439 matches
-
țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării. Militarii erau niște puțoiași de optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă, stimate tovarășe. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu vreau. Dacă Într-adevăr vrei să treci de bunăvoie În Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă Îți e frică, atunci nu mai faci pasul ori, dacă-l faci, e vai de curul tău de sinucigaș prăpădit. Nu trebuie să apuci să te Înspăimânți. Otrava fricii Îți spurcă moartea și chiar o face inutilă, căci disprețul pentru ea e unul dintre motivele pentru care ți-o oferi, nu? Prostii. Otravă? Brrr! De unde să fac rost de cianură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de agenție de rating națională. La 4 noiembrie, Dagong a recidivat si reduce din nou ratingul american, pentru datoria pe termen lung de la AA la A plus. Agenția chineză ne ia în seamă și pe noi și acordă României un prăpădit BB, un rating mai slab, comparat cu modul în care suntem văzuți în prezent de Moody's, S&P sau Fitch. Rusia, Brazilia, India sau Venezuela sunt mai bine văzute decât în Occident. Agenția chineză, mizează în special, pe capacitatea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aș suferi de o nostalgie acută după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean din zilele acelea, când orice prăpădit, era cu mult mai puțin prăpădit. Mi-am amintit acum, o discuție descrisă de Dostoievski în romanul Idiotul, discuție dintre prințul Mâșkin și un oarecare politician din zilele acelea. Politicianul explică lui Mâșkin, cum percepe el socialismul făcând o comparație
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
după vremurile acelea, tot nu miaș pune cenușă-n cap, fiindcă erau vremuri în care, deși era greu, totuși speranța într-o viață mai bună înflorea în fiecare amărăștean din zilele acelea, când orice prăpădit, era cu mult mai puțin prăpădit. Mi-am amintit acum, o discuție descrisă de Dostoievski în romanul Idiotul, discuție dintre prințul Mâșkin și un oarecare politician din zilele acelea. Politicianul explică lui Mâșkin, cum percepe el socialismul făcând o comparație foarte plastică între acesta și ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
reveni după cinci minute. — întâi Carne, îl informă el enigmatic. — De ce întâi carne? — Anul I Carne. O clasă de măcelari cărora le preda. L-au dus să vadă și el fabrica. — Iisuse! exclamă Flint. Oare există cineva căruia porcul ăsta prăpădit să nu-i fi predat nimic? — Zicea că a fost ceva foarte instructiv. — Yates, fă-mi, te rog, un serviciu. întoarce-te acolo și află toate numele claselor la care a predat. Așa o să știm la ce să ne așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Le desfăcu, începu sărăsfoiască. — Ce-or fi având bărbații ăștia, bombăni bătrânica, rezemată de coșul de gunoi. Ziare, ziare, cozi la ziare, auzi! Copii proști. Parcă ar afla ceva din ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sau fiindcă ar fi fost victima unei înscenări a poliției secrete? Greu de spus: textul lasă această întrebare - ca multe altele - deschisă. În orice caz, la început îl găsim pe Tolea lucrând la un hotel prăpădit dintr-un București la fel de prăpădit. După o serie deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul unei prăbușiri nervoase. Simțul identității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
titlu dubios ca „AM FĂCUT-O DE ȘAISPREZECE ORI“. Șaisprezece ori! De unde atâta energie? Aceste femei sunt de obicei blonde oxigenate și lucrează fie în vreun bar, fie ca modele nud, deși uneori, destul de jenant, sunt stewardese la vreo companie prăpădită. Nu dă chiar bine pentru imaginea de ansamblu a profesiei noastre, nu? Dar voi chiar credeți că oamenii ăia o fac de șaisprezece ori la rând? Adică ei chiar numără? Slavă Domnului că revistele de scandal sunt oricum interzise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ton inchizitorial, când omul se arată la vedere. - Păi, cu haine. Ce, nu-mi vin? - Dă-le imediat jos și îmbracă-te cu hainele dumitale. Când s-a îmbrăcat, în cojocul lui pus de-a dreptul peste maieu, arăta mai prăpădit, îi mai lipseau și șosetele din picioare, pe care le-am găsit după vreo două zile în zăpadă, nu se mai înțelegea dacă fuseseră curate sau murdare, oricum pe picioarele proaspăt spălate nu le mai putea purta, așa că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urmă, iar rafinamentul bucatelor și vinul acela ca o ambrozie îi descleștară maxilarele. Se trezi vorbind cu plăcere. În fond, pentru asta venise: ca să vorbească, să le bage în cap atât rușilor, cât și turcilor, că trebuiau să încheie naibii prăpădita aia de pace dacă nu doreau să fie înghițiți de Napoleon. Pentru că atunci s-ar fi ales într-adevăr praful de ambele imperii, de Europa, de toți, de toți. Prințul era de acord cu el. Într-adevăr, situația ajunsese de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în căciulile lor câțiva bănuți, cu un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și înfrunte soarta ca un adevărat boier. După ce înghiți două linguri din fiertura mizerabilă de fasole, luă o coală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorbit de multe ori, dar nu îndeajuns de sincer. Cred că ar trebui s-o facem acum. Majestatea Sa Sublimă, țarul, posedă deja o întindere imensă de teritoriu. Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce foloase așa de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, În Ardealul care mereu tot arde, când zici: sărăcie, vrei să spui mai degrabă: necaz, fleac - măcar pentru că la ei, În Ardealul lor, la un om sărac Îi zic: prăpădit... Ceea ce o face pe mama să zâmbească: la noi, prăpădit, Înseamnă adevărul, adică pierdut, rătăcit pe undeva - dar nu singur, ca omul Într-o pădure, ci ca un lucru pe care l-ai avut și nu-l mai ai; ori ca banii cheltuiți pe nimica toată... Se plânge-ntr-una domnișoara Tuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poți să știi. Dar Își vor da seama dacă li se ascunde ceva și, În cazul În care Derek se face vinovat de asta, vor deveni al dracului de bănuitori. Pe lângă noi trecură doi puști pe skateboard-uri vechi și prăpădite, gonind ca vântul. Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară scurt curba la pod și dispărură pe șosea. Nu se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebui să semene cu Baskerville! Era vorba despre Morgan Shuster, noul trezorier general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de a-l fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
permutările sunt mai multe de patru sute de miliarde de miliarde de miliarde de miliarde. Și știi cât ne-ar trebui ca să le Încercăm pe toate, câte una pe secundă, admițând că o mașină, bineînțeles că nu a ta, mică și prăpădită, ar putea-o face? Cu o combinație pe secundă ți-ar trebui șapte miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de minute, o sută douăzeci și trei de milioane de miliarde de miliarde de miliarde de ore, ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceia, chipurile, puri, supuși sau prea-cucernici! N-ai văzut și în filme sau pe DVD? Nu e mare filozofie! Soarta omenirii întregi se pare că stă, mai degrabă, nu în mâinile ălora mai buni și mai curați, ci în mâinile prăpădiților. Pardon, reformulez: în mâinile perfectibililor. Orientează-te, screme-ți intelectul și raționează și tu, măcar odată, cu creieru' ăla al tău, de căcat! Merg cu zece lei! mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]