325 matches
-
privighetoare. Sălciile abia au înmugurit și duminică or să fie Floriile. Hrisant Nottara Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, se găsea în vizită la Istanbul la patriarhie - Patriarhia Constantinopolului -, la cel pe care-l recunoștea ca fiindu-i ierarhic mai mare: Înalt Preafericitul Cosma al III-lea. Știrile care-i parveneau îl îngrijorau. Fusese cel care mijlocise împăcarea lui Constantin Brâncoveanu cu Cantacuzinii și reușise până acum. În fața lui Dumnezeu Hrisant Nottara se simțea vinovat de faptul că ceea ce numiseră ei „marea idee
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie nuntă mare... Un ciocănit abia auzit, urmat de un anume scârțâit imitând ronțăitul unui șoarece îl întrerupse din recapitularea situației politice pe care probabil va fi dator s-o raporteze superiorului său. La ușă era cineva din rețea, așa că preafericitul Hrisant nu răspunse ci se ridică și deschise încetișor. În întunericul sălii distinse siluetele a doi bărbați și când ochii i se deprinseră cu întunericul îi recunoscu pe Ilarion Nicosios, starețul mânăstirii de pe insula Halki, unul din oamenii de încredere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ardă ca aurul. Ștefan, mut, sta și se uita la palatul lui, palatul pe care i-l dăruise taica atunci când se întorsese de la Adrianopol. Odată, nu putea să-și aducă aminte când, venise aci cu barca în mijlocul lacului cu preafericitul Hrisant al Ierusalimului. Se opriseră tot așa. Patriarhul s-a uitat spre clădire și a spus: „Când mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cred că vestea pe care ne-a trimis-o doftorul grec este adevărată? întrebă vodă, fixându-l pe Ștefan. — Dânșii nu cred nimic, dânșii știu că este adevărată, răspunse prințul. — Nici o veste de la Bălașa, am primit doar o scrisoare de la preafericitul Hrisant. Până mâine gândiți-vă ce este de făcut. Să ne pregătim să mergem la denie, apoi întorcându-se spre Ștefan, întrebă: unde ai fost? — Spusei: am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar când ne-a vândut lui Petru? Și Toma Cantacuzinul e mai neam cu mine decât cu dânșii? Poate și fiu-său, marele logofăt Ștefan, că mi-e văr, e mai neam cu mine decât cu taică-său... Îmi scrie preafericitul Hrisant că nu se cuvine să i dau la o parte pe Cantacuzini și să-i pun în cinste doar pe ai mei. Cine este oare la cinste mai mare printre dregători decât logofătul? Politica le-a luat mințile, politica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care-i este dușman pe față este Damad Ali Pașa. Pentru asta ții legătura mereu cu vizirul și-i spui că avem înscrisuri care dovedesc hainia față de sultan a Brâncovenilor, a tuturor Brâncovenilor. Îl amesteci bine-bine în afacerea asta pe preafericitul Hrisant al Ierusalimului, ca să-l înspăimânte vizirul în așa măsură încât să-i fie frică să mai țină partea Brâncovenilor, să nu se gândească decât ce să facă să-și apere pielea. Lași să se înțeleagă mereu că finul meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare și nu mă prea pot culca. Atunci a intrat în odaie doftorul trimis de preafericitul Hrisant al Ierusalimului. S-a uitat atent la ce făcea ieromonahul și, fără să-l oprească, a început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta peltic în grecește. — Oh
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
respirațiile rare, liniștite. Întrase să vadă dacă soțul ei dorește să mănânce. Își făcu semnul crucii și ieși în vârful picioarelor. Percheziția fusese de o brutalitate greu de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în Ardeal toate au ajuns mai întâi în cancelaria marelui vizir. Mirajul aurului brâncovenesc l-a adus de curând din Valahia direct în închisoare la Ediculé pe vistierul fostului domn și rudă a doamnei Marica, boierul Ianache Văcărescu. Adunând hârtiile, preafericitul Hrisant uitase de ceasul prânzului, uitase și de necazul său cu percheziția, prinsese din vorbele ienicerilor care făcuseră descinderea amănunte despre torturile la care erau supuși Brâncoveanu și Ianache Văcărescu. Imaginea voievodului, țintuit în jilțul său fără spetează, cu picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bosforului. O clipă doar, și discul întreg săltă rupându-se de oglin direa-i geamănă, lăsând în valuri doar o dâră, o cărare de lumină