10,011 matches
-
valorificarea locală poate sugera anumite diferențieri. Aceste diferențieri, raportate, însă, la o altă vîrstă a lemnului, la aceea care s-ar putea numi vîrsta a treia, definesc conștiința de sine a sculpturii românești din ultimii douăzeci de ani și, cu precădere, din ultimii zece, conștiință dependentă și ea, în mare măsură, de aceeași civilizație a lemnului. Asimilînd atît experiența clasică a lemnului, cît și investigațiile sale moderne, însușindu-și atît cioplirea, cît și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
Biggs, aflat mereu în căutarea unei personalități adecvate. Băieți și fete (2000, distribuit de NFIR) în regia lui Robert Iscove (cîndva coregraf la Jesus Christ Superstar și Silent Movie) glosează pe tema eternei preocupări a adolescenților de pretutindeni, dar cu precădere a celor de pe Noul Continent - pierderea virginității (vezi Plăcinta americană "reîncălzită" și pentru noul mileniu într-un sequel ce gravitează tot în jurul libidoului). Înfiriparea unei idile este urmărită de-a lungul a zece ani. Copii fiind, eroii se-ntîmplă să stea
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
pierde rapid iluziile, chiar fără a cunoaște în profunzime operele respectivilor. Și încă în întrebuințarea cea mai doctă a antichității, coborând treptele unor etimologii extrem de interesante de unde nici situarea psihologică nu lipsește. Aflăm astfel foarte multe despre sexualitatea antică (cu precădere despre cea romană), implicațiile sociale fiind, când sunt, cel puțin surprinzătoare (l-am putea acuza aici pe Quignard, precum odinioară pe Freud, de pansexualism, fără a avea un habar exact asupra situației). Dacă hedonismul sofisticat și activ propovăduit azi ca
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
spiritului prin recunoașterea unei relații speciale cu zonele întunecate, pulsionale ale sufletului, Michel Onfray va merge chiar mai departe o dată cu Pântecele filozofilor, redefinind întreaga problemă în termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
Lovinescu. Or, ceea ce au omis cerchiștii - și nici Blaga nu s-a ostenit să-i convingă - era că influența catalizatoare însemna tocmai sublimarea substanței etnico-istorice în orizontul noilor orientări estetice. Mai ales că Radu Stanca a realizat acest sublimat, cu precădere în teatru (Hora domnițelor, Ochiul etc.), dar și în poezie. Desigur, nuanțat din varii motive, trebuie considerată și explicația tardivă, fără s-o fi cerut cineva, dată de Negoițescu în prefața "romanului epistolar", numită a fi fost în ultimă instanță
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cuminte în banca ta" (ib); "hărțuirea oamenilor de afaceri, valutiștilor sau panacoților care nu sînt dispuși să își "achite datoriile"" (ib.); "Panacoți capturați de polițisti. Zona centrală a orașului este un vad bun pentru panacoții care își aleg victimele cu precădere din rîndul turiștilor" (ib.) etc. Atestările lui panacot par a fi mult mai frecvente decît cele ale sinonimului panacotar; nu lipsesc, totuși, nici acestea: "polițiștii au prins în flagrant un panacotar" (Curierul zilei - Argeș - , arhiva on-line); "panacotarul voiajor a fost
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
scrisă, se desfășoară, însă, pe spații largi, generoase. Rădulescu este un autor prolific. Crede cu putere în ceea ce face. Este unul dintre puținii compozitori români ce dispun de o importantă audiență europeană și nord-americană. ~n România este cântat rar, cu precădere la unele manifestări festivaliere ale ŤSăptamânii Internaționale a Muzicii Noiť. În luna mai a anului trecut l-am întâlnit la Berlin, la Auditorium-ul Muzeului Muzicii; susținea o conferință referitoare la unul dintre ultimele sale cvartete de coarde, lucrare care, ulterior
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
unei elite prin sistemul "universităților volante" și publicarea constantă în samizdat a scrierilor interzise, în Polonia influența hotărîtoare a avut-o intervenția bisericii (cazul părintelui Popieluszko, despre ale cărui predici Jessica Douglas-Home povestește în cartea sa), iar mișcarea sindicală, cu precădere Solidaritatea, cu o acoperire socială mult mai largă decît Charta cehoslovacă, a cerut de la început împărțirea puterii (o spune însuși Adam Michnik). în Ungaria, despre care se vorbește puțin în A fost odată..., atitudinea relativ îngăduitoare a autorităților și prosperitatea
