292 matches
-
supuși greșelii specifice firii umane. încă din cele mai vechi timpuri, umanitatea a experimentat pe propria ființă consecințele nerespectării unei legi fundamentale cosmice: cunoașterea este interzisă aprioric. Orfeu uită și încalcă „legea” stabilită de Hades și Persefone, urmarea fiind moartea preaiubitei sale soții. Ca o întruchipare a lui Orfeu, copilul perturbă ordinea Universului, determinând moartea ființei fragile și dragi, melcul. Atât Orfeu cât și „micul vrăjitor” pierd făpturi inocente, în momente importante ale existenței. Cântecul lirei și descântecul promit o împlinire
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
jurnalista ajunge la o conferință de presă în care erau prezentați candidații pentru duma moscovită. A găsit-o acolo și pe Tania, care, după ce a anunțat electoratul că vrea să se ocupe de oamenii fără cămin, a înălțat mărețe laude preaiubitului Putin (deci a fost aleasă în dumă fără problemeă. Între patru ochi, după conferința de presă, Tania avea să-i furnizeze secretul ambiției vechii sale prietene: când urci o treaptă mai sus se cheamă că ai o taxă de protecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
va vedea munca lor la întuneric cum găsim la 3,1-2: ,, Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, că ne-a numit copii ai lui Dumnezeu! Și sîntem. Lumea nu ne cunoaște pentru că nu l-a cunoscut nici pe el. Preaiubiților, acum sîntem copii ai lui Dumne- zeu. Și ce vom fi, nu s-a arăta încă. Dar știm că atunci cînd se va arăta el, vom fi ca el; pentru că îl vom vedea așa cum este.” Cu adevărat ce ați ajuns
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să împlinesc sfânta și adevărate ta voință” (Rugăciune în fața crucifixului de la San Damiano) Sunt cuvintele unui crez, pe care tânărul Francisc le-a rostit îngenuncheat, rugându-se, în fața crucifixului din biserica San Damiano, unde, deodată, s-au deschis ochii Mântuitorului Preaiubit și l-a auzit spunându-i: „Francisc, repară casa mea!”. Chemarea aceasta l-a răscolit profund și l-a despărțit definitiv de amăgitoarele plăceri ale lumii, urcându-l spre sfințenie. Momentele acestea în care Cel Preaînalt se umilește într-atât
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al Autobiografiei) și până la momentul final al vieții pământești a acestuia, de către porțiunea corespunzătoare preluată din biografia dedicată starețului de la Neamț, și purtând semnătura ucenicului acestuia de limbă slavonă, Mitrofan. Acesta, petrecuse nu mai puțin de treizeci de ani alături de preaiubitul său stareț, ceea ce îi oferă o sporită credibilitate ca martornarator al evenimentelor. FUNCȚIILE SCRISULUI ÎN VIZIUNEA LUI PAISIE VELICIKOVSKI În scurta introducere pe care Paisie Velicikovski o face textului său, introducere care de altfel nu ocupă mai mult de o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în anexa volumului doi, descoperim atașate „Cronica zilelor din preajma și de după adormirea întru Domnul a Starețului Paisie (4 octombrie-13 decembrie 1794)”, precum și un „Cuvânt de laudă” adus marelui stareț, la un an de la încheierea pelerinajului său pământesc, de către apropiatul și preaiubitul său ucenic, dascălul Isaac. Ediția poartă girul domnului profesor academician Virgil Cândea, care semnează prefața primului volum și postfața celui de-al doilea. Realizarea în condiții grafice excepționale, precum și tehnoredactarea fără cusur pun o dată în plus în valoare textul. Toate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acestui subiect atât de mângâietor, de aceea ne și grăbim să mărturisim cât ne este de plăcut să ne cufundăm în aceste pagini, în numele minunate ale Duhului Sfânt și ale Reginei Apostolilor, Preasfânta Fecioară, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră preaiubită. Capitolul II «Doamne, ce vrei să fac?» — 11. Înaintea lui Isus pe Care îl persecuta, Saul se abandonează complet voinței divine — 12. Lumea consideră asta ceva josnic pentru demnitatea umană; dar este o chestiune de gelozie — 13. Dar ce încredere
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
între omenire și Tatăl din ceruri; că e o nebunie să se bată la ușile oamenilor și ale partidelor pentru a căuta mântuirea, când se știe că acum 20 de veacuri a răsunat vocea Tatălui spunând: «Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați» (Lc 9,35). Atunci lumea s-a orientat și s-a mântuit într-un Adevăr care stă la baza tuturor; dumnezeirea lui Isus Cristos. Luați Evanghelia în mâini, Faptele Apostolilor, Scrisorile apostolilor și veți avea cea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mare, încât fără ea toate celelalte, chiar dacă există, nu le folosesc la nimic. Oricât de credincios practicant ar fi cineva, cast, sobru și înzestrat cu alte calități bune, totuși, dacă nu este milostiv, nu va afla milă. De aceea, o, preaiubiților, nimeni să nu se înșele că ar avea vreun merit de viață sfântă, dacă îi lipsesc faptele de caritate; nici să nu se încreadă pe meritul că și-a păzit trupul curat, cel care nu s-a purificat prin pomană
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dea atenție, nu vor să ne creadă. Noi suntem puțini, iar ei sunt mulți; cei mai mulți nu vor să dea crezare celor puțini. O, dezolare! Dumnezeule puternic, Dumnezeule iubitor, asta e prea mult! Vederea mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu înțelege. Și, când vei dori să-i pui capăt, o, Inimă preaiubită a lui Isus, acestui morman de mizerie și de păcat, care crește neîncetat? Când Îl vei alunga pe diavol în iadul lui, ca să-l închizi acolo pentru totdeauna, ca aleșii Tăi să se bucure de Tine, fără gândul la cei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
