302 matches
-
consolez cu gândul că multe opere în proză sau dramatice sunt, de fapt, poezie de cea mai bună calitate. Poate că greșesc, dar întotdeauna am considerat poezia ca fiind nivelul ultim al literaturii, de aceea și cel mai riscant, mai prăpăstios... Te rog să faci portretul cititorului tău de poezie. Cum arată, cum respiră, cum se mișcă în spațiul public? Dacă ai sta cu cititorul (tău) ideal de poezie față în față, la o masă, la o bere, ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
80. „O carte bună este nu numai un izvor de cunoștințe noi, dar și un mijloc de educație.” Pantelimon Diaconescu 81. „Cărțile bune sunt adevărați prieteni; cele rele însă sunt asemenea unor călăuze, care ne povățuiesc să apucăm pe drumuri prăpăstioase.” Pantelimon Diaconescu 82. „Nu există carte mai nevătămătoare decât cartea proastă.” Denis Diderot 83. „E la mintea omului că folosul pe care-l putem trage de la o carte nu depinde numai de ea, ci și de felul cum o folosim
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Grădina interioară Am uitat drumul acela spre mine care cobora de la baza bărbiei spre piept și își croia o cale interioară, adâncă și prăpăstioasă către cine știe ce negură în care totuși creșteau flori. Știu că și-acum ceva există acolo, dar nu are cine le culege și simt cum năpădesc din mine roiuri de albine grăbite să răstoarne afară atâta nectar, dar n-au pe
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92919]
-
odihnit aripile/ în cutia de scrisori.“ În volum există și meditații în versuri pe tema infinitului cosmic, a vieții și a morții etc., care sunt de fapt tot declarații de dragoste, indirecte. Stilul este oricum același: declamativ, romanțios și uneori prăpăstios, fără legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul teoretician, apărut în 2007 la DoMinoR din București. Scrisul lui alert, prietenos, de o candoare care inspiră încredere cititorului (dar îi și provoacă un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură“, exclamă Ion Maria, în stilul lui prăpăstios. Mai bine nu deceda și își folosea „supradoza de cultură“ pentru a înțelege că uneori, când toată lumea strigă, te poți face auzit vorbind în șoaptă. Așa au procedat mulți poeți. Eminescu nu-și bruschează cititorii, și totuși reușește să se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asta a făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu știu de ce voi femeile sunteți prăpăstioase, se necăjea Sebi văzând că Zina este de partea Prințesei. Altă dată în astfel de discuții o atrăgea și pe Prințesa. — Prințesa, de ce te duci mereu la colega aia a ta?o întreabă într-o zi Eusebiu. — La cine? La
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
reușesc la cursul de limbă, la testările care se fac, mă duc. — Te felicit! Aș vrea să te duci să vezi și tu lumea. Poate mă prinde vreo furtună prin Sahara și nu mă mai vezi, râd amândoi. Nu fi prăpăstios! Școlile nu sunt în deșert sunt în orașele principale. Ce spun ai tăi? — Nici nu i-am anunțat. Am venit șnur la tine. Pregătirile pentru asemenea acțiune au durat ceva timp. Cezar a mers de câteva ori la București, a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fum, în frig și în sărăcie, dar nu ne-am lăsat cuprinși de mizerie. — Îmi dau seama că pe tine nu te afectează condiția omului de lângă tine. — Deloc, tata Sebi. Poate că gândesc așa și datorită trecutului meu atât de prăpăstios. Hazardul, purtându-mă dintr-un loc în altul, dintr-o familie în alta, m-a făcut mai dârză, mai dură, că trebuia să îndur sau să lupt pentru supraviețuire. Norocul a fost că oamenii peste care am dat erau de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aproape 3 ore de cînd plecaseră din sat și tot nu ajunseseră la destinație. Ba, mai mult, la un moment dat începură chiar să aibă impresia că s-au rătăcit. Peste tot erau niște locuri așa de sălbatice și de prăpăstioase, de încărcate de primejdii la fiecare pas, încît nu mai știau ce să facă. Pe acolo nu călca picior de om cu anii. Nici n-aveau ce să caute oameni prin acele părți. Pășune pentru oi și vite chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răzgîndise. Se uită deodată foarte atent și destul de lung la Nuțu și se asigură în sinea lui că acesta nu poate deveni nici într-un caz prieten apropiat cu Ilinca. Îl fulgeră însă o altă întrebare cu adîncuri mult mai prăpăstioase: Dar Tomiță ce-o fi vrînd oare de s-amestecă în treburile