404 matches
-
Cu coarne d-argint, Din coarne troznesc, Oile pornesc, Lin pin ciar sănin. La lină fîntînă, D-unie iarba-mi crește, În patru să-mpletește. Să reținem imaginea berbecilor bătăuși și năzdrăvani, așa cum s-a impus în sfera colindelor de substrat precreștin: ... Și el s-a lăodat Că el că mi-și d-are Doi berbecuți lei, Lei îs bucălei, Cu lațe pe ei, Lațe de argint Razimă-n pămînt. Cînd ei s-or bucni, Marea s-o împărți. Am motive să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prin carte, supraviețuire iluzorie în cultură, în lumea ideilor, în istorie), deci suportul metafizic al morții păstorului, are mai multe cote de înțeles, cum spuneam, dezvăluind interesul teoretic acut al problemei. Să ne oprim asupra aspectului-pretextului etnografic amintit, din fondul precreștin, anume dorința eroului de a fi îngropat „în dosul stînii”. Poate fi identificat eminescianul aproapele-departele din Mai am un singur dor. Integrarea în topografia mitică și intelectualizată de data aceasta are un cuprins ambivalent: insul se închipuie departe și totuși
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
căruia existența ar fi o curgere fantastică și mirifică de bogății. Ele dau impresia de corn al abundenței supravegheat de ființe divine și binevoitoare. Multe colinde și basme sunt consonante cu această viziune paradisiacă. Citim în colinde mitologice cu fond precreștin: Sub cearcănul lunii ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și mai îngăduitoare. Această interpretare suspectă de unele influențe feministe zugrăvește o societate a bărbaților în care femeile sunt ostracizate, stigmatizate și condamnate definitiv. Supoziția noastră este că această reprezentare duală a fenomenului divinatoriu a fost alimentată de străvechi credințe precreștine (de pildă, miturile și legendele referitoare la relațiile dintre femeie și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
definitiv. Supoziția noastră este că această reprezentare duală a fenomenului divinatoriu a fost alimentată de străvechi credințe precreștine (de pildă, miturile și legendele referitoare la relațiile dintre femeie și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se așezase pe un teren mustind de credințe, practici și ritualuri închinate unor diverse zeități. Dezavuarea acestora, deci și a divinației, apoi punerea sub
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
formelor cositorului, și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care practica topirii cositorului este una foarte veche. Așadar, este posibil să avem de-a face, în acest caz, cu un fenomen de aculturare a unor străvechi practici (precreștine) de venerare a pământului și a metalelor și de transformare a lor314. Astfel de manifestări populare, oneste, lipsite de vreun interes pecuniar sau de altă natură, nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund o dimensiune culturală și spirituală
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
turnării cositorului), fiecare categorie are destine separate. Vilfredo Pareto constată că "superstițiile persistă, în timp ce religia se schimbă: cu alte cuvinte, reziduul persistă, în timp ce derivațiile variază"330. Faptul acesta este pe deplin verificabil dacă ne amintim de numeroasele credințe și superstiții precreștine care populează imaginarul social al spațiului românesc. În aceste condiții, esența reziduului constă într-un număr de imagini primordiale sau arhetipale care se rulează în timp pe baza unui set de reguli și a unei arte combinatorice precise. Ioan Petru
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
numai descrisă cu ajutorul instrumentelor folosite, crucea devine un element central al ritualului. Sub semnul ei se desface răul și tot ea este cea care conferă echilibru. Lucru explicabil, de altfel, dacă ținem seama de simbolismul crucii și de originile sale precreștine. Secvența nr. 6 03.20-03.58 Sunt surprinse câteva momente din întrevederea avută cu Catinca din Rediu, cea care știe a face"minuni" cu cositorul. Cadrul de bază cuprinde câteva din gesturile și atitudinile acesteia. Secvența nr. 7 03.59-06
