739 matches
-
fusese bariera de intrare în oraș. Locul poate fi identificat ușor, datorită unei cruci din piatră, existentă aici de câteva sute de ani, pe când într-o vale alăturată avuseseră loc ceva lupte cu hoardele turcești, care, năvălind peste Dunăre, făceau prăpăd în teritoriile românești. Legenda spune că lupta a fost așa de crâncenă, încât valea s-a înroșit de sângele celor care se luptau. Din acest motiv a fost denumită Valea Roșie, iar crucea a fost așezată aici în memoria celor
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
seară de seară știa că-și pierde vremea la o cafea și ore interminabile de discuții cu prietenii. Stan a luat o masă în restaurant, la geam și aproape de ușă, să-l vadă pe P când vine. Când a început prăpădul a mai apucat să-și arunce logodnica prin geam. Lui, nici măcar nu i-au găsit cadavrul. Ea a rămas paralizată pe viață și cu o spaimă continuă în suflet. Epilog P a hotărât, în fine, că e vremea să se
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poeme de Al.Florin ȚENE Modestie Vederea mea există, dar m-i se spune să nu văd, Am mâna dreaptă, dar sunt obligat să n-o folosesc, Inși ieșiți din grote, întuneric și prăpăd, peste prag de foc mă împing să pășesc. Din antetul paginii zilei de azi mi-a fost șters până și numele, de-acum anonim mă numesc, iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers din el pe
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]
-
apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o revăd / Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. ” (Virgil Ciucă - „Zvon de primăvară”) În capitolul al doilea, care este dedicat prozei, sunt antologați scriitorii: BERTHOLD ABERMAN, CORNELIA PĂUN, DUMITRU NEGOIȚĂ, ELENA ADRIANA RĂDUCAN, ELENA BUICĂ, ELISABETA IOSIF, ELIZA ROHA, EMIL BUCUREȘTEANU, GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG, GEORGE ROCA, IOAN ADRIAN
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Este normal că ședința s-a terminat cum a început ceea ce a cauzat ploile torențiale de „mâine” Cum Doamne să ajutăm la ceea ce Tu cu „mâna” ploii ne faci. Responsabili sunt guvernanții care fură cu toții să vadă cu ochii lor prăpădul făcut de ei. Să le repare ei deoarece ei au cauzat mânia Ta Doamne. Până ne repară avutul distrus de nepriceperea lor noi suntem în drept să ne plângem amarul la câte un mic păhărel, cât ne țin baierele pungii
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
Dâmbovițene. Consideră că fiecare are dreptul să doarmă așa cum își așterne. Dar pretinde ca și el să aibă acest drept și să-și potrivească singur așternutul. Cred că ar fi un drept firesc. Nu ați observat că vitregiile naturii fac prăpăd numai în Mehedinți sau Vrancea unde „fără ajutorul benevol statului dat în anii electorali nu mai vor exista votanți (mor de foame nu-și schimbă partidul preferat). Transilvania este prea departe de București. Până ajung reporterii cu avionul prăpădul este
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
fac prăpăd numai în Mehedinți sau Vrancea unde „fără ajutorul benevol statului dat în anii electorali nu mai vor exista votanți (mor de foame nu-și schimbă partidul preferat). Transilvania este prea departe de București. Până ajung reporterii cu avionul prăpădul este înlăturat de întreaga comunitate, inclusiv de păgubitul obligat de Legea Electorală să-și plângă de milă la cârciumă. Transilvăneanul, chiar român neaoș pune mâna pe lopată nu așteaptă pompierul. Pe câmpurile agricole, mai puțin roditoare ca-n Valahia, vezi
MECIUL SCOŢIA – TRANSILVANIA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349949_a_351278]
-
o viață. Abia dacă-i vedem pe cei ce-abia se văd Cum printre noi țâșnesc și se aruncă-n apă, În foc și-n glonț și viața și-o aruncă-n groapă În locul celor mari și lași când e prăpăd... Și-abia dacă-l cinstești și-l pomenești cu jenă Și jumătăți de gură-ntr-un limbaj savant Cum un țânțar te-a dus în spate, struț gigant, Cum te-a salvat un peștișor pe tine, omule-balenă... Am întâlnit și-
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
