448 matches
-
de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul Îngerul de la benzinărie sunt tot atâtea incursiuni într-o realitate specifică personajului, în medii familiale și profesionale investigate minuțios, iar nu panoramate dintr-o
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
bucureșteni, prin origine sau, mai ales, prin adopție, și care au locuit uneori la mai multe adrese. În tot cazul, operația s-a dovedit mai complicată decât ne-am închipuit. O adevărată odisee, vorba autorului cărții. În lipsa arhivei, prădată și prăpădită imediat după 1989 de ultimul ei „custode”, Cornel Brahaș (care nu-și merită plăcuța de pe blocul din Piața Unirii!), informațiile au fost obținute și verificate cu dificultate. Și nu numai pentru scriitorii din vechile generații, ci și pentru cei contemporani
Cercul scriitorilor dispăruți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3980_a_5305]
-
Călinescu i-a dat, într-o extraordinară carte, o imagine verosimilă. Propoziția lui Ibrăileanu («tot ce e orășenesc la Creangă e inferior») impune o nuanță: tot în afară, poate, de faptul că el își scrie, acum, opera literară într-o prăpădită mahala din Iași în compania și, negreșit, sub impulsul unor spirite cultivate, cum sunt acelea de la societatea Junimea. Orașul a dat, totuși, ceva lui Creangă, și anume dorința de a fi scriitor și, în cele din urmă, conștiința de a
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
ce-o fi el, se teme, mai rău decît pentru viața lui, de spargerea ulcelelor, amfore etc pe care le-a dezgropat. Iar Dorel, muncitor pe șantier, din greșeală, firește, tocmai acolo nimerește cu mingea. Îi face zob profesorului toate prăpăditele și imbecilele lui de ulcele. Ha, ha, ha, nu-i așa că-i haios? Ce-i trebuie lu' moșu' ăla, lu' cretinu' ăla dă profesor arheologie? Că doar de asta ne arde nouă acuma, hait? Nu-i așa că-i bună? Cine
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
Paulmy a putut cumpăra alte și alte exemplare, îmbogățind o colecție care nu mai era a sa... Cu mâinile în buzunarele pantalonilor, se plimba pe lângă cărți, nesigur pe piciorul invalid, privindu-le pe fiecare în parte. Părea un uscățiv și prăpădit Montgomery trecându-și în revistă trupele de la El Alamein. - Uneori nici nu le ating, nici nu le deschid - se oprise, aplecându-se să îndrepte un volum de pe jos, de pe vechiul covor -. Mă mulțumesc să le șterg de praf și să
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Zice Bush: -Mai, i-a look aici!! Soldier, sări și scoate-mi fesul!! Sare soldatul, îl musca șerpii, i se agață lipitori dar iese și zice: -Poftiți, my president, pălăria dumneavoastră!! și moare și asta. La care Iliescu zice: -Mă, prăpădiților, la noi asta-i treaba de femei, mă!! Ia fiți atenți: Soldat, sări și scoate-mi pălăria!! Da' soldatu': - S-0 scoată mă-ta, mă!! Ajung Obama ,Medvedev și Băsescu la Dumnezeu. Obama îl întreabă pe Dumnezeu: -Doamne , când o să
BANCUL ZILEI: Obama, Medvedev şi Băsescu merg la Dumnezeu să îşi scoată ţările din criză () [Corola-journal/Journalistic/68765_a_70090]
-
să cobor într-o mină, ori să cunosc alt loc de lucru - orice s-ar spune, la urma urmei, se face și-așa meserie, nu doar zgândărind sexul. Giganticul ei, argintiu, (Tilia Tomenstan) - nu-l mai recunosc. De bătrânețe, multisecular, prăpădit cum e, primăria l-a proptit în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un Dinozaur, închingat. în carnet
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
singur pentru a se duce în pat, dar s-a împiedicat de covor și a căzut 16. La o săptămână după vizita lui Rebreanu la Pucioasa, ministrul Ion Petrovici "s-a repezit" până la Valea Mare. A constatat că Rebreanu "zăcea prăpădit. Abia mai putea să rostească o vorbă-două"17. Petrovici situează această vizită pe la 20 august, dar, ținând seama de faptele pe care le expunem în continuare, vizita lui trebuie să fi avut loc mai devreme, pe la 15 august. Medicii curanți
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
povestea ezită să mai continue. Nu aflăm ce s-a mai întâmplat cu acești copii așteptați cu atâta înfrigurare. Vor deveni, previzibil, niște odrasle pentru care se pune în mișcare lanțul slăbiciunilor, apoi niște amploaiați, mai mult sau mai puțin prăpădiți, trăindu-și viața în aceeași teamă (de suprimare, de consoartă, de gura lumii) care le-a însoțit venirea pe lume. Ei nu pot să se plictisească de viață și își permit, în rare și absurd-stupide împrejurări, să renunț e la
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
și păduri e o regăsire, printre firi de lucruri muritoare, deși toată lumea noastră le știe veșnice, sau e, sensibil, desenat de-o mînă delicată, filtrat de-un ochi care vede mai mult, un afiș de spectacol. O demonstrație de superioritate prăpădită, făcută să conserve bietele iluzii cu care toți ne naștem și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
ci „sprayuri” pulverizate cu tact. Și astfel consternat scriitorul român contemporan se întreabă în ce lume i-a fost dat să trăiască. Unii văd în el un extremist anacronic, alții îl acuză de imoralitate deșănțată. Pe unde să mai scoată prăpăditul cămașa? Și dacă și-o scoate o vor juca la zaruri mercenarii acestei lumi...
