242 matches
-
-i așteaptă și pe lemnul cărora le trecem doar numele. Ce-ai cerut domnia ta este mai greu de făcut și cere timp. Și pentru că se face icoana din nou, spune-ne cum ai vrea să fie, ca să audă și meșterii... — Preacucernice, să fie ca în evanghelie, doar că... - și Lavinia se întoarse spre monahii pictori - aș vrea dacă se poate ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu Drăghici de la Istanbul, de i-am astrucat trupul la Comana, la mânăstire. — Doamne miluiește, și călugărul își făcu larg semnul crucii. Câtă nenorocire! Cu adevărat vale a plângerii este lumea aceasta. Doamne, izbăvește-ne de mânia păgânilor! — Care păgâni, preacucernice? Grecii, în spatele omorurilor stau grecii noștri, frații noștri dreptcredincioși. Fiecare grec mai avut din Istanbul îndoapă cu pungi de aur orice doritor de tron în țările române, că dacă ajunge acesta vodă își scoate grecul banii. Nu este turc dregător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pune pe fugă în lipsa mea nevasta și cele patru copile, că-mi ia dregătoria, că-mi ia moșia și casele și câte și mai câte. Îl visez noaptea cum strigă cu glasul lui grozav că mă trimite la ocnă... Vezi, preacucernice, noi am fost tari cât am fost uniți, dar acum mama, cu testamentul ei... — Să înțeleg că nu e drept cum a lăsat bătrâna să-i fie împărțită averea? — Ba este drept, că a avut șase feciori și cinci fete
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și moșul său Matei Vodă. Roaba țigancă mută strângea talgerele unele peste altele. Domnul izbucni: — Constantine, rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și-n lat de o sută de ori, ca răposatul vodă Șerban. La Târgoviște ziseși, preacucernice? Ștefane, cheamă doi seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de înălțătoare și cucernice trăiri întru solidaritate. Atunci, răposatul câine Tambur 1, adăsta alăturea de un grup de babe rurale, privegheate de un cantore apatic și de figura rotofeie a unui preacucernic părinte în miezul vieții, să tot aibe Rotunjimea Sa vreo treizeci și cinci de ani, nu mai mult. Discuția se animase ea mai de demult, așa că intrăm direct în subiect, adică o arătăm scriptural pe uina Slauca, cum se avântă într-o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
face Încă un necaz. El vede În domnia voastră o reincarnare a marilor părinți ai maicii noastre Biserica, undeva pe culmi, alături de sfîntul Toma, de sfîntul Augustin și de Fecioara din Fátima. Așa cum Îl vedeți, băiatul e la fel ca mine, preacucernic. Un mistic. Dacă acum Îi spun că nu ne dați o mînă de ajutor, oricum va trebui să celebrăm o Înmormîntare, În loc de nuntă. — Dacă puneți problema astfel... După cum mi s-a povestit ulterior - fiindcă eu nu-mi aduc aminte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vocea cu accent irlandez a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea confesiune n-a avut loc, pentru că sunt evreu. Dar voi remedia curând această situație, preacucernici Smith și Considine, confesorii mei! Mal se întoarse și îl văzu pe Dudley cu un teanc de fotografii în mână. Rolff termină de dactilografiat paragraful, apoi își ridică privirea. Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
generozitate, arătîndu-și dantura puternică, și scutură din cap aruncîndu-și pe spate părul negru. Se uită la Crawford cum făcea pe nebunul jonglînd cu trei telefoane mobile sub o cascadă de petale și confetti. — Bobby Crawford... e popular, nu-i așa? Preacucernicul vostru psihopat. Îl adoră toată lumea. — Tu nu, Paula? — Nu. (Își mușcă buza, de parcă se străduia să șteargă amintirea unui sărut.) Cred că nu. — CÎndva a Însemnat enorm pentru tine. — Acum, nu. I-am văzut și celelalte laturi. — Alea sînt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părinte. ― Le voi asculta cu viu interes. ― Iată ce spune un ieromonah la 1629 <mai 14>: “Preasfințitul patriarh chir Teofan m-a sfințit preot în Iașii Moldovei, la Galata, mănăstirea lui Petre (Șchiopu) voievod, în ziua Înălțării, fiind de față preacucernicul domn Io Miron Barnovschi Moghila voievod și mama lui, Elisaveta, la anul 1629 de la înfățișarea lui Hristos”. “Ioachim ieromonahul”. ― Să vedem ce spune la 1671 < februarie 9> “Methodie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Țarigradului, al Noului Râm, și patriarh
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aminte în clipa asta o să mă ai pe conștiință, dragă ieșene. Hopa! Da’ amarnic mai ești, vere. Ia să auzim ce te frământă? După multă dihonie, încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și a lui Miron Barnovschi Moghila voievod, preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă încă mai purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numit într-o concordanță deplină cu însăși titlul textului ca-nonic: ,,Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Iisus Cristos”. Gînduri preacucernice care se repetă și în Epistola a doua a lui Pavel către tesaloniceni la 3,16: ,,Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pa-cea în orice fel. Domnul să fie cu voi toți.” Personajul divin este invocat și în Epistola
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a ocupat funcția de guvernator al Bitiniei scriind despre creștini că erau locuitori ai orașelor dar și ai satelor și ogoarelor care au renunțat la vechile culte adoptînd unul nou închinat unui personaj numit Cristos. Să nu ne mai trimită preacucernicii în sutană să căutăm urși polari în deșertul Saharei. Aici nu este vorba de iudei pentru că aceștia nu serveau ca meserie agricultura, nu locuiau în sate, nu mergeau în templele altor popoare, nu practicau ceremoniile imperiale romane și nu se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nici ziua nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei.” Cred că în loc de îngeri merge mai bine draci întunecați iar pentru Miel trebuie folosit Satana pentru că așa stau cele preacucernice în mozaism și iudeo-creștinism cum am arătat în altă parte. Întunecatul vedenist vorbește sub forma pretinsei proorociri ceea ce au făcut ei în realitate după ce ariminismul a fost interzis în imperiul roman în anul 381, cînd au dat liber la jaf
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
După informațiile venite de la latinul Firmicus Maternus care a scris între anii 346-350 De errore profanarum religionum, spune că limba de cult în mitraism nu era nici greaca nici latina ci limba lui originală , dar nu vreau să ne lumineze preacucernicul iudeo-creștin des-pre limba pe care o sporovăiau geții și celelalte neamuri cînd se rugau la Sîntu, de frică să nu i se înnegrească instrumentul minciunii - limba - și căzînd, săracul să rămînă fără unealta blestemată cu care își cîștiga traiul. De
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ungurilor avea dezlegare să te bage în cîrdul rîtanilor. După ce au pus mîna pe Constantino- pol în anul 1204, șefii bisericii catolice au considerat că a sosit momentul să termi- ne cu această erezie a creștinilor răsăriteni. Și au pornit preacucernicii în anteree un prozelitism deșănțat, dezlănțuit chiar de capul de la Roma împotriva ,,schismei” în spațiul nostru, dar mai ales cu o cumplită violență după desprinderea Țaratului vlaho-bulgar din dependența papei, așadar în perioada 1230-1240, cînd apare explicit formulată hotărîrea de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]