332 matches
-
stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie, agățătoarea pardesiului, că pantofii sunt prăfuiți. V-ați simțit vinovată, presupun, în ziua aceea. — Întâlnirile conspirative seamănă și nu seamănă cu cele amoroase. Întâlnirile amoroase au și ele ceva conspirativ, nu ? N-ați putea delimita clar care era, pentru dumnea voastră, caracterul acelei întâlniri ? Cu atât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Predeal etc.), numele provine dintr-o rădăcină slavă de sud prah, „praf“, urmată de sufixul slav frecvent în toponimie -ova (Bucova, Craiova, Sadova, Glogova, Brabova). Sensul ar putea fi, după unii, metaforic, trimițînd la apa care, căzînd de la înălțime, se „prăfuiește“, adică se împrăștie în stropi mărunți ca firele de praf. Din punctul acesta de vedere, Prahova ar putea fi considerată, la origine, sinonimă cu Bîlbîitoarea, Bolboroșoaia, Bolboroșița, Cerbătoarea (= Șerbătoarea < Fierbătoarea), Cioroiu (< cioroi, „șipot“), Duruitoarea, Gîlgîitoarea, Hududoiul, Huruiala, Murmurătoarea, Hăulita, Huitoarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la mine și mă descoperă aici, pe lavița de sub vie, unde stăm și vorbim, ea povestește despre Diana, știi că îți stă bine cum te-a tuns, oare știe ceva?! eu îmi plec privirea undeva în pământ între vârfurile pantofilor prăfuiți de drum, Doamne, și ce-i place actoria! Ne-am dus și noi, eu și părintele, la unul din examenele ei s-o vedem jucând, e atât de naturală pe scenă, ne-am mai împăcat și noi cu ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt șanse să îi fac, dacă bafta mea la bărbați nu se va schimba în curând. Ha-ha-ha. Ashling își dorea mult s-o facă pe Clodagh să zâmbească, dar ea nu a putut să spună decât: — Totul pare atât de prăfuit, mai ales în ceea ce îl privește pe Dylan. Ashling scorni repede niște sfaturi. Trebuie doar să redescoperiți magia. Încearcă să îți amintești cum era când v-ați cunoscut. De unde le scotea? A da, le scrisese chiar ea în Woman’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o scenă, indiferent cât de urât ar fi, fie că zdrăngăne la o chitară, că țopăie în pantaloni mov sau că se preface că așteaptă autobuzul, era garantat că femeile îl vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri pătrați, tot ar căpăta o strălucire ciudată și seducătoare. M-am decis să îmi schimb numărul, să trec ușor în ireal. Să vorbesc despre bufnițe. —Bufnițe? — Bufnițele s-au arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la casa lui Lincoln Rhyme cu scopul de a evalua pagubele provocate. Se așeză la o masă mai retrasă și comandă un Sprite și un sandwich de curcan. Privi absent în jurul său: jocurile mecanice cu muzica lor monotonă, un tonomat prăfuit în colț, toată camera scăldată în fum și întuneric, mirosul amestecat de transpirație, parfum și dezinfectant, hohotele necontrolate de râs datorat în mare măsură efectului alcoolului și zumzetul continuu al conversațiilor fără început sau sfârșit. Toate acestea îl purtară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dată lucruri pe care nu le observase în anul și jumătate în care lucrase acolo. O gaură în colțul din stânga sus al geamului, produsă cel mai probabil de un pistol cu bile. Un mic graffiti chiar pe ușă. O carte prăfuită despre Houdini, așezată în vitrină, deschisă la pagina la care se vorbea despre tipuil de frânghie pe care prefera să o folosească în numerele sale. Văzu o sclipire înăuntrul magazinului: domnul Balzac își aprindea o țigară. Trase adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a inimii mele. Și în cazul meu nu mai exista cale de-ntoarcere - nu cred c-aș mai fi văzut iepurele nici să fi-ncercat; dispăruse ca prin farmec, odată ce-mi căzuse vălul de pe ochi, într-un morman prăfuit de amintiri false, pe podea. Extraordinar cât de repede am reușit să mă extrag din casa aceea înfiorătoare și din dobitocia celor care o locuiau. Aveam foarte puține lucruri și într-un interval de trei minute sau așa ceva le aruncasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pe lemnul lustruit. Sub el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un picnic nereușit. Femeile ședeau pe iarbă, aranjîndu-și liniștite părul, printre trupurile foștilor lor prieteni, În timp ce cîțiva soți se uitau prin ferestrele prăfuite la bordurile mașinilor parcate. Peste o sută de deținuți erau