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial, între uzanțele precreștine ale Cetății antice și curtea ottoniană. Benedictinii au împrumutat de aici anluminurile, iar orașele italiene au primit impulsul antic prin intermediul refugiaților politici de după cucerirea Constantinopolului de către cruciați (1204-1206). Aceste importante călăuze l-au adus pe Platon la umaniști (Marsilius Ficinus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lungă de timp (longue durée), de un mileniu și jumătate în dinamica dezvoltării marilor centre urbane, atunci vedem cum în timp ce la începutul secolului III Londra (Londinium) avea, foarte probabil, doar 20.000 de locuitori, cele două capitale ale Imperiului roman precreștin, Roma și Constantinopole aveau, prima, 800.000 de locuitori, cea de-a doua, 700.000. De-abia în secolul XVIII Roma, cu 150.000 de suflete, ocupă locul șase (după Londra, Paris, Tokyo, Napoli și Amsterdam), iar în secolul XIX
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
balauri au devenit niște Sfinți Gheorghe; zeii furtunii s-au transformat în Sfântul Ilie; nenumăratele zeițe ale fertilității au fost asimilate cu Fecioara Maria sau cu alte sfinte. S-ar putea spune că o parte din religia populară a Europei precreștine a supraviețuit, camuflată sau transformată, în sărbătorile calendarului și în cultul sfinților."50 Creștinismul popular prelungește gândirea mitică până în prezent, iar în Evul Mediu fiecare categorie socio-profesională vehiculează propriile mituri de origine: cavalerii prin ciclul arthurian, care sub "pojghița subțire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
proporțiile, căpăta importanța și responsabilitatea zeului-creator, cu care devenea egal."53 Mecanismul care a funcționat în cazul raporturilor creștinismului timpuriu cu lumea slavă veche folosește aceeași interfață doctrinară și are aceleași efecte precum în cazul contactelor cu celelalte spații tradiționale precreștine. Astfel, dacă zeitățile aparținând nivelurilor superioare ale panteonurilor (de la Zeus/Jupiter la Odin, Teutates ori Rod) au fost eradicate complet prin eforturile propagandistice ale creștinilor (și adeseori prin apel la forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tradiționale precreștine. Astfel, dacă zeitățile aparținând nivelurilor superioare ale panteonurilor (de la Zeus/Jupiter la Odin, Teutates ori Rod) au fost eradicate complet prin eforturile propagandistice ale creștinilor (și adeseori prin apel la forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie și în prezent "datorită perceperii unor fenomene prin intermediul superstițiilor cu care creaturile fantastice de pretutindeni au făcut casă bună."54 Acest palier al credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asimilat de către creștinism pentru a fi acceptat mai ușor, căci "Evul Mediu nu-și inventa poveștile de succes. El le extrăgea dintr-o bogată tradiție orală și dintr-un folclor foarte animat."55 Pentru Philippe Walter, carnavalul este religia europeană precreștină, mitologia carnavalescă reprezentând armătura mitologiei medievale. "Liturghiile sale profane" au supraviețuit lentei erodări sub creștinism (avându-și sursa în Marele Timp originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând din același ansamblu cultural
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitologia carnavalescă reprezentând armătura mitologiei medievale. "Liturghiile sale profane" au supraviețuit lentei erodări sub creștinism (avându-și sursa în Marele Timp originar, fondator, la care făcea trimitere Eliade), atât tradiția literară cât și cea hagiografică izvorând din același ansamblu cultural precreștin.56 Cronicile medievale își dezvăluie și ele un caracter compozit, inspirându-se dintr-un vechi fond de legende, credințe și superstiții care susțin că se inspiră la rândul lor din evenimente istorice, iar mitul și folclorul se acumulează în "celule
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
