341 matches
-
usca sub soarele de august și sub imensele ceruri bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum sinuos care ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede, să mă pulverizez, să mă pierd undeva în peisajul prăfos. Cu cât deveneam mai lucid, cu atât simțeam crescând mai mult în mine o disperare isterică, fără limite, de parcă maxilare uriașe m-ar fi zdrobit încet, os cu os. Cât de ciudat, cât de ciudat eram pe atunci! Ce moale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pot să plac și să fiu iubit de fata pe care-o iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ceea ce făcea bătrânul era mijloc sigur de a-i înstrăina, prin ambiție, pe Otilia. Moș Costache stricase toată grădina cu materialele lui, și un copac, apăsat prea mult la rădăcină de cărămizi, începu să se usuce. Verile sunt înăbușitoare și prăfoase la București, și tot colbul de cărămidă sfărâmată, luat de vânt, umplea treptele scărilor, cercevelele și orice ciubucărie arhitectonică. Apoi bătrânul, grijuliu, nu lăsă lucrurile pe loc, ci le mișcă mereu. Ca să nu i se fure cărămizile, se puse să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
circumstanțe, a te menține cu orice preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un mesaj al lumilor celeste, s-a risipit de mult, s-au zgârcit și delicatele flori în formă de mână cucernică, cu degetele cuviincios lipite... Este ultima, penultima noapte prăfoasă și caldă a verii, pentru că după Sfânta Marie aerul deodată se va răci și lumina are să cadă altfel. Ai crede, în timp ce stai cu coatele rezemate de balus tradă, și vorbele pătimașe ce le-ai auzit și cuvintele pătimașe ce-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îi ducea Într-o căruță țărănească trasă de boi vreunul din acei fermieri care au fost unchii mei din partea bunicilor. Mama Îmi va spune poate că de fapt mergeau cu unchiul ei, canonicul, Într-un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit el Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o pensiune situată pe o ulicioară din spatele clădirii Poștei, așteptînd să plece vaporul care să o ducă În America. Miquel s-a dus la adresa respectivă, o scară Îngustă și mizerabilă, ocolită de lumină și de aer. În vîrful acelei spirale prăfoase de trepte Înclinate, Miquel a găsit-o pe Sophie Carax, Într-o cameră de la etajul al patrulea, băltind de umbre și de umezeală. Mama lui Julián stătea la fereastră, așezată pe marginea unui pat nenorocit pe care Încă mai zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața Domnului. 2 Pe cînd mă apropiam de intersecția cu strada Balmes am băgat de seamă că o mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă trotuar. Durerea din cap lăsase loc unei senzații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jumătatea traseului și am scrutat bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o îngândurare îndurerată. În această îndurerare licărea și ceva amar-ironic. La Pavlovsk, Ptițân locuia într-o casă de lemn nearătoasă, dar încăpătoare, situată la capătul unei străzi prăfoase; casa urma să treacă cu totul în proprietatea lui, așa că el, la rândul lui, începuse demersurile pentru a o vinde cuiva. Urcând în pridvor, Varvara Ardalionovna auzi mare gălăgie la catul de sus și își dădu seama că țipă fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seara, măcar pentru a se înțelege ce aveau de făcut a doua zi. Cu toate consolările și speranțele care i se dădeau, pe sufletul prințului puse stăpânire o disperare totală. Nespus de întristat, ajunse pe jos la hotel. Petersburgul estival, prăfos, sufocant îl strângea ca într-un clește; își făcea anevoie drum printre oameni îndârjiți sau beți, le cerceta chipurile fără nici un scop, poate că străbătu o distanță mult mai mare decât ar fi trebuit; aproape se înserase când intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nici o surpriză. Colo jos, un singur lucru e sigur că nu se schimbă. Vremea asta împuțită. (Ea se uită la un cadran.) Turbulențe, drept în față. Apoi ea le vorbi celor din blindat. ― Aici Ferro. Puteți admira cu toții această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la lumina zilei fac pe rebelii, joacă anticultura, fronda răzbunătoare, revendicativă. Sunt, cum se zice, branșați. Acuma, sarcina noastră e să le modificăm puțin biblioteca mentală, referințele clasice, iar noi să nu mai vedem viața exclusiv ca bibliotecă, sala aceea prăfoasă, îmbrăcată în lemn și tapetată cu cărți, ci și ca navigare pe ecranul computerului. Apropo de ceeea ce spuneți despre teenager-i, nu funcționează nici teoria conform căreia Internetul oferă informație alandala, pentru că există posibilitatea de a ne alege informația și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
un soi de inocență care nu vine numai din felul în care se apropie de mașină căutându-i sufletul de tinichea și sinapsa afectivă cu omul, dar și din felul în care filmează, de pildă, kitchios de înduioșător, soldații americani, prăfoși și sexi, mergând în ralenti, cu avioanele și apusul de soare în spate. Castronul cu miere a fost Transformers N-am avut popcorn, dar m-am distrat, mai ales că atâta grijă ca să nu fie filmat ori fotografiat un film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
dimineața aceea, femeile Kazanci plecaseră devreme de acasă ca să meargă la mormântul lui Levent Kazanci, Însă Zeliha ceruse voie să lipsească. Nu voia să meargă la cimitir Împreună cu Întreaga familie. Prefera să meargă acolo singură, să se așeze pe pământul prăfos și să-i pună lui taică-su câteva Întrebări pe care le lăsase fără răspuns atâta timp cât trăise. De ce trebuise să fie Întotdeauna atât de aspru și lipsit de afecțiune cu cei care erau carne din carnea lui și sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gura În timpul mesei. A doua zi, m-a luat cu el să-mi arate satul Pilar. Am mers doar noi doi, cu trăsurica lui. În cursul escapadei, m-am bucurat din tot sufletul, ca orișicare argentinian, de pampa genuină și prăfoasă. Bătrânul soare Își irosea razele binefăcătoare deasupra capetelor noastre. Serviciile Uniunii Poștale ajung până pe coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de mâl. Probabil, mi-am zis, pescarii nu mai vroiau s-o curețe. Nu-i interesa. Pește nu exista acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi e teamă. Doar după un timp de tăcere în care se privesc fiecare cu gândurile la altceva, fără să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]