1,060 matches
-
ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a majorității postumelor, pătate de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă plutonicul. Până și amplul poem Panorama deșertăciunilor, din care ediția Maiorescu reia un fragment, este
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
Iancu. Iar apoi, scufundați-vă în reveriile livrești, cu clasici mai mari sau mai mici, readuse la lumină de Humanitas, în Spectacolul rezonanței, volumul de „eseuri, evocări, sinteze”, datorat lui Dinu Pillat. Ne plângem de absența coerenței discursului public, de precaritatea instrumentelor întrebuințate de politicieni, analiști și comentatori. Câteva titluri recent apărute le-ar fi de mare folos: de la Ce este un intelectual european?, al lui Wolf Lepenies, la Noua dezordine mondială, de Ken Jowitt, la Richard Crossman, Zeul care a
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
său în privința unei puternice conștiințe teoretice a romancierului român: Dana Dumitriu, cu decenii în urmă, intenționase să culeagă și să comenteze opiniile despre roman ale marilor scriitori interbelici, dar renunțase, constatând, cu excepțiile de rigoare (Camil Petrescu sau Mircea Eliade), precaritatea acestora. De fapt, criticul și istoricul literar le-a aruncat, astfel, o mănușă romancierilor. Fiecare a ridicat-o și a încercat să deschidă cu sabia gândirii critice - da, chiar așa, ca romancier obligat să mânuiască arme de critic literar - drumul
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi, au fost impuse din 1980 până în 1990. Șomaj masiv, imigrație - invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluție dacă ar fi fost aplicate în mod brutal. Cel mai bun exemplu în acest sens este anunțul de tăiere a salariilor și
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
să le răspundă ironic-cinic, suav-ambiguu, întregul demers al lui Andrei Codrescu. Atât în partea sa ilustrativ-istorică, cât și în aceea biografic-interpretativă, el aruncă sonde, le citește conținutul, dar nu se grăbește să tragă concluzii. Andrei Codrescu e, desigur, conștient de precaritatea estetică a produselor dadaiste și, drept urmare, se ferește să citeze prea mult. Din acest motiv, mai mult de jumătate din carte e dedicat istoriei real-apocrife a grupului de indivizi care, în plin război mondial, și-au găsit un adăpost în
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
penuria materiei prime din care se extrage fericirea? Iar toate acestea sunt material poetic în ciclotronul emoției. Pînă și cea mai săracă viață a simțurilor învață repede să-și materializeze autosatisfacția. Emoția însă, care este și o indirectă conștiință a precarității universale, are nevoie de un mediu de candoare și de onestitate absolută, ca să își întemeieze prezența. E drept că nu știm cum se face poezie bună, dar identificăm repede moleșeala care sufocă emoția, raționamentul care o minimalizează, gândul apter care
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
supriza de a percepe trecerea timpului. Cum ființa umană trăiește corporal în propria ei imaginație și imaginativ în propriul ei corp, prezentând la spectacolul Universului această hibridă stare de spiritualitate somatizată, poezia rămâne și superba diversiune prin care ne acceptăm precaritatea. Își urlă Ghilgamesh spre ceruri mânia nu după căderea vreunui imperiu, ci după moartea prietenului. Cântecul lui abia dacă ia din mers câte o comparație (Enkidu - «securice atârnând la șoldul meu»// «veșmânt al meu de sărbătoare» etc.); dar tonalitatea elegiacă
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
șoldul meu»// «veșmânt al meu de sărbătoare» etc.); dar tonalitatea elegiacă a acestuia improașcă din toate cuvintele o emoție gălăgioasă ca o rană deschisă. Între timp, palatele Mesopotamiei au redevenit pământ. A rămas doar acest formidabil cântec, mai tare decât precaritatea trupului, victorios peste sentința morții, scrijelit pe fața unor tăblițe de lut sfărâmicioase. Iar poezia începe acolo unde emoția a atins maxima temperatură a intensității sale, condiție absolută ce trebuie îndeplinită dacă vrem să-i simțim prezența. E o trezire
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
mare rabin al Israelului nu se limitează la lumea religioasă sefardă. Timp îndelungat, el a fost considerat ca fiind cel care făcea cărțile, pentru că, adeseori, liderii israelieni au avut nevoie de Shass pentru a constitui majorități. În ultimii ani, în pofida precarității stării sale de sănătate, el a continuat să primească la domiciliul său oameni politici de toate convingerile.
