527 matches
-
Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai e cunoscut ulterior decât ca prieten personal al lui Augustin și pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosperus, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustin responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi presbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărându-l pe Augustin, Prosperus susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărârile sale în privința mântuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămân de neînțeles pentru oameni și nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
3) a lui Faustus însuși. Nu e vorba de teme foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru În schimb, de mai mare actualitate este tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată în egală măsură atât doctrina predestinării cât și pelagianismul. Într-adevăr, nu puține sunt tezele în privința cărora el are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conforma căreia natura umană ar fi suficientă pentru mântuire; existența păcatului originar pentru ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face binele este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Așadar, putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) prin care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina explicându-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte atacă încă o dată o problemă legată de arianism, adică adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvântul era la Dumnezeu”; Despre adevărata doctrină a predestinării și a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte atacă încă o dată o problemă legată de arianism, adică adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvântul era la Dumnezeu”; Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacov și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ceea ce nu se va întîmpla! Aceasta sau moartea astrologiei este tot una! Creștinismul, din unghiul lui, nu poate admite un destin hotărât cu anticipație. Intregul cult ar deveni iluzoriu; orice rugăciune "o consolare a unor spirite bolnave". Creștinismul, negând predestinarea nu îi putea opune însă o argumentare logică solidă. Citind cu atenție scrierile părinților bisericii, de la Sf. Augustin la Sf. Toma, se simte că doctrina lor este șovăitoare în această privință. Totul se reduce la întrebarea: se poate sau nu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
exprima o viziune fatalistă a vieții. O altă formă a anticipării, mai mult sau mai puțin tradițională, este rezumatul de la început, restul povestirii oferind explicația rezumatului prezentat la început. Acest tip de anticipare poate sugera un sens de fatalism sau predestinare: nu se poate face nimic, putem doar urmări progresia către rezultatul final, în speranța că data viitoare putem recunoaște scrisul de pe perete. Acest tip privează narațiunea de suspans, cel puțin de un enumit tip de suspans. Suspansul generat de întrebarea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care trăiește acum. Drumul ales nu poate duce decât într-o fundătură. 1.8. Gherondissa Prima ieșire la rampă a bătrânei e în defavoarea ei, ca în cazul Anei. Vorbele ei sună, în mintea cititorului de azi, a "prevestire"93, a "predestinare"94 sau a "formulă oraculară"95; în cel mai bun caz le atribuim "înțelepciunii ancestrale, conservatoare"96 care emite doar "un avertisment pe care îl va repeta chiar în preziua catastrofei finale"97. Lucrurile nu stau deloc așa98. Pe măsură ce înaintăm
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
despre destin, În timp ce alții flirtează cu el sau sunt Îmbufnați. Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar Îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare a rupt destinul unui om, s-a pus În calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și la libertate (se spune că un factor oarecare a rupt destinul unui om, s-a pus În calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută). În religiile În care e prezentă dogma predestinării (În fiecare religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un curent
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aberante nu aderă la adopțiunea copilului de suflet și nu aprobă, etic, copilul din flori. Nașterea legitimă apare ca un fapt pozitiv, nașterea nelegitimă este un semn de rău augur. Nașterea neobișnuită nu este o condiție, ci una din expresiile predestinării individului pentru o soartă aparte și favorabilă. Cât despre predestinare, ea se face după datele obișnuite, cuprinse În credințe. Nașterea din flori este deci un semn exterior al unui destin special, nu un temei al lui. La rândul său, destinul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aprobă, etic, copilul din flori. Nașterea legitimă apare ca un fapt pozitiv, nașterea nelegitimă este un semn de rău augur. Nașterea neobișnuită nu este o condiție, ci una din expresiile predestinării individului pentru o soartă aparte și favorabilă. Cât despre predestinare, ea se face după datele obișnuite, cuprinse În credințe. Nașterea din flori este deci un semn exterior al unui destin special, nu un temei al lui. La rândul său, destinul sau soarta nu se manifestă ca o compensație a unei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