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
lipsit de vîna antisemitismului, tinde mai curînd către liberali decît către colegii săi junimiști-conservatori. Cel ale cărui idei politice aveau să se dovedească fundamentale pentru structurarea diverselor fețe ale conservatorismului autohton a fost Eminescu; supuse interpretării (a se vedea cu precădere capitolul Eminescu: mod de utilizare, în legătură cu lecturile diferite făcute de ultimii reprezentanți ai tradiționalismului - A.C. Cuza, Nicolae Iorga, A.C. Popovici și chiar "părintele" românismului, C-tin Rădulescu-Motru, unele cu puternice repercusiuni în anii '30), articolele publicate în Timpul trasează o zonă
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
stricte și a unui program spiritual sever, așa cum era altădată producția de icoane, ceea ce se expune acum intră mai curînd într-o categorie de subproducție artizanală și în condiția estetică a surogatului de tipul artă naivă de expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
aici ar fi aceea a exactei contextualizări a crizei identității românești sesizată și de autorul clujean. În vreme ce Ion Vartic consideră că această criză ar constitui o permanență a evoluției noastre istorice (p. 218), noi credem că ea trebuie circumscrisă cu precădere ultimelor două secole, adică perioadei moderne sau, cel mult, asociată și procesului de feudalizare a statelor medievale românești. Cât despre fenomenul obștii sătești, întrebăm, evident retoric, cum ar putea să ilustreze o asemenea criză identitară? În altă ordine de idei
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
prozei italiene recente: filonul literaturii feminine, adică al literaturii scrise de femei, care are ca trăsături comune centralitatea tematică a femeii și a mediului ei tradițional, familia, o ușoară tendință experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale, în consistența
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie ale noastre în ciuda secolelor și chiar mileniilor care ne despart. Și întotdeauna omul s-a aplecat cu precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii contemporane lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
unghiurilor de observație și chiar prin diversitatea tonului, reconstitui destul de exact performanțele și impasurile unei realități în plină efervescență. Dacă mai punem la socoteală și faptul că presa scrisă este completată și de emisiunile specializate ale posturilor de radio - cu precădere ale canalului cultural al Radiodifuziunii și ale postului de radio Europa liberă -, cărora li se adaugă emisiunile posturilor de televiziune care au și marele avantaj al comentariului prin imagine, receptarea fenomenului artistic nu mai este chiar atît de îngrijorătoare. Diversificarea
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
în creație: "Conștiința domnește, dar nu guvernează". * Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi doar în copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a început în Europa, "cînd Luther a aruncat călimara cu cerneală după dracu'". * În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate ca membri de familie. * E surprinzător cît de multă idealizare
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
scrierilor patristice, ci se referă mai ales la învățătura lor bisericească, bazată pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Tradiție, izvoare ale credinței 25. Cunoscând importanța Sfinților Părinți în formarea Tradiției și implicit în alcătuirea învățăturii creștine, creștinii din acele vremi, cu precădere participanții la sinoadele ecumenice care au formulat dogmele Bisericii, au pus mereu în evidență rolul lor inegalabil. Așa spre pildă, sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din 431 hotăra: Nimănui nu-i este îngăduit să propovăduiască altă credință decât
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
l-ar fi furat creștinii . Netulburați c dintr-însa53. ra antică și cultura patristică Un alt merit al Sfinților Părinți este acela că au păstrat și transmis lumii moderne literatura antică și cuceririle spirituale ale lumii vechi. E meritul creștinismului, cu precădere al Părinților, de a fi salvat astfel ceea ce era mai prețios și mai util din bunurile ei și de a fi evitat ca omenirea să reia de la capăt experiența lungă, obositoare, a unei totale recivilizări, cu o supe 54 el