purpurie. Atunci înțelese Ștefan că el fusese cel mult iubit al măriilor lor maica și taica, al preafericitului Hrisant, al sfinției sale Theodosie și al ieromonahului Gherasim și că mila și jalea lor nu-l lasă să o apuce pe cărarea de lumină deschisă în fața lui. Simțea însă cum o iubire și mai mare îl cheamă. Auzea chemarea venindu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hotărî o întâlnire sub acoperișul conjugal. Or, se întâmplă ca într-o seară bolnavul, auzind un zgomot neobișnuit, să se târâie până la apartamentul soției sale și să deschidă ușa. Ceea ce văzu... nu-l împiedică să doarmă toată noaptea ca un preafericit. Încă de a doua zi, le făcu mărturisiri prietenilor săi, iar aceștia trâmbițară curând noua onoare ce îi era conferită. La termenul obișnuit, tânăra soție era mama unui copil superb, și e de crezut că nu se va opri aici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scrie În cărți, probabil că Încornorații aud un asemenea strigăt sfidător de plăcere și, geloși că acest lucru nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii. Hai, recunoașteți și voi, ipocriților, că vă enervează la culme miorlăiala asta a neamului pisicesc, că sunteți aproape invidioși pe lipsa de prefăcătorie cu care natura Își strigă legile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită, de mâncăruri fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și vițel În glazuri arămii, pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care se scoală odată cu microfonul, uimit, iar domnul Radu mai bine-ar face cu totul altceva la ora douăsprezece noaptea, de pildă, așa cum am sugerat, să-l provoace la duel mîine dimineață În spatele Mitropoliei, are și martori, patriarhul și alți preafericiți care și ei au suferit, ori măcar să scoată dracului un pumnal dacic de tăiat hîrtie și să-l Înjunghie superficial pe bard, atît cît să-l sperie sub ochii noștri holbați, ei bine, nu, tot ce face domnu’ Radu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Ierusalimul de Sus răsplata pentru ceea ce faci pentru mântuirea altora va fi Însutită. Cuviosul a ascultat cu smerenie și de atunci, credincios În cuvântul lui Dumnezeu, a Început să iasă din pustiu, pentru a‑i ajuta pe frați. Spune preafericitul Pavel : «Fiecare din noi să placă aproa‑ pelui În ce este bine, spre zidireă. Adică trebuie să dorim să facem fiecare din noi nu ceea ce ne place, ceea ce ne satisface orgoliul, ceea ce ne mulțu‑ mește sufletește, ci ceea ce este de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca și pietrele, se reîntoarseră către cei care le lansau. Lysias, dându‑și seama că toate eforturile sale nu duceau la nici un rezultat, ordonă să li se taie capul fraților martiri. Călăii Îi conduseră la locul supliciului. Mergând Într‑acolo, preafericiții Îl lăudau pe Domnul, cântând. Apoi, Își ridicară mâinile către cer și, după ce se rugară În tăcere, rostiră : „Amin”. Călăii le tăiară capetele. În pace, Își dădură sufletul Domnului, pentru a primi cununa victoriei. Slăviții martiri Cosma și Damian, Antim
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
din anii '60, aflat la studii în Anglia, și-a susținut teza de doctorat chiar cu tema apropierii ecumenice între bisericile creștine 261. Au urmat istoricile deschideri, de după 1989, odată cu prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă, găsind în Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist o deschidere dialogică transmodernă. Asemenea "sacrificii" din diverse direcții arată intrarea într-un alt universalism, cu adevărat global, acel unus animus (un singur suflet) din care se împărtășesc diversitățile individuale și colective, întotdeauna cu rest (Noica). Atrag
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care le asigură capacitatea de desemnare nu este transparentă. Se poate identifica (Noailly 1993: 47−51) o proformă vidă care le permite să denumească atât categoria particulară de entități, cât și gradul proprietății respective. Alte forme de tipul mai marele, Preafericitul, frecvente în presă, se apropie de statutul formațiilor compuse: Mai-marii Securității rămân anonimii de lângă noi ("Gardianul", 2007) Dispariția dintre noi a Prea Fericitului a devenit un subiect copios de presă ("Adevărul", 2007). Sunt numeroase contextele cu substantivizări ale unor adjective