ceva necules, un nou val de revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Țigănești -Teleorman și Cervenia, trecând prin Brânceni și Smărdioasa. Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parțial sau total, mulți oameni aflați în situații limită, unii încremeniți în durere, alții îmbărbătându-se, mai ales bătrânii - acum foarte numeroși la sate - își adunau forțele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
broastelor era un adevarat concert nemaiauzit până atunci. Un miros din ce în ce mai greu îți tăia respirația. În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torențiale ți se strângea inima la vederea prăpădului și de spaima viitoarelor nenorociri. Acum e toamna și ploile n-au încetat, fac prăpăd mare, încât îți vine să ridici ochii spre cer și să spui precum moș Dănilă, al teleormaneanului Gala Galaction: “Pune un hotar, Stpâne, nenorocirii noastre
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torențiale ți se strângea inima la vederea prăpădului și de spaima viitoarelor nenorociri. Acum e toamna și ploile n-au încetat, fac prăpăd mare, încât îți vine să ridici ochii spre cer și să spui precum moș Dănilă, al teleormaneanului Gala Galaction: “Pune un hotar, Stpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției tale atâta jertfă!” Elena BUICĂ Octombrie, 2005 Țigănesti, România Referință Bibliografică: BLESTEMUL APELOR
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
examene severe, supunere poporului spre-a-i cere. Și toată zbaterea a fost degeaba că-n nas mai marii v-au închis taraba. Minciuna voastră v-a adus pe scenă, actori într-o politică obscenă. Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară, ia cereți-vă puțintel, afară. Decât să vă trimită țara noastră , mai bine mergeți voi în mama voastră. Plecați de-aici, cu-o grabă funerară, și nu albanizați această țară. Băgați viteză, că vă trece anul și s-
INDEMNUL MARELUI ADRIAN PAUNESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348128_a_349457]
-
clipă de liniște) Nu mă aude. Ce s-a întâmplat cu el? Și ploaia nu mai încetează. Am rămas suspendat. M-a agățat o piatră și nu pot să mă mai desprind din brațele ei. (din nou) Sfinx! Păpădie: E prăpăd. Ce s-o fi ales de ei? Piatră: Sfinx! (La un moment dat se face liniște. Un timp se aude zbuciumul furtunii ce frământa natura, pe urmă se luminează.) Păpădie (ieșind din adăpost) E liniște. Furtuna a trecut. Parcă nici
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
de fiere. Ne-njură astăzi Lumea și ne disprețuiește, Pe ei îi doare-n cot cât vaca mai mugește. Tot dând mereu decrete și legi deșuchiate, Ei mulg pe îndelete și-n plină libertate. În jurul lor a jaf, și a prăpăd miroase, Iar bolile și foamea ne bântuie prin case. Și biată Țară plină de jeg și de răpciug, Între mulsori și bâte se opintește-n jug. TOT, GUVERNÂND HOȚEȘTE pamflet Voi ați ajuns în vârf și v-ați umplut de
PAMFLETE DIN VREMEA MARII MITUIRI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365980_a_367309]
-
apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o revăd / Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. ” (Virgil Ciucă - „Zvon de primăvară”) În capitolul al doilea, care este dedicat prozei, sunt antologați scriitorii: BERTHOLD ABERMAN, CORNELIA PĂUN, DUMITRU NEGOIȚĂ, ELENA ADRIANA RĂDUCAN, ELENA BUICĂ, ELISABETA IOSIF, ELIZA ROHA, EMIL BUCUREȘTEANU, GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG, GEORGE ROCA, IOAN ADRIAN
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
spre Odorhei. Uni vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Mințile au luat-o razna; Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă „stat” în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc și steagul Nu se-aud și nu se văd ! Crișul, Mureșul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava; Nu e liniște-n Ardeal. Munții stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiș! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș
NEASCĂ, POEM DE ANGHEL ELENA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366078_a_367407]
-
