523 matches
-
aer și slăbit, se prăbuși, cu taurul Înfigându-și coarnele În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus, Îngrijorarea Îi făcea bine unui picador de genul ăsta. Altădată o să stea mai mult În șa. Vai de capu’ lor de picadori! Se uită spre Zurito, care era aproape de barrera, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: surprinzătoare original prăbușită răzlețe năruite mantie 2.Selectați cinci adjective din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rău. M-am așezat. Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci. «Ajutați-mă. Chemați o ambulanță!», am spus. Eram în stare de panică. După zece minute a venit în sfârșit o ambulanță. De fapt au venit șase sau șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce curgea pe sub zidurile sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile sale de cucerire. Mesajul lui Utrigúr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cu hotărârea unui condotier. Ai salvat viața ta și pe a multora. Ai fost... minunată!“ în tăcere, îi luase mâna dreaptă și, închizând ochii, i-o strânsese cu putere. „Dacă nu ai fi fost tu... „ „Ai încredere, domina: clădirile prăbușite se pot construi din nou, grâul se poate cultiva din nou. Ceea ce contrează mai mult e ca viața să fie salvată. Ce a fost mai rău a trecut.“ Nu îi răspunsese, însă când urcase în șa și deja se urnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spațiu doar cu puțin mai larg, încadrat de ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică Maliban. Când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de data asta, rochia, muzica, cerul la apus de culoarea strugurilor roșii - așa că a ratat expresiile de șoc și panică care au trecut pe chipul lui Mike. Când, într-un final, a deschis și ea ochii, Mike căpătase o mină prăbușită, de parcă mariajul ar fi fost o piatră, de care te julești sau de pe care cazi în gol, iar el arăta ca și când Jina i-ar fi făcut deja vânt. Jina, a spus Mike. Nu m-am așteptat ... Trei ani sunt oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era acum mai mult decât o umbră. Trăsăturile îi era dizolvate în întuneric. Bătrâna a făcut un pas înainte și-a întins o mână. Creatura care era bunica lui Alice era înfiorătoare - avea niște ochi roșii, atotștiutori și un trup prăbușit. Era fantoma nefericirii - o femeie care fusese aclamată pentru profunzimea ei, dar care nu fusese în stare să rezolve cea mai simplă enigmă a vieții ei: cum să te simți plin, cum să iubești. Alice a început să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pământ, necunoscute mie. Amice, ascultă-mă pe mine, tipa e periculoasă rău, are stofă, cu o educație desăvârșită, la care se adaugă un corp de invidiat, înalt și subțire, dar sortit să ajungă într-o bună zi burduhănos, cu balcoanele prăbușite. Are o limbă ageră în gura-i vie și un ten bine pigmentat. E americană get-beget, dar educată în stil englezesc. Încă de pe vremea când eram la institutul de film, am simțit pentru ea ceva care era vag și lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să se lase fiert de aparenta mea indiferență cu care mă lăsam purtat printre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă lămuresc ce-i cu anșouaul ăsta. Au urmat câteva clipe de tăcere, timp în care Paul, răsucit spre bancheta din spate, descoperise parcă neantul și-l studia speriat. S-a întors în cele din urmă spre mine, cu fața prăbușită. — V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat acolo. Sau nu l-ați mai luat de la galderobă. Ceva ați făcut cu el, de nu-l mai aveți. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât să trăiești. Ai să vezi cum va fi atunci... Doar să trăiești ai să vrei, chiar dacă ți-e frică să ți-o spui. Ridică din umeri și se întoarse spre pat. În cele din urmă s-a așezat învins, prăbușit. — Da... Și eu mă rog Domnului. Poate El vrea ca, în dimineața asta în care I-a înviat Fiul, eu să plătesc. O merit poate. Dar El nu mă poate ierta că am făcut-o la ordin? El chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o luasem Înainte să plec de la librărie și am Îngenuncheat să aprind prima din lumînările lăsate de Bea. Un bulbuc de culoarea aramei se aprinse În mîinile mele, dezvăluind contururile dansante ale unor ziduri brodate cu lacrimi de umezeală, acoperișuri prăbușite și uși hodorogite. Am Înaintat pînă la următoarea lumînare și am aprins-o. Încetul cu Încetul, parcă urmînd un ritual, am străbătut traseul lumînărilor lăsate de Bea și le-am aprins una cîte una, conjurînd un halou de lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
etaj, ca să se alăture din nou petrecerii. Când m-am Întors și eu, am mai verificat o dată rapid căștile cu toată lumea, ca să mă asigur că totul decurgea conform planului și, din fericire, au existat puține urgențe: un glob de discotecă prăbușit, care nu lovise pe nimeni, două conflicte minore pe care Sammy și echipa lui le aplanaseră deja și o scădere a proviziilor de cireșe de maraschino, din cauza Iepurașilor flămânzi care fuseseră văzuți cum le șterpeleau cu pumnul din spatele barului. Elisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avioanele, stukasurile lor în picaj. Goring a fost personal un bun aviator și un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost un mare financiar care a făcut ordine în finanțe și a redresat marca prăbușită. Un altul a redresat industria, care a început să lucreze ca un ceasornic de precizie întors bine la timp... Nici nu-ți vine să-ți crezi ochilor citind! îți cade cartea din mînă! Fiecare secol își are dilemele și temerile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu Fieraru - poreclit și Brânză, În nici un caz pentru că ar fi fost prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au venit la Azuchi seniorii din vecinătate, cu rudele lor și cu alții, ca să-i aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou, a fost o asemenea aglomerație, încât s-a dărâmat un zid și mulți oameni au murit loviți de pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou în prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a celor mai slabi. Se observă spontaneitatea și vigoarea degajată a mișcărilor îngerilor, ale căror chipuri par îndurătoare cu păcătoșii pe care încearcă să-i ajute în ascensiunea lor, precum și atitudinea de satisfacție a diavolilor, care-i privesc pe cei prăbușiți, dar și spaima și deznădejdea celor aruncați în abis. Dozajul culorilor, închis la chipurile celor aruncați în abus și al diavolilor, luminos la figurile și nimburile îngerilor, care zboară, a sufletului ajuns pe ultima treaptă a scării și a lui
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prăbușit după anul 1717, nu se luaseră măsuri. La 20 martie 1739, Grigore al II-lea Ghica voievod scutește Mănăstirea Cetățuia de toate dările și angăriile, iar pe polușnicii acesteia de anumite dări în vederea adunării sumei necesare pentru refacerea zidului prăbușit și a chiliilor mănăstirii. El a observat că ,,ponorându-se dealul au căzut de câtăva vreme zidul”<footnote Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. IV, documentul 352, Editura Dosoftei, Iași, 2001, p. 254 footnote>. Datele cuprinse în acest
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
arăta bine. Partea din față era perfectă. Nici nu-ți dădeai seama că partea din spate nu mai exista. Oul de Paște al lui Margaret era ca bărbatul pe care-l găsiseră în mlaștina lui O’Leary, cel cu craniul prăbușit înăuntru, am remarcat, mulțumită de analogie. Descoperirea aia stârnise rumoare pe strada noastră și pe cel puțin alte patru străzi din vecinătate. Dar strada noastră a fost în centrul agitației, fiindcă unul dintre cetățenii noștri, tatăl lui Dan Bourke, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trezie. — Trebuie să mă întorc la treabă, a spus Vivian, făcând obosită cu mâna, în direcția mea. După care a luat-o în jos, pe hol. — Cineva trebuie să muncească pe-aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]