2,533 matches
-
nicio masă fără pește"... tra la la... Dacă mergeați la prăvălie să cumpărați un ou vi se vindea și un pește, dacă voiați săpun "Cheia", un fel de săpun de spălat rufe, căci numai de acesta se găsea în toate prăvăliile din țară, vi se servea și un pește, dacă voiați să cumpărați zece cuie pentru un gard, deși nu aveați nevoie de niciun gard, acesta nu avea niciun sens, gardurile erau în creierele voastre, bine zidite, vi se servea și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de vulpe argintie și le vânduse acasă pe bani buni. Atunci la început, după Revoluție, oamenii mai aveau încă bani adunați în perioada comunistă, când aveau ceva bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuie. Nu era nimic în prăvălii. La primul drum îndurase o rușine soră cu moartea. Ea, inginer agronom, premiată cu medalii internaționale pentru culturile de cereale, s-a amestecat cu bișnițarii numai să facă bani. Să aibă ce pune în gură. De când cu Marea Revoluție Mondială
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care pot să-mi văd fața. În viața mea restrânsă, oglinda capătă o importanță cu mult mai mare decât lumea canaliei, aceasta fiindu-mi complet străină. Din toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
străină. Din toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile cu mâna-i unsuroasă; examină oile cu o privire interesată, apoi, cu un oarecare efort, duse două dintre ele în prăvălie. Le agăță în cârlig, le mângâie coapsele. Trebuie că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă ar omorî-o. După ce se termină de făcut curățenie în camera mea, am coborât. Luasem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau se întoarseră din drum pentru a face șapte pași în urma coșciugului. Până și măcelarul îndeplini acest ritual, apoi se întoarse în prăvălia sa. Numai bătrânul negustor de mărunțișuri nu se clinti din locul său. Ce fețe grave aveau toți! Poate se gândeau la misterele morții și la lumea de dincolo. Doica îmi aduse infuzia; încruntându-și sprâncenele, își trecea printre degete boabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând în fața prăvăliei măcelarului, precum copitele unui cal; înfiorătoarea teamă de-a nu-l auzi pe bătrânul negustor de mărunțișuri izbucnind în râs în fața mărfii sale, incapabil să se mai poată opri. Teama ca viermele din havuzul casei noastre să nu devină șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi simțeam prezența, totul era la fel de dur și de dureros ca în această epocă îndepărtată. Să tușești cu aceeași tuse ca mârțoagele negre și costelive pe care le vedeam în fața prăvăliei măcelarului, să simți nevoia de a scuipa și frica de a nu găsi urme de sânge în scuipat. Sângele, acest lichid fluid, călduț, sărat, ieșit din străfundurile corpului, esență a vieții pe care trebuie s-o vomiți! Amenințare permanentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceeași poziție ca mine. Gândul ăsta mă umplu de spaimă. M-am ridicat, aruncându-mi haina departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copilăros, fulgurant, ale cărei glezne senzuale se vedeau de sub pulpana veșmântului ei? Până acum n-o privisem niciodată cu atâta atenție. Ca și cum mi-ar fi căzut un voal de pe ochi. Dar eu m-am gândit involuntar la oile atârnând în prăvălia măcelarului. Târfa îmi făcea impresia unei bucăți de carne dezosată. Toate farmecele ei dispăruseră. Nu mai era decât o femeie bine pusă la punct, grea și fardată, obsedată de viață, o femeie întreagă - soția mea! Observam cu spaimă că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai patru copeici, pînă la o rublă!). Și În treacăt fie spus, numai două dintre persoanele pentru care trudea suplimentar, meritau efortul - mama și sora sa. Cu multă sugestivitate descrie Troyat băcănia În care era obligat să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În care copilul era „spectatorul privilegiat al mize riei, al urîțeniei, al lenei și prostiei”. Și cît de ...dickensian este portretul tatălui :” În mod curios, În