nu s-au grăbit să-i explice ce se întâmplă. Erau mai speriați decât el. A adormit din nou, de această dată într-un hol fără ferestre, pe o saltea trasă la repezeală din dormitor. A doua zi a văzut prăpădul și a aflat că Bică le bătuse casa cu pietre. Geamurile de la ferestre erau făcute țăndări. O echipă de cercetare a poliției făcea măsurători. Urme vizibile de piatră erau deasupra patului în care dormiseră copiii, iar în pat erau două-trei
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
cu el. Se numea Durică. Era cam prost. Zicea: Bine-ne că te-am găsit pe tine, Tobit, că altfel mă rătăceam și pe aici îmi rămâneau oasele. Băăă, băiete, băăă, eu vin direct de la Odesa, băăă, acolo a fost prăpăd, nu alta... Vorbea rar, avea un tic, repeat mereu, băăă, băăă, învățat cu vorba lui de acasă. Al doilea n-a vrut să rămână să se odihnească, a luat-o pe câmp și s-a pierdut prin zăpada care se
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
cu urechea pe la gradații care aveau mai multă carte. Între timp, își luase arma și se rezema cu capul în ea, privind pe pereții bisericii la sfinții ăia care parcă erau vii și se uitau curioși la noi. A fost prăpăd, Durică și la Cotul Donului, încercam eu să-l țin treaz. Auzisem că mulți camarazi muriseră în somn, înghețați. Voiam să ne ținem unul pe altul de vorbă să n-o pățim și noi. Poate mai ațipeam așa pe rând
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
să aibă ce mânca atunci când ei se găsesc în oraș. Iar el se îndestula zile în șir la acest ospăț al cărui singur invitat era. Acum, că l-a prins în flagrant delict și știe că el este responsabil pentru prăpădul din stratul de ceapă, doamna a schimbat foaia. Nu-i mai vorbește cu duioșie, dimpotrivă, percepe răutate în glasul aceleia când îl interpelează: «Mai vrei ceapă, dragule? Vai, ce tocană gustoasă vei fi!». - No, doamnă, dacă-i așa, io-l
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
sărutul Zeului peste Olimp. Ci aici, la noi, acasă, A-nceput sfârșitul tot, O durere dureroasă Fără leac și antidot. Neducând de moarte lipsă, De dezastre și dușmani, Suntem în apocalipsă De peste șaizeci de ani. Și de două-trei decenii E prăpăd, blesteme cad Din coșmaruri și vedenii. România e un iad! Așteptați în van profetul Ce minuni va săvârși... Când se va sfârși poetul, Lumea chiar se va sfârși! (Romeo Tarhon) http://www.youtube.com/watch?v=MTK8P9-P2AI Florian Pitiș - Sfârșitul
SFÂRŞITUL NU-I AICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365706_a_367035]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Lerui-ler dragostea mea nicăieri n-ar încăpea nici în cer nici pe pământ în tăcere sau cuvânt Lerui-ler noapte și zi lângă tine orice-ar fi plâng și codrii nu te văd bate frunza ce prăpăd Lerui-ler frunză din rai să primești mereu tu dai lerui-ler dragostea mea durerea te-ar încăpea Lerui-ler femeie-rai răsar stele jos când stai Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Colind de of și dor / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
COLIND DE OF ȘI DOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366242_a_367571]
-
din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân-la Mare/ Vin Muscalii de-a călare
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MĂRINIMIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mărinimie Cu încă-un brad a sărăcit pădurea, Iar după el urmează altul, altul... Prăpădul își continuă asfaltul - Mai eficace drujba ca securea. Cutie rezonantă și înaltul Mărinimos le dăruie pe-aiurea, Purtând cu el întreagă risipirea: Smaraldul, azuriul și cobaltul. Nu s-o mai bucura, n-o să-l mai doară; Nici foșnetul sfios și
MĂRINIMIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361719_a_363048]
-
spre Odorhei. Uni vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Mințile au luat-o razna; Umblă zvonul deșănțat Că-n Harghita și Covasna Vor să facă „stat” în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc și steagul Nu se-aud și nu se văd ! Crișul, Mureșul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava; Nu e liniște-n Ardeal. Munții stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiș! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș
VATRA ROMÂNEASCĂ de ELENA ANGHEL în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351856_a_353185]