468 matches
-
Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt. 50. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul, l-a trîntit la pămînt și l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă. 51. A alergat, s-a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
va fi răutate în tine. 29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. 30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din treaptă în treaptă, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de pistol, nici o plesnitură de praștie, nici măcar o lovitură de măturoi pe spinare, nici un activist capturat la locul de muncă! În afară de câțiva figuranți de la București, care trebuiau să organizeze actul final, puterea încetase să mai existe. Atunci a fost momentul când s-au creat sutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă dorești. Uite, o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Kulfi să le alerge cu mătura. Numai că o evitau cu ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era vorba despre un nou mod de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor, lansând proiectile. Numai că, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-l interesa. El își făcea doar meseria. Dar era un râs prefăcut de nota zece, iar puștiul știa cum să transfere tensiunea lui asupra deținutului. — Vinnie, ți-am spus deja că ești prost. Se vede pe tine că ești speriat praștie, iar eu cred că stai cum nu se poate mai prost cu Jack. Stai să ghicesc: ai făcut ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat moda asta cu invizoacele, modă venită de la oraș, unde ăia nu puteau azvârli pietre cu praștia, că ar fi făcut țăndări geamurile de la bloc ori ar fi spart capete de oameni În Înghesuiala de pe străzi. La noi, Însă, proiectului cam rudimentar care intrase la Început În sat i s-au adus Îmbunătățiri formidabile. Unul, Titel, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă trebuie să-l scoți, să-l ții În motorină sau gaz. Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni, Îl scăpa din ochi. „Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am spus doar să taci din gură. Mi-ai speriat guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut dintr-o cameră de tractor montată pe un afet cu roți de la o șaretă a fostei Colective. Enin Își aminti că pe armăsarul care trăsese În ultimii ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani la acea șaretă Îl chema Canafas și că, chiar dacă fusese lăsat cu bărbăția neatinsă de cuțitașul jugănarului, animalul se arăta de o blândețe fără seamăn și uneori chiar le zâmbea cu bunătate celor pe care Îi Îndrăgea. Zgârciul imensei praștii se Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite, vor avea grijă să nu se lovească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa ceva. Stătea pe șanț, cu tâmplele În palme, și prin fața lui, pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai plutise câteva secunde către casă, apoi, brusc, se dăduse aproape nas În nas cu văru-său și un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune, cu care doborau guguștiuci și porumbei. Cine se gândise prima oară la acele drăcii periculoase nu se știa prea bine și mulți Îi bănuiau pe Titel Meșteru care, pe atunci, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]