băiat mare acum. Și el este bronzat și buclele sale sunt la fel de frumoase ca întotdeauna”. Septembrie. Mihai locuiește în apartamentul său din Castelul Foișor de la Sinaia. Aflată la Pelișor, Regina Maria are prilejul de a-și vedea mai des nepotul preaiubit. Entuziasmul ei este la fel de mare: „...Este un sentiment atât de plăcut să-i am din nou înapoi pe Sitta și Mihai” (luni, 8 septembrie). „Am vizitat pe adorabilul nostru Mihai, care este nespus de reușit și-mi place să-l
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul meu preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit pe retină: maluri acoperite de lauri cu flori roz, de cătină și de sălcii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un strigăt de tandrețe dezlănțuită. Te iubesc și trăiesc de mai bine de cincisprezece zile într-o prăbușire ideologică plină de suferință. Dar o să-i învingem, totuși. Curaj! Bunul Dumnezeu are să îngăduie să ne revedem, noi două, scumpa mea fetiță preaiubită! Tandrețe. Sâmbătă, 1 noembrie [1947] Astăzi o zi plină, Monica, draga mea mult iubită și atât de îndepărtată. De dimineața - azi e ziua mea liberă, așa-zis - am plecat la coafeur, unde am stat până la 11, când m’am dus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întoarcere. Dar parcă poți să știi? Mă clatin de somn și de oboseală, dar am vrut să-ți scriu în seara asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă și încă. De fiecare dată mă gândesc că e ultima oară, fata mea preaiubită. Sărbători fericite, An Nou fericit, cu bucuria pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred că și după plecarea mea definitivă de pe tărâmul ăsta am să continui să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cu egoism - la oamenii sărmani, fără cămin și fără lemne. Mi-am zis că poate s-o fi schimbat clima, dar, vai! adevărata iarnă rece și aspră vine încărcată cu tot crivățul din răsărit. Fata mea dragă și mult preaiubită, mi-am petrecut după masa asta bună cu tine: ți-am sărutat ultima fotografie, i-am vorbit frumos, dureros. I am spus tot: singurătatea, izolarea mea, zilele mele trăite automat, viața mea cenușie și fără speranță, sfârșitul pe care mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot sângele și batjocura țării! Gata!! La culcare! Am poruncit!! încearcă Ștefan să-i închidă gura. Dar o deschide Tăutu: ... Aduceau cumplită poruncă de la Eminek Mârza, Han a toată Hoarda de aur: "Pe dată să-l sloboade pe fi-su preaiubit, căzut în robie moldovenească, că, de nu, vai și amar s-o alege de Țara Moldovei și de Ghiaurul ei Ștefan!". Și... și Măria sa așa s-o spăriet de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o poruncit ca "preaiubitul fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-su preaiubit, căzut în robie moldovenească, că, de nu, vai și amar s-o alege de Țara Moldovei și de Ghiaurul ei Ștefan!". Și... și Măria sa așa s-o spăriet de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de unu i-o trimes să-i țină tovărășie în Raiul lui Allah, cu o țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată, Străin și alungat, Nici frați n-aveam, nici tata, Nici mama îndurerata Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat. Dar Te-am găsit pe Tine, Iisuse Preaiubit, în chinuri și suspine Nimeni n-a fost la mine. La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine, Tu singur ai venit. Necazurile toate La Tine m-au adus. De-atunci îmi ești de toate: Și milă, și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aprobat. Astfel, în 1914, îl găsim deja în India, la Hyderabad. Deși departe, a păstrat relații bune cu don Calabria. De fiecare dată când revenea în Italia se stabilea la San Zeno in Monte, unde era primit ca un frate preaiubit. În 1932 a revenit în patrie pentru a-și completa studiile de medicină. În acest răstimp a creat Ummi (Unione Medico Missionaria Italiana). Obținând laureatul, s-a întors în India și l-a rugat pe don Calabria să preia conducerea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Iubea imens Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. O voia sfântă, imaculată, fără defecte. Dar sfințenia sa - spunea - depinde de sfințenia preoților și a religioșilor». Clericului Pedrollo, care se mai afla încă în seminarul din Vicenza, îi scria în 1910: «Preaiubite, cât de mare este nevoia de preoți sfinți, apostolici, dispuși la toate! Iată ceea ce trebuie, ceea ce cere Isus în permanență, dar mai ales în acest timp, iar dumneavoastră să nu uitați, trebuie să fiți din acest număr. Dumneavoastră trebuie să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a așteptat cu încredere ca Providența să-și ducă proiectul la bun sfârșit. Când în 1949 Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe a obținut un «Decretum laudis» al Sfintei Congregații a religioșilor, care a primit și a codificat dorințele preaiubitului său prieten don Calabria, el însuși a voit să urce la San Zeno in Monte ca să-i dea citire solemnă și să-și manifeste public întreaga bucurie. Don Calabria îl numea pe monseniorul Cardinale «episcopul Providenței». La 24 iunie 1937
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru unirea tuturor Bisericilor creștine. Doresc să rămân aici pentru câtva timp cu multă plăcere iar pentru asta cer aprobarea dumneavoastră. Am primit deja aprobarea Eminenței Sale Cardinalul Tiserrant...». +Mitropolit Visarion» Mitropolitul a fost primit și tratat ca un frate preaiubit în Cristos. Iar el s-a simțit îndată înconjurat de o căldură de stimă și de afecțiune: « Maniera cu care m-ați primit și m-ați tratat mi-a arătat dragostea deosebită de care sunteți însuflețit, caritate care este singura
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]