1,456 matches
-
de la Roșia Montană are mobilurile și profilul unor întâmplări similare din perioada interbelică. Ele au fost invocate până la sațietate de extrema stângă, în numele unui patriotism bun de gură. Acum încă se mai poate opri tăvălugul ce stă gata să se prăvale peste splendizii Munți Metaliferi ai Apusenilor. Că statul român e doar un instrument de batjocorire a intereselor românilor, se știe de mult. E cazul ca, măcar din când în când, să avem câte o tresărire de orgoliu, până când țara nu
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
ca niște ouă de matcă în stup stăm noi: eu cu iluzia drept animal de casă, puștiul cu maneaua la maxim de-ndată ce soarele prinde puteri, băbuța pitită-n muslin după gratii ori falstaful împroșcîndu-ne cu sforăituri din gîtul prăvălit pe eșafodul pernelor... ca niște coconi izbucnind odată și-odată în fluturi direct pe tărîmul ghionoaiei stăm noi în găoacele noastre. uite, primăvara!, îi spune fiecare dumnezeului său de la sîn, arătîndu-i zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri. uite, vara prelingîndu-se din
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
nicînd mîna întinsă singură. Te voi înveseli cînd ai să mă strigi pe nume de clown, te voi înduioșa cînd mă vei chema sub nume de porumbel. Toiag am să fiu oricînd vei avea un urcuș, la nevoie, ne vom prăvăli uniți într-un torent de pietre. La orice oră mă vei afla să te dezmierd sau să te plîng nu mă lăsa să-mi ratez menirea de umbră. Hiatus I La prima vedere versul e bun... Apoi, sticlește spart. încep
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
pe care i-a făcut-o prietena lui, Sarah Silverman, cât și replica lui Jimmy. Surpriza e drăguță, replica e mai mult decât genială. Cam cum l-ar fi atins Sarah pe Jimmy c-o nuielușă, iar el ar fi prăvălit peste ea Everestul.
O demonstraţie splendidă de umor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18816_a_20141]
-
felul de.......eu ecaterina teodoroiu: fapte, nu vorbe. și după momentul mirific în care el desface vinul negru și eu berea unde nu mi-ti începe o furtună ! și unde nu mi ți se duce tavanul de stătea să să prăvale, trozneau pereții, șuiera vântul. peretele de la capul patului se mișcă la propriu către pat: iubire, zic,vezi ce traznet arăt,de până și peretele vrea să vină peste mine! soțul din dotare se apucă să îmi explice nu știu ce unghi calculat
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
cadavrul timpului Este o aparență dure roasă Un deșert gratuit deșertul tău de ca tifea Cuvinte de nisip îți murmură sub tăl pile însângerate Cu fiecare pas răstignești o tăcere Însă privește-n oglindă cu mânie Ecoul lacrimilor te vor prăvăli în ultimul cuvânt din lume Rana următoare este pseudonimul lui Dumnezeu Ave Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA FATALĂ A IUBIRII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi
EREZIA FATALĂ A IUBIRII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373679_a_375008]
-
mers cumva prin pădure, până într-un pârâu, unde ne așteptau microbuze. Ce spaime am tras și cu acele microbuze prin acel pârâu denivelat și abrupt la coborâre. În fine, ajunși înapoi la poalele muntelui, am mai umblat pe la niște prăvălii să cumpărăm statuete de jad. Erau de mai multe forme, fie chipuri de budiști, fie căluți, fie niște pescari. Statuetele de jad cu pescari chinezi cu undițe erau cele mai căutate. Nici nu erau prea scumpe, doar patru yuani costa
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
Branului, acolo unde se află comunitatea parohială a Părintelui Protoiereu Gheorghe Colțea. Acest lucru a constituit argumentul principal pentru oficierea unui Parastas și dezgroparea Monahului Mihail Bădilă. La data 18 noiembrie 2014, groparii au început să sape lângă o stâncă prăvălită cu ani în urmă pe mormânt, iar atunci minunea s-a produs: „Văzând trupul neputrezit, am strigat: Antonie, Părinte Antonie!... Însoțitorii mei s-au apropiat. Nimeni nu mai citea Psaltirea. Băieții noștri făceau fotografii. Eu eram cu totul derutat și