cazul lui Pavel Egorîci, credința foarte mare Îi accentua Înclinația spre tirania domestică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Anton, coșmarul băcă niei era Însoțit de coșmarul bisericii. Îi obliga pe fiii lui să participe, alături de el, la principalele slujbe de peste zi”. Ca să arate cît de credincios era bătrînul strîns la pungă, autorul reamintește episodul - savuros! cu butoiul din prăvălie :” Într-o bună zi, un șobolan s-a Înecat Într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu l-a lăsat inima să arunce produsul infestat. Cum să Împace totuși cinstea, de care trebuia să dea dovadă orice bun creștin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată cu gust și bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai uit încă o dată din ușa șopronului unde se afla bazinul, spre portiță, ca să mi fac totuși o imagine despre cel care cutează să pătrundă în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
are? a spus ea, punându-și capul pe umărul meu. Dac-a fost așa, am visat amândoi. Nu mult mai târziu, Napoli Își deschidea brațele Înaintea noastră. Oamenii ridicau grilajele magazinelor și coborau copertinele, pregătind lupta cu soarele. În fața micilor prăvălii, fructele Își ocupau locurile În micile tribune de lemn. Palmierii, cu coafurile lor afro, priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dați seama, nu era chiar din prăjitură, dar arăta întocmai ca și cum ar fi fost. Un roz- acadea, cu acoperiș ca de cranț și ferestre ca niște ochi din povești. Pe deasupra, înăuntru era, nici mai mult, nici mai puțin, decît o prăvălie cu carameluri, bomboane, licori. și nici o vrăjitoare. Greu de spus de cîte ori dăm, în realitate, peste casele care ne-au fost popasuri de lectură, sau cît doar ni se pare că le vedem aievea. Fapt este că, în lumea
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
o dimineață și vei vedea că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina moale, mătăsoasă, pe care o mângâiam acasă, Înainte de-a fi transformată În pasta care creștea În cuptor, era acolo, În prăvălie În cantități uriașe, În borcanul transparent, pe care imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina moale, mătăsoasă, pe care o mângâiam acasă, Înainte de-a fi transformată În pasta care creștea În cuptor, era acolo, În prăvălie În cantități uriașe, În borcanul transparent, pe care imaginația mea Îl vedea ca pe un oraș mic, Înzăpezit.,, Antoniu, trebuie să visezi numai lucruri pure, albe, imaculate, așa cum Își amintește copilul din visul tău.,, Doi Șuieratul trenului i-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i se alătură rugăminții Inspectoarei Manetti cu o cerere proprie: dragi concetățeni, haideți să ne prezentăm cu ce avem mai bun! Mi-am dat seama că trebuia să preiau inițiativa. Împăturind ziarul, m-am Îndreptat voios către Heino. Intrând În prăvălia sa de la subsol, l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se pe o altă oglindă din fața lor - care le Întoarse privirile goale Înmiit. Judecând după discuția dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi explora fața. Când Heino a reușit să-și alunge pudelul curios, mă anunță că se gândise să-și viziteze mama, Împreună cu Boris. M-ar fi deranjat să am grijă de prăvălie cât timp erau plecați? Clienții veneau mai ales În weekend, când oamenii aveau timp să Își onoreze morții sau pe cei dragi cu un buchet, și acum că eram din noi parteneri, Heino avea nevoie de venitul suplimentar. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
conduce un camion și lucrează la depozitul lui unchi-meu și, într-un fel, asta fac și eu: ultimele trei sâmbete la rând, m-am sculat cu noaptea-n cap și am mers cu el să livrăm navete de Squeeze prăvăliilor de la țară, din ținuturile sălbatice unde New Jersey se întâlnește cu Poconos. Am scris o piesă pentru teatru radiofonic, inspirată de maestrul meu, Norman Corwin și de cartea lui, Pe-o notă triumfală (pe care mi-o cumpărase Morty de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]