525 matches
-
quaestionibus ad Simplicianum). După cum am mai spus, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sînt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motive să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mîntuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. însă, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat de obicei în cazul altor persoane cu autoritate care au corespondat, acest schimb de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atît de radicală pe care o găsește nu va întîrzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Stabilind doctrina absolutei gratuități a harului divin, care implică, în același timp, condiționarea prin predestinare a libertății umane, Augustin ajunge la sfîrșitul unei evoluții care începuse încă din prima parte a vieții sale (unele semne sînt reperabile chiar în Confesiuni) și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; ei se vor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
puterea de a săvîrși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atîtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie dojeniți, trebuie doar să ne rugăm pentru ei. în această operă, Augustin își consolidează doctrina referitoare la predestinarea celor aleși, care își are originea în planul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin își consolidează doctrina referitoare la predestinarea celor aleși, care își are originea în planul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în cercurile culturale din Gallia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a harului, care părea nouă (vom vedea mai tîrziu că doctrina predestinării nu a fost întîmpinată favorabil în cercurile culturale din Gallia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lerin). în 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosper și Ilarie, doi laici din Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prosper și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întîmpinată doctrina harului și a predestinării în Gallia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu e cunoscut ulterior decît ca prieten al lui Augustin, iar pe atunci se găsea la Marsilia; și Prosper, originar din Aquitania (nu cunoaștem nici locul, nici data nașterii lui), locuia la Marsilia și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Vincentianarum), Răspunsuri referitoare la fragmente alese din Augustin de către genovezi (Pro Augustino responsiones ad excerpta Genuensium), adică răspunsuri privind unele pasaje extrase de doi prezbiteri din Genova din Predestinarea sfinților și din Darul perseverenței. Apărîndu-l pe Augustin, Prosper susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărîrile în privința mîntuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămîn de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
extraordinara ușurință cu care Prosper, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom surprinde mereu în scrierile sale. Aceste maxime vădesc însă o atitudine mai puțin hotărîtă în apărarea augustinismului - mai critic în privința doctrinei predestinării -, probabil fiindcă Prosper se afla la Roma atunci cînd le-a scris și mediul cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba de sinodul de la Arles, din 473, și de cel din Lyon, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Prin urmare, Faustus vrea să combată în egală măsură atît doctrina predestinării, cît și pelagianismul. într-adevăr, nu puține sînt tezele în privința cărora are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conform căreia natura umană ar fi suficientă pentru mîntuire; existența păcatului originar, pentru ștergerea căruia a fost necesară mîntuirea; existența unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă, și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face bine este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a treia carte abordează o problemă legată de arianism, mai precis adevărata interpretare a sentinței din Ioan 1, 1: „Și cuvîntul era la Dumnezeu”. Despre adevărata doctrină a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a predestinării și a harului lui Dumnezeu, lui Ioan și Venerius, în trei cărți (De veritate praedestinationis et gratiae Dei ad Ioannem et Venerium libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacob și Esau; apoi problema copiilor morți fără botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase un minim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
zvîcnind sîngele neamului dumitale, care te-a ales fără să știi și să vrei într-adins, să-i porți dreptatea și onoarea, cînd alții le-au dat uitării sau le-au întinat-o... Am văzut peste ce-ai scris, o predestinare. Nu te-ai temut unde se tem toți, n-ai șovăit unde ei se împleticesc. Ai rupt tăcerea cu hotărîre și pasul ți se aude că vine de departe. Îl aud și cei ce trebuie să asculte cum se desface
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
secolului al II‑lea. Folosind acest mit, episcopul de Lyon afirmă încă o dată unitatea indestructibilă a celor două Testamente - profețiile VT care vorbesc despre sfârșitul lumii concordând perfect cu cele ale NT - și justifică necesitatea Judecății, împotriva concepției gnostice a predestinării. Anticristul, născut din tribul lui Dan, recapitulează toate apostaziile istoriei (sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este permanent legat de acesta, fiind astfel obligat să asculte și să nu se abată de la legile morale impuse de acesta. Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan moral reprezintă păcatul. Ea este o conștiință a predestinării care mă Închide În relațiile mele, sau ale noastre, făcându-mă dependent de autoritatea absolută față de care datorez supunere și ascultare, aceasta fiind condiția protecției și a binelui meu. Iubirea este, În schimb, liberă. Ea mă deschide, fiind o sursă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi punctul final către care se Îndreaptă orice realitate ca existență a unei persoane. El este fie Împlinirea, fie eșecul unei realități, sau, mai exact
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei tinere în urma unui avort, sinuciderea tânărului medic dublu vinovat de ruina ei etc.). Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
de mari proporții Pasăre Eu aduce în prim-plan sugestia unei amare rupturi sufletești, în care coexistă „pasărea venirii” și „pasărea plecării”, un fel de a spune că viața și moartea își dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24 Definiții și înțelesuri medievale 24 Definiții practice moderne și contemporane 25 Conflictul definițiilor și orientărilor din perspectivă postmodernă 25
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-o în conformitate cu societatea capitalistă care se industrializa; au restrâns-o așadar la curricula formale, destinate exclusiv școlilor, concepute și ele ca un fel de „fabrici producătoare de lucrători calificați” care să-și urmeze „cursul vieții” muncind în alte fabrici. Asemenea predestinări utile insului și societății, curricula eficientiste și progresiviste, au fost înlocuite odată cu explozia științifică din a doua jumătate a secolului XX și cu evoluția spectaculoasă a societății industrializate. Curricula moderne le-au înlocuit pe cele tradiționale. Le depășeau prin rigoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
6 Sensuri conotativetc "Sensuri conotative" Sensurile conotative ale lui curriculum sunt mult mai bogate și mai profunde. De fapt, pentru teoria contemporană a curriculumului, numai ele au importanță. Sensurile conotative sugerează ideile de „circularitate”, „ordine”, „coerență”, „rigoare”, „regularitate inflexibilă” și „predestinare”. Le găsim în expresii metaforice precum curriculum solis („mersul circular al soarelui pe boltă”) și curriculum lunae („cursa circulară a astrului nopții”). Cea mai fascinantă și mai plină de sensuri subtile era expresia curriculum vitae 7. Prin această expresie, romanii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]