309 matches
-
pe ocolite să nu-mi plec urechea la legitimele imprecații ale celorlalți și să trec neîntârziat pragul de sub puerta cancel. Această indulgență de neînțeles nu s-a bucurat de sprijinul necondiționat al lui Tai An, care era zi și noapte preceptorul și maestrul Întru magie al acestei Madame. Ce mai, trecătorul meu paradis nu a atins vârsta broaștei, nici țestoase, nici râioase. Credincioasă intereselor magului, Madame Hsin s-a consacrat lingușirii lui Nemirovsky, pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de păr cărunt și sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor. Trecea prin lumea pe care o cucerise cu teama de a nu fi recunoscut și capturat. Gonea spre Paris, alergând de mama focului, înainte de a apuca să se răspândească vestea despre catastrofala sa înfrângere suferită în Rusia. Manuc coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de asta, a răsuflat preafrumoasa doamnă, iar Monsignor Darcy Îl va Înțelege, așa cum m-a Înțeles și pe mine. Amory a Împlinit treisprezece ani, fiind destul de Înalt și șvelt și mai legat ca niciodată de mama sa celtă. Ocazional avusese preceptori, ideea fiind că trebuia „să țină pasul” În fiecare localitate, «reluând din punctul În care se Întrerupsese». Totuși, cum nici un Învățător nu-și dădea seama unde anume se Întrerupsese, mintea lui Amory era Încă Într-o formă excelentă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În prezența altora, cu condiția să i se dea pauze de odihnă când erau Între patru ochi, așa că Amory și-a „văzut de treabă“ În stil mare, aducând la masă personaje dintre cele mai excentrice: masteranzi cu privirile rătăcite ori preceptori cu teorii bizare despre Dumnezeu și guvern, spre amuzamentul cinic al Îngâmfaților de la Cottage Club. Când cerul de februarie s-a lăsat despicat de razele soarelui și anul a intrat voios În martie, Amory a petrecut câteva sfârșituri de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două trei-găini gata jumulite, de aceea se și-ngrășase ca un porc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te, femeie, se mustră Mașa, pe lumea asta sunt și ființe bune, nu numai Anticriști...“ De la Anticrist, gândul Mașei lunecă din nou la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var pe acoperiș. Dar ceea ce-o sperie și mai mult fu propria sa imagine, umplând, preț de câteva secunde, o jumătate de ecran. Bătrâna Tatiana tresări speriată, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
principilor într-un mod învăluit: ei ne spun că Ahile și mulți alți principi din vremurile acelea au fost încredințați lui Chiron, centaurul, ca să-i crească și totodată să i educe sub disciplina lui. Dar faptul de a avea drept preceptor o ființă care este pe jumătate animal, pe jumătate om nu înseamnă altceva decât că unui principe îi este necesar să știe să fie și animal, și om: căci unul, fără celălalt, nu poate să dureze. Prin urmare, întrucât un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pușculița unui cofetar, care îmi dădea în schimb un cornet uriaș, plin cu globuri colorate. Pe care, pentru mai multă siguranță, era scris “înghețată“, ca să înțeleagă și cei ce nu mai văzuseră așa ceva. Caricaturile fuseseră făcute de unul din noii preceptori, mai zelos. În numele celor ocrotiți și pentru gazeta de perete, după cum a spus mai târziu. Îți povestesc despre ele pentru că, dacă în viața mea nu au jucat un rol prea mare, în cea a institutului una dintre ele a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sus pe Cardo, strada principală din castrum; soldații se adunau râzând, în timp ce meșterul sutor îl urma la oarecare distanță, iar el se îndrepta către praetorium. În prag se ivi tatăl său, tânărul dux, și fiindcă - așa cum spusese poetul, citat de preceptorul grec care avea mintea plină de sciitori antici - fiecare om se mișcă între firele nevăzute ale destinului, acel joc al unor militari plictisiți avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că venise vremea îi spuse: Seamănă cu caii din părțile astea, i-ai văzut, cei pe care-i înhămăm la carele grele. Dacă preiau ei comanda, te aruncă la pământ... El se întoarse, îndată ce reuși să scape de Zaleucos, sărmanul preceptor grec. Fata din Rhetia îl văzu de departe: — Iată-te! Erai curios, nu-i așa? Nu știu ce să-i răspundă; ea râse și-l pofti să intre. Îl întrebă: — Vrei să vezi ceva ce tu, fiul frumosului nostru comandant, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cardo. — Maștera, mama vitregă, pentru că și Augustus avea o fiică, Julia... Și, fără să-și dea seama, preciză: — ...Singura din sângele lui... Iar băiatul întrebă imediat: — Cea abandonată la Rhegium, care a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă: — Da, ea, mama mamei tale. Și, ca să-i mai îndulcească amărăciunea, adăugă: — Dar n-a stat întotdeauna acolo. Mai întâi a locuit în Pandataria. Alarmat de menționarea acelui nume nemaiauzit, copilul întrebă ce era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O insulă... Dar tăcu, pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru s-o ia din loc. Copilul se opri. — Vreau să știu dacă frații mamei erau deja morți când Tiberius a devenit împărat. Preceptorul îi răspunse greu, obosit, de parcă ar fi fost torturat și n-ar mai fi putut îndura: — Da, cei doi frați mai mari, da. Al treilea era foarte tânăr, cam cum ești tu acum. Începu să meargă. De ce-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
departe de-aici... Copilul îl părăsi și se îndreptă spre piață. Observă că, în mod deloc obișnuit, era plină de militari; se duse în mijlocul lor. Însă ofițerul care comanda cohors praetoria, garda de corp, îi tăie calea și-l încredință preceptorului, cu un gest de reproș. — Dux Germanicus s-a închis în încăperile din interior împreună cu comandanții legiunilor, explică el cu glas scăzut. Din toate colțurile castrului veneau alți ofițeri, care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Rubicon, era limita dincolo de care, potrivit legii, legiunile înarmate nu puteau trece pentru a se îndrepta spre Roma. Trecerea lui însemna răzvrătirea împotriva Republicii. Julius Caesar îl trecuse și cucerise puterea. Copilul ajunsese în mijlocul mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâine la Roma. Trebuie să înveți să te uiți în jur, pui de leu. PROVINCIA ASIA PROVINCIA AEGYPTUS Roma Acolo, dincolo de păduri și munți, se afla Roma, pe care Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin grădinile enorme, ce ajungeau până la râu. Mângâia florile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apoi cu mărturisirile șovăielnice ale multor glasuri diferite, îi insuflase o furioasă energie a supraviețuirii și o implacabilă, deși confuză, dorință de răzbunare pentru viitor. Dacă cineva pomenea de familia lui Calpurnius Piso, părea că nu aude. „Îmi scapă“, gândea preceptorul Zaleucos. „Mintea lui o apucă pe căi pe care eu nu le cunosc.“ — Când te plimbi în grădină ai pumnii strânși, îi spuse mama sa. De ce? El râse, dar își dădu seama că era adevărat. Își mișca liber brațele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acuza, el îl privea cu dispreț, fără să vorbească. La sfârșit a spus doar că impecabila sa carieră militară i-a atras ura“. Ochii lui Gajus se opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nero. Suntem la un pas de războiul civil“. Îngrozitoarea acuzație se răspândi în tot orașul. Înainte de sfârșitul acelei scurte zile de iarnă, au înțeles că erau pierduți. Fără nici o explicație, Agrippina îl trimise pe Gajus să facă o plimbare cu preceptorul Zaleucos; imediat ce fiul ei ieși, fără să ezite și fără să-și ia rămas-bun, le trimise pe fiicele ei adolescente în palatul bătrânei Antonia, mama lui Germanicus; la întoarcere, Gajus nu le mai găsi. Află însă că sora la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puse pe umeri un șal subțire, se întoarse, își îmbrățișă firesc fiul și, desprinzându-se de el fără să plângă, îi zise să nu uite de puii de păun din cușca pentru păsări. El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma, oamenii șopteau că în fața senatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că bagajele personale aveau să-l urmeze, pe când cei din casă, familia urbana, sclavii, mobilele, proprietățile mamei sale erau confiscate și deveneau bunurile statului. Pentru ultima oară, băiatul îl văzu - și avea să-și amintească de el toată viața - pe preceptorul Zaleucos. Stătea la intrare și tremura - ochii îi erau măriți de spaimă. Gajus, care era mai înalt decât el, îi puse mâna pe umăr, îi văzu părul încărunțit. Își retrase brusc mâna, nu reuși să-i spună nimic. Bătrânețea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]