le mai aude și se exemplifică cu o Întâmplare. Desemnarea unor ceasuri sau zile faste pentru consemnarea evenimentului de naștere, cu repercusiuni corespondente pentru evoluția următoare a copilului, este și ea prezentă În credințele tradiționale. Mai multe narațiuni concentrează ideea predestinării la Înec a protagonistului. Într un basm, un copil este sortit să se-nece În fântâna din curte când va Împlini 16 ani. Părinții astupă fântâna, dar copilul este găsit mort Într-o gaură de șoarece ce ducea la puț
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
personificate mai clar decât orice În Ursitoare. Divinități precreștine, chtonice, reprezentând forțele teluricului, aceste ființe acționează discreționar, la fel ca și destinul concret, În disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, raționalizează În imaginarul popular, existența individuală. Ele exprimă predestinarea, fiind vocile destinului. Narațiunile populare pe care le-am analizat, reprezintă, de cele mal multe ori, exemple evidente de amestec Între mentalitatea precreștină, primitivă În sens larg, și 55 influențele bisericești care s-au suprapus, fără a putea modifica Însă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
retrage tot mai mult din viața celorlalți, anulându-și practic comunicarea cu propria familie, cu Elmer (ce va ceda vocației sale etilice), cu celelalte rude, spre a se dedica iubitului mort, în al cărui cult își va trăi adevarata viață (predestinare secretă), incompatibilă cu stilul lumii concrete, brutale, golite de orice iluzie sau vis, scorțoase și ipocrite. Îndrăgind-o de mică pe Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
puterii minții în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și al credinței menite să salveze comunitatea culturală și creștină în primul rând. În schimb, eroul, ctitorul, misionarul nu se poate sustrage predestinării și fatalității. Viața și moartea lui Leandru va fi, dincolo de timp, sinonimă și complementară cu viața și moartea lui Hero: "Era în 22 aprilie 1739 și Leandru știa. Dar nu știa în acel moment că ambele turnuri din partea Savei de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
formeze și informeze pe Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu era altceva decât emisarul Iadului, cobaiul menit să se perfecționeze, o dată cu depozitarul său, în teologie, predestinare și liberul arbitru. Straniul menaj al lui Don Juan, al sufletului său cu acel Mefisto italian, "un diavol fericit de aparența lui umană", îi garantează însăși dăinuirea în feluritele sale succedanee, inclusiv puterea de fascinație, chiar dacă în viața lui femeile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în termeni dualiști categorici a fost o constantă a confruntării ideologice Vest-Est. Discursul lui Ronald Reagan poate fi văzut ca o reactualizare, în condițiile ultimei faze a Războiului Rece, a retoricii misionare a ceea ce s-a numit Manifest Destiny (vezi), predestinarea, "condamnarea" Americii de a lupta pentru, și de a răspândi valorile democrației în lume. F FBI Biroul federal de investigații (The Federal Bureau of Investigation), este mai mult decât un birou de cercetări. Aflat sub controlul Departamentului de Justiție, el
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Apafi, principele Transilvaniei, au mijlocit mișcările trupelor austriece și circulația emisarilor Habsburgilor. (Vlad Georgescu, op. cit., p. 68). 67 "Jansenismul" vine de la numele lui Jansenius, teolog olandez, episcop de Ypres (1585-1638). Doctrinele lui Jansenius tind spre liberul arbitru al omului și predestinare și se bazează pe doctrinele Sf. Augustin. El a fost combătut de iezuiți și condamnat de papa Urban al VIII-lea. Mănăstirea Port-Royal, în pofida persecuțiilor lui Ludovic al XIV-lea, a fost pentru lung timp principalul refugiu al doctrinei janseniste
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde că prezența
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
poetica senzuală, directă, aproape aspră, a autoarei. Viorele anunță deja temele predilecte, deplin conturate în versurile de maturitate, risipite în periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
neașteptate momente conjuncturale. Așadar, singurul merit pe care mi-l asum este munca, căci, pentru pozițiile sociale îndeplinite, răspunzătoare sunt conjuncturile. În plus, pentru a fi consecvent cu ce mi-am propus ... o evocare absolut fidelă a vieții mele de la predestinarea de agricultor la cea conjucturală de universitar voi adopta, pe cât posibil, în expunere, stilul direct, simplu, care mi se potrivește mai mult și care să fie accesibil și țăranilor din mijlocul cărora am plecat, asigurându-i că în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]