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
și toanelor unui tată obsedat de sfârșitul lumii, rezistă furiei naturii, fiind gata să se arunce peste stupi pentru a-i proteja de furtună, atâta vreme câto fetiță de patru ani nu-și dorește altceva decât o cămilă, oricât de prăpădită, există o rază de speranță. Este ceea ce transmite cu o simplitate fără cusur filmul italiencei Alice Rohrwacher, sora cunoscutei actrițe Alba Rohrwacher, protagonista poveștii mai sus descrise. Într-unul dintre rolurile principale, o adolescentă de origine română, Alexandra Lungu. Este
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
scrie pe firmă că face. Fără s-o mai lungim, acest John Thomson a pus să se picteze sub numele lui o pălărie frumos desenată, și-atât. * Iată unde se ajunsese, scurtându-se cuvintele de pe firma modestă. Apelațiunea scurtă a prăpăditei dughene semăna cu a cine știe cărui institut a cărui producție socială o cunosc și-o caută doar inițiații. Las la o parte filosofia gălăgioasă a reclamei în general, risipa ei de vorbe, care-ți făgăduiește și-ți propune atâtea. Vorba lungă
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
big sau pseudomagazin unde își făcea cumpărăturile Luisa, se proțăpise acum câteva zile o fată tânără, care pe deasupra era străină și mamă, iar aceste două lucruri în chip îndoit: căci avea doi copii, unul de două luni într-un cărucior prăpădit și altul mai mare, dar tot foarte mic, între doi și trei ani (așa socotea Luisa, văzuse că purta încă scutece sub pantalonași), care păzea căruciorul ca un soldat, minuscul pretorian fără arme, și nu numai că fata era româncă
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
eram la Londra. Fiindcă și acolo, departe de Luisa și de copiii noștri, îmi aduceam aminte din când în când, arareori ce-i drept, de tânăra bosniacă și de ai săi, micuțul responsabil, optimist, apatrid și frățiorul său din căruciorul prăpădit, pe care niciodată nu-i văzusem și nu-i auzisem decât din ce mi se povestise despre ei. Iar când îmi aduceam aminte de ei, nu mă întrebam în primul rând cum le-o fi mergând ori dacă au avut
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare ne ridică părul în cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le prin toți porii, un șarpe mic, un țânțar prăpădit, un spin în talpă erau soluțiile transcendente ale tuturor problemelor lor. Cât ne privește, noi facem fițe și trișăm cât putem. Ne convine multora dintre noi să fim muribunzi ani întregi: dreptul de vot și injecțiile sunt singurele noastre suporturi
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
Timișoara caracterizase situația din țară cam în aceiași termeni ca și Albert - rahat...) nu e nimic de făcut, în fond, acum, când sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu ca niște cârtițe prăpădite, vă întemeiați și voi o familie (Albert i-o prezentase pe Ana-Cristina ca pe logodnica sa...), copii, casă, o curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe pe Coasta de Azur sau în Grecia, viață, viață adevărată, nu nechezol ca
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
-i poartă numele. Greu să mi-l imaginez într-un birt studențesc, cu palton tirolez și o banală sacoșă de plastic (!) în mînă. Și totuși, chiar el este. Mi-l arată cineva și-mi atrage atenția că-n sacoșa cam prăpădită se văd ramele unor tablouri. Jocul oamenilor celebri de-a anonimatul. Drum de cărți Artera librăriilor și a anticariatelor se numește Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
i se prelinse pe obraz. Se gândea la neputința ei pentru bieții copilași care vor trebui să stea în astfel de condiții. Peste un an, cei mari trebuiau să meargă la școală, și ce putea să le ofere satul ăsta prăpădit! Ultima speranță era scrisoarea de recomandare către domnul Vasilescu. Frosa și copii au locuit până în vară cu socrii și a făcut tot ce era posibil pentru a asigura liniște copiilor. Într-o zi a rugat-o pe mama soacra să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe Diego Alatriste și Îl servea pe veresie. Când am ajuns acolo cu un rând de schimburi și cu unica haină pe care căpitanul o păstra În dulapul prăpădit care ne ținea loc de garderob, l-am găsit În picioare Într-un hârdău de lemn plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toți să vândă... căciulițe în fața scării? De capu’ lor? Mulțumit de așa lecție, polițistul își aranjă cascheta. Babele iar se foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
masculului care-i săruta cizmele, care se zvârcolea și urla la fiecare șfichiuire, o îmbăta acum, în amintire, pe cât o contrariase în realitate. Intrară în tindă și apoi în odaia cea mare din dreapta. Cedric, bucuros ca un cățel și la fel de prăpădit, se lăsă desfășurat de fâșiile de tifon, și curând rânjetul lui larg sclipi din nou ca la "Gorgonzola". Fetele aduseră țuică și nuci. Negrului îi fugeau ochii pe icoanele de pe pereți, pline de balauri și îngeri militari, de poze îngălbenite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]