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
chiar omul ridicol (în urma metamorfozei), în timp ce sub zodia lui Hamlet, în adîncimile subteranei s-ar alinia Raskolnikov, Ippolit Terentiev, Stavroghin, Versilov și Ivan Karamazov. La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de față; în realitate însă, exegetul se concentrează mai ales asupra zonelor de glisaj, asupra subtilelor și complicatelor procese de dedublare: Fiecare demon este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contexte sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, eroizantă, a cărei miză este artistică doar în subsidiar. Din prima categorie fac parte, cu precădere, peisagistica, potretele compoziționale (Cecilia Cuțescu-Storck, 1910, Pe terasă, 1909-1910, Ștefan Luchian, 1912, Ion Brezeanu în Năpasta, 1921, Portret de femeie, 1925, Zambaccian, 1925, Nina Davidoglu, 1946 etc.), cîteva autoportrete, naturile statice, un oarecare număr de compoziții neutre (Academia Terasă, 1912
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
de orientările ideologice tradiționaliste, apropiindu-se vizibil de pledoariile, din anii douăzeci, ale lui Lovinescu și Zeletin. Și deși Noica se păstrează exclusiv în sfera culturalului, ignorînd-o pe cea a sociologiei, e importantă observația sa: "A cultiva mai departe, cu precădere, valorile spiritualității noastre populare este o imposibilitate. Orice cultură conștientă este personală, este o formă de individualizare, în timp ce creația populară e anonimă... Deci, spiritualitatea populară trebuie depășită - spre creație personală." , în umbra culturilor mari din afară. E necesar, așadar, să
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
românești în secolul al XIX-lea, Iași, 1979) amintește de gazetele umoristice, dar nu le include în analiza să lingvistică. Iar monografiile și antologiile dedicate presei umoristice și scriitorilor satirici (de Constantă Trifu, Virgiliu Ene, Livia Grămadă ș.a.) vizează cu precădere aspectele tematice ale domeniului, nu strategiile de limbaj. Contactul cu textele umoristice necanonizate rămîne totuși destul de dezamăgitor pentru cercetător: nu numai din punctul de vedere (previzibil) al valorii lor artistice, dar chiar din cel al limbajului. S-ar părea că
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea prin foc și sabie a surselor propriu-zis muzicale, cu precădere a celor de sorginte tradițională, folclorică, a însemnat desfolierea muzicii savante de stratul originar, autentic al artei sonore, de-concretizarea și abstractizarea ei, de-naturalizarea și artificializarea într-o așa măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
punct, destinul Verei Călin seamănă cu cel al Ninei Cassian. Scriitoare de origine evreiască, la fel ca Nina Cassian, Vera Călin nu a cunoscut în țară popularitatea acesteia, fapt de înțeles, cîtă vreme domeniul său de activitate a fost, cu precădere comparatistica și teoria literară, nu creația propriu-zisă. Asemeni binecunoscutei poete, a emigrat în anii optzeci, iar în prezent trăiește în Statele Unite (la Las Vegas). Tot ca Nina Cassian, publică după mai bine de două decenii de absență din viața literară
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
însemnări autobiografice scris direct în limba română. Asemănările se opresc însă aici. Pentru că spre deosebire de "jurnalul" sporadic al Ninei Cassian care se referă în principal la viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
În galeria inventariată de autoare în volumul publicat în traducere germană, anul trecut la Editura "Nagel and Kimche", cititorul regăsește și figurile celor patru muze asupra cărora m-am oprit, precum și a altor egerii și inspiratoare, din lumea anglo-saxonă cu precădere. Meritul Francinei Prose este de a fi corelat perfect viețile și destinele "muzelor" deducînd de aici, prin numeroase trimiteri la surse și excursuri istorice, spre staturile ceva mai profunde ale procesului de creație. Muza totală iudat este că autoarea americană
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]