325 matches
-
la casa lui Lincoln Rhyme cu scopul de a evalua pagubele provocate. Se așeză la o masă mai retrasă și comandă un Sprite și un sandwich de curcan. Privi absent în jurul său: jocurile mecanice cu muzica lor monotonă, un tonomat prăfuit în colț, toată camera scăldată în fum și întuneric, mirosul amestecat de transpirație, parfum și dezinfectant, hohotele necontrolate de râs datorat în mare măsură efectului alcoolului și zumzetul continuu al conversațiilor fără început sau sfârșit. Toate acestea îl purtară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dată lucruri pe care nu le observase în anul și jumătate în care lucrase acolo. O gaură în colțul din stânga sus al geamului, produsă cel mai probabil de un pistol cu bile. Un mic graffiti chiar pe ușă. O carte prăfuită despre Houdini, așezată în vitrină, deschisă la pagina la care se vorbea despre tipuil de frânghie pe care prefera să o folosească în numerele sale. Văzu o sclipire înăuntrul magazinului: domnul Balzac își aprindea o țigară. Trase adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ci o femeie de serviciu s-a distrat între două „coups de balai“. Să nu mă înțelegi greșit: nu sunt pentru stilul occidental, dominat de multi-media, discurs politic-corect și mediocritate camuflat cu bani. Dar nu mai suport nici muzeografia obosită, prăfuită din România, al cărei cârmaci este din păcate chiar Muzeul Național de Istorie. Fiecare obiect avea frumusețea și valoarea sa, fără îndoială, dar acest lucru nu este suficient. Iar ca totul să fie complet, imbecilele din personal vorbeau tare, bârfeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor. Își zic pe nume imediat. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna mea a ajuns singură și vrednică de milă. în preajma ei, risipite, uneltele s-au prăfuit. mâna mea, mâna mea, pentru ce m-ai părăsit? bătrână, mâna mea îmbrățișează coapsa paharului. îl ridică încet și pornește a-l duce la gură. dar tremură, drumul e lung și când ajunge abia de mai rămâne-o picătură. sălbatică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Imaginația mea mă pregătise pentru patru sau cinci ore de mașină pe unul din acele drumuri nesfîrșite și pustii, atît de des văzute de mine în filmele americane : cactuși și pietre în dreapta și în stînga, cîte o stație de benzină prăfuită la fiecare treizeci de mile, lanțuri de stînci albăstrii la orizont și cîte un camion-cisternă venind în sens invers... între Los Angeles și Las Vegas însă, în acea zi cînd am parcurs eu acest traseu, peisajul uman a fost cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a adâncit Înțelepțește problema, numai pentru a recunoaște că, În pofida fățoaselor atracții ale celor trei variante, nici una nu-l satisfăcea Întru totul. După cum se vede, dosarul a fost Închis. A doua culegere de poeme, subintitulată Bouquet de stele parfumate, defilează prăfuită prin beciul anumitor „librării“ ale tagmei. Va rămâne definitiv pentru multă vreme articolul care i-a fost consacrat În paginile din Noi sub semnătura lui Carlos Alberto Prosciuto, chiar dacă, la fel ca alte multe pene, acest glosator de marcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Spune că suntem singurele ei rude și e datoria noastră s-o ajutăm. Iar tata completează: „Și singurii moște nitori“. Cele două ore de conversație cu tanti Neli, în timp ce mama deretică prin casă și bombăne întruna despre vechiturile care se prăfuiesc zadarnic, nefolosite și uitate, mă plictisesc mai tare decât calculele cu radicali, dar n-am scăpare, mama susține că prezența mea e ca un „izvor de apă vie“. Când eram mică i-am propus să-i ducă mai degrabă niște
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de pe lemnul lustruit. Sub el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un picnic nereușit. Femeile ședeau pe iarbă, aranjîndu-și liniștite părul, printre trupurile foștilor lor prieteni, În timp ce cîțiva soți se uitau prin ferestrele prăfuite la bordurile mașinilor parcate. Peste o sută de deținuți erau morți, răspîndiți pe terenul de fotbal, de parcă ar fi căzut din cer În cursul nopții. Întorcîndu-se cu spatele la ei, Jim urcă printre bălțile de apă pînă la ultima treaptă a tribunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Speranski, marele consilier și favorit al țarului! Și ce dorea omul acela? Nimic altceva decât europenizare. Adică separarea puterilor și abolirea relațiilor de tip feudal. Ce s-au ales din toate astea? Speranski a fost înlăturat, iar constituția lui se prăfuiește... în uitare deplină. Nu, nu! Dacă Napoleon nu s-ar fi răzgândit, noi n-am fi fost eliberați, ci ocupați, cu acte în regulă, de ruși. (Nicolae zâmbi cu un efort vizibil, pentru că simțea doar amărăciune.) Asta este soarta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la un tub de oxigen în momentul când simți că te asfixiezi. Al doilea aspect, nu prea are importanță când iei startul, important e să nu ratezi cursa, cel mai bine e să nu gâfâi niciodată în spatele vreunui confrate, îți prăfuiește scrierile, îți întunecă sufletul, te termină, este extrem de bine ca drumul pe care ți l-ai ales, fie el cât de îngust, fie chiar o nișă, să fie doar al tău, totul e să ai puterea să ți-l particularizezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a noastră în care cuvântul corupție ne intră în timpane prin orișice mijloace? Există grade de moralitate/ imoralitate în viața socială, în lumea culturală de la noi și de aiurea? Vorba unui politician: "moralitatea este pentru căței", termenul s-a cam prăfuit, toți vorbesc de moralitate, de la preoți la politicieni, dar foarte puțini sunt aceia care o au imprimată în adâncul ființei lor, mulți o compun ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de tot. Dar această bănuială nu scădea cu nimic afecțiunea sa față de Uri, bucuria fizică și euforia care Îl cuprindeau Întotdeauna În prezența charismaticului său prieten. O dată la câteva săptămâni Nina se ivea pe neașteptate pe la zece-unsprezece dimineața, parca Fiatul prăfuit În fața micului bloc din Kiriat Yovel, cărând două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la carte, te superi pe mirosul de hârtie citită și pe petele pe care le fac degetele tale, mânjind cerneala de pe pagină. Te superi aiurea, desigur, dar e timpul să faci o pauză și să respiri aer curat, nu aer prăfuit de bibliotecă. Într-un moment ca ăsta a apărut Ulrich, tranșând problema în vreo patru paragrafe. Nu, desigur că cititul n-aduce fericirea, nu te face mai deștept sau mai frumos, conducătorii statului nu trebuie neapărat să citească poezie romantică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o pungă transparentă uterină prinsă la gură cu o clamă albă de plastic. Noptiera, Îmbrăcată În cupru, forma un umidor, ținea totul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
secretelor, a descoperirilor epocale, a masoneriei, a ocultismelor de mâna stângă, dreaptă, yoga, tantra etc. Videoclipurile lui Sarah Brightman mi-au deschis pofta să reascult muzică de operă. N-o fac des. O noapte întreagă am schimbat discuri ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat, difuz. Treptat, de la regiunile înalte prăfuite de lumină, nisipoase ca o plaje scânteietoare, atmosfera se albăstrea, până când albastrul se adâncea în tonuri calde și profunde, ce, singure, indicau pământul. Era feerie pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne chipurile care și așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]