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
benzinărie?! (își dă ochii peste cap și se uită spre noi) Toată lumea crede că e loc pentru toată lumea frate! Băiatul de la găzărie, chiar simpatic... cedează și spune, probabil, cea mai usturătoare frază din istoria Doamnei, motiv pentru mine sa ma prăvălesc peste raftul cu bomboane Merci(pentru a cărui rearanjare cu lacrimi de râs în ochi mi-am irosit 10 minute): - Mă scuzați DOAMNA că nu mi-am dat seama că aveți probleme cu... ... hemoroizii! Căci, stiti, acelea sunt șervetele pentru
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
și care știa ce face. Am rezolvat într-o săptămână o problemă pentru care se așteaptă aproape 1 an în Arizona dacă o începi pe filiera cu consulatul și cu actele prin poștă. Acum să nu crezi că m-am prăvălit în extaz în fața unei Românii pe care nu am mai văzut-o de mulți, tare mulți ani. Am fost la cârciuma la Riviera (undeva în parcul 23 August) și ne-au furat chelnerii la notă de plată într-un stil
România, această surpriză plăcută și neplăcută! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19061_a_20386]
-
cu ploile și vântul laolaltă. / Plecați pe răngi, ne îndârjim mereu /să dăm de capăt stâncilor și humii, /de parc-am ști c-aci e Dumnezeu, / Înmormântat de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de dezmăț diavolesc credincioșii își continuară procesiunea până în zori, apoi mulțumiți de biruință, cu ajutorul Împăratului Ceresc, se retraseră fiecare la casa sa. Com Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - VIII. Calea spre talpa iadului / Ion Nălbitoru
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
început de mileniu trei, cancerul continuă să facă milioane de victime OncoMed Timișoara luptă prin mijloace proprii împotriva necruțătorului flagel Cancer. Șase litere alăturate, un singur cuvânt-dureros, crud, cutremurător. Nu lasă loc de interpretări. Un cuvânt-sentință ce anulează timpul viitor, prăvălește cerul pe pământ și ne amintește că nu suntem nemuritori. O maladie cumplită ce a secerat milioane de vieți, provocând drame greu de imaginat. O boală neiertătoare, căreia îi cad pradă cei de lângă noi-tineri sau bătrâni, bogați sau săraci. Fără
Agenda2005-39-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284246_a_285575]
-
să răsune la nesfârșit, atât de prelung, încât am început să mă întreb dacă nu cumva râdea. - Pervers nenorocit! O femeie a țâșnit din camera 202. - Moș scârbos ce ești! Femeia s-a împiedicat în marginea covorului și s-a prăvălit pe palier, dar a continuat să arunce un potop de înjurături în direcția camerei. - Îți bați joc de oameni! Tu nici n-ar trebui să te atingi de femei! Escrocule ce ești! Împuțitule! Impotentule! Era o prostituată. Măcar de atâta
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îmi prăvălesc capul greu pe spate, privesc norii pufoși departe alergând, simt în colțul ochiului cum se zbate un fluture să iasă... sau un gând ce n-a putut nicicând să fie viață, să aibă aripi vrednice de zbor, o, ce frumoasă
DOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384948_a_386277]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului S-a lăsat înserarea și un frig.. Parcă-i iarnă cu așa vânt aprig, Cade ploaia ce-i pre viscolită, Cum, și vremea o fi smintită..? Vine fulgul de ploaie tare Și cu putere se prăvale, Iar pe față de pică -înroșește Și în bălți ea clipocește.. Dar, de-i părul un pic zburlit, Iar trupul cam gârbovit, Sufletu-i vioi și ce cântă iară, Că ne-ndoios e.. a noua oară.. De nouă ori de-o mie
