN MEMORIAM IURI GAGARIN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_intamplare_in_memoriam_iuri_gagarin.html [Corola-blog/BlogPost/366752_a_368081]
-
îngeri care alerga pe cer în frunte cu Ducesa de Albă, apoi zise încet, aproape șoptit, astfel că numai el să audă : “ O fi ea Albă că zăpadă, dar cordonul ombilical e roșu, iar onoarea e verde ! “ după care se prăbuși cu fața la pământ și rămase acolo țeapăn. - E verde, e verde, domnilor, ascultati-ma ce vă spun eu ! zise un alt soldat furios cu arma-n mâna. - E verde, e verde, e verde ! strigau toți soldații în cor, toți îndrăgostiți, si
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fat_frumos_la_abatorul_de_suflete_sau_coborarea_generalul_de_pe_zid_si_pierderea_lui_in_multime.html [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
îl bărbierește pe bărbier? Care este ieșirea pe care nu se poate ieși? Găsim ca prototipic, pe această direcție, modelul din Ieudul fără ieșire de Ioan Es. Pop. Viziunea întunecată este un câmp al gândului că după ce lumea s-a prăbușit nu mai există nicio soluție. În ambele viziuni funcționează explicativ o butadă a Sfântului Pavel: „Privește picioarele acelora care te vor duce afară, sunt deja înaintea ușii“. Întotdeauna în mișcarea gândirii există, în mod irepresibil, o coerență. Situația poetică întunecată
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-coande-extatica-intunericului-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
butadă a Sfântului Pavel: „Privește picioarele acelora care te vor duce afară, sunt deja înaintea ușii“. Întotdeauna în mișcarea gândirii există, în mod irepresibil, o coerență. Situația poetică întunecată creată de Nicolae Coande este următoarea: întreg universul existențial s-a prăbușit. În acest context, spiritul liric este, și el, „prăbușit“, adică dezamăgit, deznădăjduit, distrus, disperat: „disperarea le coace“ pe toate (respir direct prin pereți). A fi poet este un dezastru: „Nimic nu întrece dezastrul de a fi poet“ (În margine). Pentru
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-coande-extatica-intunericului-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
vor duce afară, sunt deja înaintea ușii“. Întotdeauna în mișcarea gândirii există, în mod irepresibil, o coerență. Situația poetică întunecată creată de Nicolae Coande este următoarea: întreg universul existențial s-a prăbușit. În acest context, spiritul liric este, și el, „prăbușit“, adică dezamăgit, deznădăjduit, distrus, disperat: „disperarea le coace“ pe toate (respir direct prin pereți). A fi poet este un dezastru: „Nimic nu întrece dezastrul de a fi poet“ (În margine). Pentru a salva ceva, poetul ajunge prea târziu: „Am venit
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-coande-extatica-intunericului-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
personajul Ranevskaia, care pierde un copil. „Firs, jucat de Aurel Ștefănescu, un actor tânăr, de 40 de ani și care se mișcă asemeni unui bătrân, mergea că el, isi trăgea picioarele că el.” continuă Tompa Gabor. „La final, când se prăbușește acest decor și rămân pereții goi ai teatrului de unde nu mai e ieșire, Firs vine și bate cu palma în podeaua scenei și repeta „Eu am să rămân aici”, cuvinte-testament pentru extraordinară dorința de viață a lui Harag.” Regizorul nu
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 by http://revistaderecenzii.ro/aniversare-gyorgy-harag-livada-cu-visini-la-tvr2/ [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
trec pragul riscului major. Mai tarziu nu știu dacă aș mai fi fost așa viteaza , dar știu că atunci eram mândră de gestul meu. S-au scurs de-atunci 6 decenii. Nu decenii, ci vălătuci de timp parcă s-au prăbușit peste noi și dacă nu l-aș fi avut în față pe Părintele Nicolae Bordașiu, aș fi putut să mă întreb dacă toate aceste întâmplări din trecut, retrăite acum, nu sunt doar fulgerări ale închipuirii mele . Nu putem lupta cu
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oameni_care_au_fost_articol_de_elena_buica_buni_al_florin_tene_1326264557.html [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
astăzi, să facă o noua alegere strategică vitală: alianța cu China. Având în vedere că S.U.A. se află în situația U.R.S.S. de acum un sfert de veac, trebuie să avem grijă ca S.U.A. și N.A.T.O. să nu se prăbușească, precum U.R.S.S. în 1989-1991, peste România și Moldova, iar sfîrsitul războiului să ne găsească tot dezbinați de partea celor care pierd. 10. Este evident că S.U.A. și N.A.T.O. de acum încolo controlează totul în România, iar Rusia încearcă
ALEGERILE DIN ROMANIA ŞI MOLDOVA (2014) de GEO STROE în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/geo_stroe_1416007550.html [Corola-blog/BlogPost/370581_a_371910]
-
să vină capitaliștii. Păi, să-i lăsăm să plece. Omul zâmbi. Adică să-i ajutăm pe imperialiști? Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Sunt_suparat_de_ce_boris_mehr_1386576083.html [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
spre câțiva arbori, și se oprește acolo./ Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?/ Transcendentul a coborât aici la noi, cum spunea poetul;/ ne e greu să mai săltăm cerul la loc, în tării/ și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință./ Dar cioburi de cer mai sunt printre noi/ și cu ele ne gândim că am putea da câte un răspuns lumii. Cred că piesa celor de la Taxi a dat și ea, prin amestecul
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul by https://republica.ro/scoala-are-rostul-ei-spitalul-are-rolul-lui-biserica-are-chemarea-ei-iar-dascalii-medicii-si-preotii-zsfintesc [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
înfățișarea. Părul începu să-i cadă fir cu fir, iar trupul i se uscă asemenea unui trunchi de copac rămas fără rădăcini. Când în locul ei nu se mai văzu decât o mică grămăjoară de aur, pereții băii prinseră a se prăbuși cu zgomot și pulbere ridicată până la cer. Când totul se liniști și praful se așeză peste dărâmături, Măriuța îi zări pe miner și pe fiul său teferi și nevătămați, privind-o din locul în care, nu demult se ridicase baia
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487082313.html [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit nefiresc, cei care au reușit să iasă la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat” sunt de partea cealaltă, aflați în stare de șoc. Dintre trecătorii speriați câțiva se apropie și chiar se strecoară printre resturile de planșee de
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
salvare a femeii. Au nevoie doar de un locșor să poată ridica restul de placă de beton. Încetul cu încetul se întrezărește posibilitatea ridicării ei. Nici că se gândesc că totul, la o eventuală replică a cutremurului, s-ar putea prăbuși peste ei toți. Foarte probabi că cei de afară se roagă pentru ei, pentru biata femeie și pentru câți or mai fi în această situație. Dar nu numai că se roagă. Știu că ei au nevoie de lumină și decum
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Nu mai poate continua, ar trebui să se întoarcă dar întrevede o altă cale. Se află pe partea opusă fostei fațade a blocului, în interior. Pereții sunt înclinați spre stradă, nu mult, iar cei de deasupra nu mai există, sunt prăbușiți spre partea cealaltă. Pe exterior există o crăpătură configurând ceva asemănător unui mic pervaz. Trece de partea cealaltă deplasându-se apoi, cu mare grijă, până la următoarea fereastră de ale cărei margini se poate sprijini relativ confortabil. Jos sunt oameni. Nu
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]