compartimentele vieții și gândirii".224 E de reținut însă că nici o mitologie nu rezistă singură, că depinde de "contramitologii" la fel de puternice, chiar dacă miturile se întrepătrund iar opoziția, în consecință, nu este netă (religia medievală nu a reușit să anihileze cultura precreștină, diabolizarea oficială a Occidentului în comunism a dat naștere mitului subteran al fascinației acestuia, ateismul vehement a întărit credința religioasă, erodată mai acut în contextul libertății de conștiință a Vestului).225 Contestări ale mitului Evident, au existat contestări ale capacității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a acestor virtuți În viața de zi cu zi. Iată de ce frumosul a fost ridicat la rang de valoare fundamentală În filosofie, domeniu În care marii gânditori, Începând cu pitagoricienii lumii antice, continuând cu Socrate, Platon și Aristotel În perioada precreștină, apoi cu Sf Augustin și Thomas D’Aquino În epoca medievală și renascentistă, cu Baumgarten, Hegel, Kant etc., În perioada iluministă, iar În cultura noastră cu deosebire Titu Maiorescu, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Ovidiu Papadima și alții, s-au aplecat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sacrului, a oricărui fel de transcendență. Nici nihilismul lui Nietzsche nu e unul de factură postmodernistă, căci, decretând "moartea lui Dumnezeu", filosoful german nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de acum și anume o <<claritate a privirii>>"12. În ce grad s-ar putea spune că postmodernismul, nemulțumit de antropocentrismul creștin, e o întoarcere la antropocentrismul precreștin al lui Protagoras, cu al său homo mensura ? Într-o măsură care, iarăși, pune în joc transcendența, fiindcă omul măsură a tuturor lucrurilor era, totuși un partener al zeilor, de care depindea. Dacă ne raportăm la acest tip de antropocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este Ana, respectiv Mira din drama lui Blaga, făcând posibilă creația de cultură și civilizație. Ana frânge violența telurică, irațională, malefică, dărâmătoare de ziduri, curmă discordia dintre meșteri și restabilește unitatea dialogică a comunității. În mit, însă, există puternice reminiscențe precreștine, suprapuse, palimpsestic peste un context creștin. Violența malefică este contracarată și învinsă de violența benefică fondatoare, aducătoare de pace și creație. Aceasta e și calea nașterii zeilor și a religiilor la popoarele primitive. Până la sacrificiul liber al Mântuitorului, sacrificiile au
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și-ndrăzneață / Pentru ce el fu condamnat la moarte". Echivalați pâinea și vinul cu trupul "mort" al Mântuitorului spre a înțelege ce e "sfânt și mare", acel ce măreț din firea noastră și veți avea o antropologie creștină sub aparențe precreștine, de o profunzime unică, pe care și postmodernismul ar putea-o fructifica dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge Demiurgos
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
105. Observam, în altă parte, că și Nietzsche, alungându-l pe Dumnezeu pe ușă, se vedea în postura de a-l reintroduce pe fereastră. De altfel, o și recunoștea, fiindcă opțiunea lui s-a dovedit a fi a unui politeism precreștin, readucându-i în scenă pe Dionysos și pe Apollo. Mișcarea sofistică a lui Derrida nu e spre zeii păgâni, ci spre limbaj. Rorty, de aceea, recunoaște ca precursor pentru neopragmatism pe Wittgenstein, pentru care limbajul rămâne instrument, iar nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a unei religii, Dan Brown le confundă cu modul de naștere a ideologiilor. El n-a înțeles că "logica" internă a dogmei Sfintei Treimi, piatra unghiulară a creștinismului, depășește toate monismele și dualismele perindate în istorie. Reîntoarcerea la o religie precreștină, în numele postmodernității, ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din creștinism în favoarea unui dualism sexual în echilibru e un gând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
între religia oficială a imperiului și creștinismul minoritar, persecutat (5,8% din populație). Pricina persecuției nu venea pe criterii sexuale, fiindcă temelia oricărei religii este modalitatea de a valorifica sacrul, adică de a "gestiona" criza sacrificială. Marea diferență dintre religiile precreștine (sau postcreștine, ca Islamul), fie ele politeiste sau monoteiste, vine din natura sacrificiului: cum am mai spus-o, în vreme ce până la creștinism oamenii "îmblânzeau" violența malefică prin sacrificii animale sau umane aduse zeilor, în creștinism, pentru întâia oară, cel care se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]