Ovadia Yosef, cel mai influent rabin din Israel, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55302_a_56627]
-
Dumitru, apar ca repere ale unui timp contorsionat, cum nu mai cunoscuse romanul românesc? Răspund cu ipoteza cea mai la îndemână: ca patroni ai chiriașilor. Marele roman dintre războaie nu este al proprietății, ci al chiriei. Al nefireștii întâlniri dintre precaritate și adăpost. Povestea echivocă a Emiliei și a lui Fred, cel care răscumpără o indiscreție grosolană printr-una și mai greu de priceput, este, mutatis mutandis, un Decameron bucureștean. Afară e torid, înăuntru e tulbure. Cele două sărbători sunt momente
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
de cronologie. Primii răpiți de aromele și culorile Orientului apropiat, venind după niște visători la așezarea occidentală, de felul lui Dinicu Golescu, sunt pașoptiștii. Bolintineanu se ocupă de Orient în Florile Bosforului, amestec foarte caracteristic de frumusețe fragedă și mare precaritate a vieții, de locuri îngerești și oameni cruzi. Macedonele cuprind un Orient ceva mai cunoscut, și totuși străbătut de umbre și de iluzii. Care vin de departe și sunt, chiar cu prețul vieții, peste poate de înțeles. La Alecsandri, în
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
veritabile industrii care a permis cristalizarea și, ulterior, consolidarea formulei hard-boiled. Rolul revistei Black Mask este, în această direcție, primordial. Erin A. Smith detaliază strategiile de lectură, dar și strategiile de compoziție ale textelor scrise în acea perioadă, insistând asupra precarității intelectuale a consumatorilor, aceștia fiind în mare parte „persoane care citeau silabisind” sau „mișcându-și buzele”. Imaginea spune totul despre nivelul artistic și complexitatea (sau, mai bine, zis, lipsa de complexitate) a multora din producțiile care ieșeau pe bandă rulantă
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
să renască din provincialism și luxură (gloata care acoperea locul cu mizeria ei - p. 39; într-o mănăstire niciun chip frumos, doar efigii de bețivi, de inși sălbatici; peste tot, până-n noapte, cheflii zgomotoși, kilometri de cozi la bordeluri), din precaritatea instalată în toate domeniile vieții sale: „ce-i cumplit e că toți acei bolnavi din Toledo [se face o paralelă cu opera lui El Greco, n. ns. S-G. D.] lăsați fără acoperiș s-au pripășit în Grecia, betegi și nebuni
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
glumind, dar te reveli un prea încercat meșteșugar și un inspirat animator de oameni și probleme. Desigur, aceste felicitări și aceste îndemnuri ți le-aș fi comunicat mai de mult, căci ai avut amabilitatea să mă inviți la premieră, dacă precaritatea sănătății, pe de o parte și imposibilitatea de a fi promis mai curând o seară ca aceea de azi, pe de altă parte, n-ar fi concurat să le amâne. Aș vrea să mă înșel, dar am impresia că cei
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
n-am auzit. Sau am auzit vag. Cu atât mai mult ne încurcă (inclusiv în pronunție) sintagme ca ignoratio elenchi ad baculum, sau, din altă categorie, fallacia a dicto secundum quid ad dictum simpliciter. De vină e, cu siguranță, și precaritatea studiului limbii latine (a limbilor clasice, în general) în școli. Dar și, de ce să n-o spunem, faptul că aceste tipare aparțin, în fond, jargonului profesional al logicienilor. Și alte științe își au codificările lor specifice, pe care, noi, ceilalți
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
nu știu câta oară: nu se poate face educație fără instruire. Abia când și-a dat seama de imposibilitatea de a manipula conștiințele informate, Ceaușescu a politehnizat școala, reducând numărul de ore afectat umanioarelor și renunțând la cultura generală. Sursa precarității actuale a cunoștințelor de limbă română și de limbi străine, de literatură, filosofie, artă ș.a. este tipul de școală în vigoare. Ne plângem că tinerii nu mai citesc și dăm vina pe computer. De ce să citească dacă școala creează sclavi
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]
-
peste tot în proza lui Lăzărescu. Dacă nubilitatea avea farmecul ei în textele de până acum, în Amorțire, maturii se comportă ca niște adolescenți. Fie că sunt bolnavi, debili, depresivi sau suferă de grandomanie. Inautentici prin deficitul de autenticitate și precaritate psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
nu le scuzăm culpa! Dar atâta vreme cât doar îi vom reține cu mandat de arestare, fără a calitativiza actul de intervenție cu ajutorul psihologului criminolog (o noutate inca pentru mulți!), nu vom face decât să constatam, în continuare și ca până acum, „precaritatea realului" (C. Noica)", a adăugat, pe Facebook, psihologul Alin Leș. Expertul crimonolog a mai spus că fetițele vor avea nevoie de un psiholog care să le ajute să depășească această traumă care ar putea avea repercusiuni grave în timp.