morți, răspîndiți pe terenul de fotbal, de parcă ar fi căzut din cer În cursul nopții. Întorcîndu-se cu spatele la ei, Jim urcă printre bălțile de apă pînă la ultima treaptă a tribunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să ajungă la partea internă a examenului, dar probabil că mai erau doar câteva clipe până atunci. Nu. Nu simt nimic. Puc! Asta făcea șapte cuvinte! Doctorul al cărui nume Îl uitase, deși era ceva cu cratimă, era exact tipul prăfuit de specialist englez: trecut de cincizeci de ani, cu sprâncene stufoase care aveau nevoie urgentă de un pensat, costum gri scump, dar conservator, la fel ca și cravata, și cu tare puține avantaje În ceea ce privea farmecul personal. De-obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu Elsa. I-aș fi dat mână liberă în toate. Ființa care se afla lângă mine era singurul lucru pe care îl vroiam pentru mine. Și acum o luam cu mine, o duceam pe autostrada care devenise mai lină, șiruri prăfuite de oleandri se vedeau pe margine. Lumina se schimbase, ziua se topea în noapte, contururile erau mai puțin nete, dar poate mai profunde, chipul Italiei părea aproape violet. Mâna îi alunecase pe scaun între piciorul meu și al ei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de tot. Dar această bănuială nu scădea cu nimic afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din Kiriat Yovel, cărând două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a adâncit Înțelepțește problema, numai pentru a recunoaște că, În pofida fățoaselor atracții ale celor trei variante, nici una nu-l satisfăcea Întru totul. După cum se vede, dosarul a fost Închis. A doua culegere de poeme, subintitulată Bouquet de stele parfumate, defilează prăfuită prin beciul anumitor „librării“ ale tagmei. Va rămâne definitiv pentru multă vreme articolul care i-a fost consacrat În paginile din Noi sub semnătura lui Carlos Alberto Prosciuto, chiar dacă, la fel ca alte multe pene, acest glosator de marcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bun, dar să inventezi adevărul este un lucru și mai bun. Realitatea nefiind Întotdeauna adevăr. Și viceversa. Adevărat este Însă muncitorul român, de exemplu, agitat și-n același timp visător ținînd În mîini de regulă un ciocan, secera s-a prăfuit, unealtă cu ajutorul căreia rezolvă orice tip de problemă, de la cele cosmologice pînă la cele familiale, oarecum din aceeași categorie, legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor posedă cu briliant dramatism și ceea ce-aș numi parfum isteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevăruri puține dar necosmetizate, prin bizarele rotații interioare ale personajelor, filmul evoluează din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
birou și să ne scriem scrisori unul altuia care mi-a replicat că nu e, deși mai era și alții dincolo de ușă cu scrisori, și ne-auzea, și-am semnat, din București. Îndes la loc această scrisoare În colecția mea prăfuită de ziare, din care cad vreo trei, patru reviste de Început de drum, de deceniu, de societate. Horoscop n-are decît horoscop, iar Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căruia-i spune că s-a săturat de viață, e prea bogată, are de toate, iar maică-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny se-ndrăgostește de amîndouă pe rînd, În ordinea inversă a vîrstei. Tema, prăfuită de două mii de ani, e abordată cu un cadențat simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul lui Inez Soto Îl transformase Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce face Kay? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nimeni nu trebuia să știe cine sunt. Vreau să spun, doar nu mă apucam să bat toba cum că sunt fata vecinului care i-a fentat cu scaunele Chippendale acum nu știu câți ani. M-am întors și am pornit pe cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Hollinger prezida peste Întinderea peninsulei. Un rug de citații nominale arsese Între resturile ei incinerate, un foc iute nutrit cu toate mandatele pe care le emitem Împotriva noastră și care n-aveau să mai fie Înmînate vreodată, rămînÎnd să se prăfuiască În dosarele Închise. — Paula...? Doamne, ce m-ai speriat... Intrase În apartament cu cheile lui Frank și mă aștepta În dormitor. Veni după mine În balcon și Îmi puse o mînă pe umăr. — Îmi pare rău. Voiam să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]