altora și bagă zîzanie între toți? Singurul care nu-și pierduse nici un dram din veselia de pînă atunci era nea Petrică. De unde putea el ști ce furtuni aprige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sânge ca și cei bine cunoscuți, numai că ei au evitat oprobriul public prin practicarea mai discretă a meseriei, ceea ce le-a înlesnit să se manifeste în anumite situații până în zilele noastre. Că, în definitiv, niște trăgători de limbă, niște prăpăstioși, zvoniști, detractori, compătimitori, discreditori cu un anume scop delaționist, în vederea lichidării unor semeni, nu tot un fel de torționari or fi? Probabil că da, dar aparent ceva mai blânzi și cu mască umană pe niște fețe hidoase. * * * Măi Georgică nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Grav Este grav dacă cineva s-a obișnuit cu răul dar e și mai grav dacă respectiva persoană și-a pierdut dorința de mai bine. Liniștea Mult-căutata liniște din ambianță poate fi dăunătoare dacă se asociază timp îndelungat cu singurătatea. Prăpăstioși Temerile devin tot mai greu de suportat pe măsura supradimensionării subiective a eventualelor primejdii. Învățat Prin muncă asiduă și perseverență poate deveni învățat orice om înzestrat cu inteligență medie. Păcat Păcatul rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Așa că să ai grijă mare, zmeule... Da’ tu crezi că tot ce ți se arată ție acolo în cărți îi și adevărat, Zaura? ― Asta nu ți-oi putea spune, dar cam toate mi s-au adeverit... ― Nu mai fi așa prăpăstioasă. Îi gata fiertura? Țiganca a așezat cărțile cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
e, deocamdată, o problemă psihică. De-afară, se aud mereu bufnete grele, contrastând cu liniștea totală de pe coridor. Parcă n-ar fi nimeni în celelalte cabine. Și trebuie să recunosc că această liniște mă predispune și mai mult la fantezii prăpăstioase. După cum, trebuie să recunosc că o călătorie pe mare, în condiții de vreme proastă, e o bună lecție de modestie. Nu-ți mai arde de nici o vanitate când stomacul ți se urcă în gât și devii conștient că nu inteligența
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
viu de acolo. Și? Ei, și?! Din pânzele albe, de la ultima instanță judecătorească. Și? Am fost sfătuit să merg la un avocat. Mi l-au și indicat, care anume, să fie. M-am dus. După ce m-a ascultat, a rostit, prăpăstios: apoi, moșule, orice-ai face, dreptatea e, mereu, de partea polițaiului, prin efecul legii. Ce mai mi-a rămas? Dincolo de pânzele albe, ți-a mai rămas, CEDO. Și, dacă nici acolo... Dacă, nici acolo, ți-a mai rămas, definitiv, întunericul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Fel - de - Soare unde din dragoste se moare. Trei povești de buzunar basmelor lui Vladimir Colin Motto: Coadă de mătură Piedicile-nlătură Du-mă Furtună Cu iuțeala vântului La capul pământului Vladimir Colin pășind cu mâinile să urci Muntele cel Prăpăstios unde Greul - Pământului stă răsturnat cu susul în jos pe creștet într-o liniște mare lumea ciudată a celor care în toate se află și-n care toate încap când grădina geme de flori cât roata carului când, dacă tragi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe bancheta din spate. Trebuie să te pun la adăpost, puteam să găsesc pe cineva să supravegheze casa, dar ar fi fost mult mai riscant. Deocamdată nu putem avea încredere în oricine. Ei, haideți nu mai fiți chiar așa de prăpăstios, că nu aveți decît de pierdut. V-au mai spus-o și Mortăciune, și Picioruș de nenumărate ori. Dacă nici în noi nu mai ai încredere, atunci poți să te închizi în casă și să conspiri singur, să vedem cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se răsfățau, cizelate, 5,09 grame de argint curat. Răzuite, pare-se, de pe spatele oglinzii pe care Moise și-o așternea peste chip, atunci când îi era îngăduit să urce să se întîlnească, din vreme în vreme, cu Dumnezeu, pe pantele prăpăstioase ale muntelui Horeb... Ai vreo bănuială ce capacități putea avea podoaba aceasta? Când dădeai drumul inelului pe fundul unei halbe de bere, bijuteria se dizolva. Argintul său se ridica la suprafață și reflecta, în smalțul său topit, numele și actele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi circulă, i se păru, două ore, ca un mormoloc, pe pragurile prăpăstioase ale rețelei de canalizare. Când țâșniră, din nou, la suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată exact la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]