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
împăcat! Dacă gândirea ar descoperi în oglinzile schimbătoare ale fenomenelor relații eterne care să le poată rezuma și care să se rezume pe ele însele într-un principiu unic, am putea vorbi de o fericire a spiritului în fața căreia mitul preafericiților n-ar fi decât o plăsmuire ridicolă. Această nostalgie după unitate, această sete de absolut ilustrează mișcarea esențială a dramei umane. Dar faptul că o asemenea nostalgie există nu-l implică neapărat și pe acela că ea trebuie de îndată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și n-o să joace în meciul cu Zaglebie“, îmi zic. Dar nu, n-a fost asta. După un moment de tăcere, menit să puncteze importanța știrii, reporterul și-a tras o figură pioasă și a anunțat cu ochii în pământ: „Preafericitul Teoctist a murit“. Tipa din studio - care cu vreo jumătate de oră în urmă transmisese că Patriarhul se simte mai bine - a dat în bâlbâială. A început să întrebe din priviri, cu disperare, prompterul. După momente bune de tăcere, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pentru a-și îndeplini rolul în serviciul corpului fizic. De fapt, el este sub controlul Conștiinței Cosmice care este prezentă în toată ființa noastră. Iată un imn orfic către somn, către subconștientul care ne leagă de universul primordial: Te invoc, preafericitule, cu aripi întinse, somn salvator, mesager al viitorului, mare cântăreț de oracole pentru muritori. În liniștea dulcelui somn, înaintând în tăcere, adresându-te sufletelor muritorilor, tu trezești, tu însuți, gândirea! Hotărârile preafericiților tu le trimiți, tu însuți, pe dedesubt, în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care ne leagă de universul primordial: Te invoc, preafericitule, cu aripi întinse, somn salvator, mesager al viitorului, mare cântăreț de oracole pentru muritori. În liniștea dulcelui somn, înaintând în tăcere, adresându-te sufletelor muritorilor, tu trezești, tu însuți, gândirea! Hotărârile preafericiților tu le trimiți, tu însuți, pe dedesubt, în somn, tăcut, dezvăluind viitorul sufletelor liniștite, viitor pe care gândirea zeilor îl dirijează cu pietate, pentru ca trezită mai întâi printr-o hotărâre a inimii, să ducă spre farmecul vieții oamenilor după ce i-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ani i-au tebuit luminii să ne-ajungă977. După doctrinele aristotelo-ptolemeice sferele celeste sunt zece, corespunzătoare celor șapte planete, firmamentului, adică al stelelor fixe, Primului Mobil și imperialului cer al Dumnezeirii, sursă a luminii, paradis celest, populat de îngeri, sfinți și preafericiți. În mine, eu asimilez cerul inimii sacre a lui Isus și a Sfintei Fecioare. În noi, poeții, vedem întotdeauna reflexia și refracția Divinității. Bucuriile ne înalță în cele uneori doar șapte, alteori nouă ceruri descrise de poeți și tot de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ocrotire a copilului Theodor Stolojan - președinte Petre Român - coordonator Augustin Buzura - membru Mihai Drăgănescu - membru Gabriela Fagarasanu - membru Mircea Maiorescu - membru Lia Manoliu - membru Ioan Moldovan - membru Rodica Munteanu - membru Dorel Mustățea - membru Andrei Pleșu - membru Virgil Radulian - membru Preafericitul Teoctist - membru Răzvan Teodorescu - membru Emil Tonescu - membru Ion Tiriac - membru Aură Urziceanu - membru Alexandra Zugravescu - secretar executiv -------
HOTĂRÂRE nr. 833 din 14 decembrie 1991 pentru modificarea prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 1032/1990 privind constituirea Comitetului pentru sprijinirea instituţiilor de ocrotire a copilului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141764_a_143093]
-
și nefavorabil Theodorei, a adunat zvonuri, legende, calomnii și adevăruri despre Theodora, a prezentat-o preponderent ca o curtezană ce a uzat de seducție, perfidie, lăcomie și cruzime pentru a-și atinge scopurile. Și episcopul Ioan din Efes, în Viețile preafericiților orientali, și alți scriitori au făcut referiri cu privire la domnia Theodorei, la psihologia ei, la calitățile și defectele ei. Despotică și mândră, cu voință energică, neezitantă, împărăteasa s-a implicat în toate problemele guvernării, cu acceptul lui Justinian care-i aprecia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]