Expert, adevărul despre profesorul acuzat de pornografie infantilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35647_a_36972]
-
a anunțat că John Banville, faimosul prozator irlandez, câștigător, în 2005, al Man-Booker Prize, a semnat un contract pentru scrierea unui roman avându-l ca protagonist pe nemuritorul Philip Marlowe. Vestea a fost primită cu destulă răceală, având în vedere precaritatea estetică a încercărilor lui Robert B. Parker, altminteri cât se poate de plauzibil ca urmaș al lui Chandler. E adevărat că scrierile detective ale lui Banville, publicate sub pseudonimul Benjamin Black, se bucură de mare succes. Mai mult, el e
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
aparține acelui gen pe care îl reprezintă numai ea, aidoma unei mulțimi cu un singur element. Există „genul Wagner“, fără termen de comparație în afara lui. Om și operă. Cine compară umorile omului cu tensiunea capodoperelor e frapat de discrepanța dintre precaritatea ființei și expresia culturală la care a ajuns. Omenește Wagner e un pigmeu, cultural e un uriaș, din prăpastia celor două laturi născîndu-se bizareria creatorului. Sub unghi patologic, Wagner e un bolnav cronic: mereu constipat, suferind de melancolie, insomniac cu
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
salariile, să fie totul bine și românul să prospere, dar nu pot din cauza lui Băsescu. Nu ne lasă cu Fondul, cu bugetul (...) Îl va acuza constant pe Traian Băsescu pe plan intern și asta e mană cerească în a acoperi precaritățile actului de guvernare", a afirmat jurnalistul. Cristian Tudor Popescu îl compară pe șeful statului cu fostul premier Adrian Năstase, care, după prezidențialele din 2004, "s-a dus să măcelărească mistreții de la Balc". "Așa și Traian Băsescu: Nu mă mai interesează
CTP: În disputa cu Băsescu pe acordul cu FMI, Ponta iese câștigător by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33808_a_35133]
-
ceva „în stare să ne cutremure simțurile“ (p. 156) înseamnă, în logica propusă mai sus, să ne legitimăm „simțurile“ dincolo de realitatea lor fizică, la nivelul umanității lor capabile să întâlnească straniul-străin în diferența sa copleșitoare, dar hrănitoare a propriilor noastre precarități. Aceasta îți poate strecura cu generozitate în buzunar propoziția de la pagina 180: „Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum“.
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
însuflețea a pierit: e ceva gol în locul unde altădată cineva trăia plenar o apropiere, o afinitate sufletească, unde orizontul (ceea ce văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul înfruntă de unul singur precaritatea provinciei, însă dincolo de melancolia după cea dusă (a ajuns la Seattle, se pare) subzistă un ton ludic, o topică rebarbativă, ca și decepție care include și oful de a fi o provincie oarecare a lumii: „... când vei ajunge la seattle
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Republicii îl semnase totuși Radu Costin, fie pentru că nu se fixase încă asupra numelui literar, fie pentru că, tocmai dimpotrivă, se fixase și ținea mult la el. Prea mult pentru a-l fi folosit ca să semneze acel Servim... de a cărui precaritate artistică era conștient. Va spune el însuși, în Logica, peste ani, că acele încropiri erau „nule din punct de vedere literar“. Au urmat cărți de reportaje (Opiniile unui pământean, 1957, Energii, 1960, Lumină, 1961), pentru care Cosașu se va documenta
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
erau ape/ care treceau de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]