GÂNDU-MI ZBURLIT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384961_a_386290]
-
și-a desmorțit floarea peste raza de lună, miroase iubito a noi când eram fericiți împărățind lumea, când copacii alergau tăcuți călăreți peste câmpia în floare, când seara umbla desculță prin rouă și pădurea ardea albastru peste orizontul ce se prăvălea peste apele din zare printre luceferi și stele, printre fluturi și licurici; eu n-am să uit cât de frumoasă fusese seara aceea când amăgit de ochii tăi m-am prins de pletorice stele și mi-am legănat visele de
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
Se temeau gardienii să nu învie! Apoi trupul lui a fost aruncat într-o râpă, într-o vale la marginea orașului Aiud, la câțiva zeci de metri de temniță, unde erau aruncate gunoaiele și trupurile întemnițaților. Peste trupurile deținuților era prăvălit pământul cu buldozerul, așa încât mulți intelectuali și mărturisitori din temnițele comuniste au fost îngropați așa, la grămadă, fără nici un respect, fără nici o ordine. Și așa, după cum spun, și Mircea Vulcănescu a fost aruncat în Râpa Robilor, cum se cheamă acum
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
metafora, este la loc de cinste, iată că, acum, mă surprinde, la fel de plăcut, cu o lucrare de proză; ”Blesteme părintești”. Parcă aș zice că este un blestem, dacă nu-i citești ”perlele” valoroasei cărți. Problema este că această carte se prăvălește spre unicat. Te cheamă să-i răsfoiești mereu paginile; și, mereu, mereu descoperi parcă ... altceva. Mulți, foarte mulți cititori se vor regăsi în paginile acestei cărți cu ”modele” din dulcea copilărie, dar și în mireasma locurilor natale, cele mai frumoase
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
sărut în tihnă Când se oprește la izvor, Și nu mai am pe veci odihnă Făr’ de duiosul glas de amor. Asemeni valurilor crești De mare ’spumate dorinți, Și printre stânci te risipești Sorbind limanele fierbinți. La pieptul meu te prăvălește Făptură ruptă din povești, Și al tău trup îl odihnește, Atât cât ai să zăbovești! Iar Luna parcă stă-n amvon Să tălmăcească-n zori minunea, Pornită-n ceruri ca un zvon- Frumoasa ce-a-mblânzit genunea! Referință Bibliografică: LACRIMA PĂMÂNTULUI / Daniel
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Glasul Tău de tunet aspru noaptea gândului să cearnă, fulgerând pe cer albastru pacea Ta să se aștearnă. Doamne, știu că ești aproape și mă lași ca să-ți vorbesc și-mi răspunzi cu glas de ape ce din nori se prăvălesc. Știu că mă încerci și rabd, palma Ta să mă lovească, focul rău în carea ard. Duhul Tău să mă întărească. Doamne, singur nu mi-e bine. Dau cu Tine sens durerii și mai sper ca, strop din Tine, să
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
încă sub molozul de praf al unei lumi pierdute. Glasuri sfâșietoare sub povara zilelor întunecate, aruncate în vidul nimicului din gaura neagra, se mai aud în ropotul unor cai alergînd spre o lumină mișcatoare. Trupul alungat de razele soarelui se prăvălește în fântânile fără apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un colț de lume năpăstuit de jivine și încurcat în tradiții și cântări păgâne. Pământ hărăzit neputinței sub un cer
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
Tovarășul acestuia s-a repezit ca un taur urlând cu capul înainte spre Ștefan. Cu agilitate tânărul făcu un pas lateral și cu piciorul drept,încordat ținti și lovi tâmpla atacatorului. Un icnet scurt de sălbăticune răpusă și acesta se prăvăli peste prietenul său, fiind trimis în lumea viselor. Iată, așadar pentru Ștefan sutele de ore de antrenamente dure, obositoare la sala de forță, își arată roadele. - Mulțumesc de ajutor! strigă Ștefania și plângând dispăru ca o nalucă în noaptea neagră
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]