287 matches
-
Anca Murgoci Invitat la emisiunea "Jocuri de putere", realizată de Rareș Bogdan, la Realitatea TV, Dorel Vișan a vorbit despre Mihai Eminescu. "Mihai Eminescu trebuie predicat așa cum se predică Evanghelia pentru că el este ființa supremă a existenței noastre în istorie. Mihai Eminescu a fost judecat în primul rând ca un poet român, iar în al doilea rând a fost judecat în afara contribuției aduse României. Mulți nu
Care este greșeala făcută de români legată de Mihai Eminescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78873_a_80198]
-
propusăciunea o unitate ideală încheiată în sine, care reprezintă raportul reciproc dintre singular și general, întru atâta îi și corespunde simpla referința reciprocă de arsis și t[h]esis, prin care vine la-nfățișare unitatea cea vie dintre subiect si predicat. 3921v E clar cum că accentele vorbelor, care reprezintă unitatea cuvântului, se subordinează acestui accent logic; pentru că pentru auditor se pierde de tot accentul ce dă formă cuvântului, pus pe lângă accentul cel mai nalt, care-i sulevează oarecum referința internă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diferit de aceea și de-a recunoaște ca aparținîndu-i, și încă cu necesitate, noțiunea cauzei, care nu-i conținută-n ea? Ce-i aicea acel necunoscut = x pe care rațiunea se razimă când crede a afla afară de noțiunea A un predicat B cu totul străin de ea, pe care cu toate acestea îl recunoaște ca fiind legat de ea? Experiență nu poate fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din experiența exterioară. Căci pentru a putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră intuițiunea noastră) nici ca subsistent, nici ca inerent. Totuși aceasta idealitate trebuie să fie pusă tot așa de puțin ca ceea a spațiului în paralelă cumva cu subrepțiuni a senzației, căci s-ar presupune atunci despre fenomen, căruia aceste predicate-i inerează, c-ar avea o realitate obiectivă, care aicea n-are loc defel, exceptat cazul daca această realitate se ia-n sens empiric, adică daca obiectul însuși e privit ca un fenomen: drept care să se recapituleze notița de mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu doar un simbol, ci este viață, devenire, muzică. * Zarathustra este profetul depășirii umanului, profetul Supraomului. Acesta ne conduce către marea Amiază a cunoașterii sau la marele Miez de Noapte al revelației mistice și al absorbției în bucuria universală. Triada predicată și profețită de Nietzsche Supraumanitatea, Eterna Întoarcere, Voința de putere sunt liniile de forță care se intercondiționează, se interpotențează, constituind mesajul care cheamă omul la afirmarea nobilă de sine, la înălțare și puritate. Iată Morala nietzscheană: "Predestinat căilor astrale,/ Astrule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
du cerveau” ediția Mobilisation de Consciences, 1964. Opresiunea sălbatică și fără termen naște monștri, mai rău ca somnul din tabloul lui Goya, naște instincte ucigașe, oameni fără Dumnezeu, executori orbi și ai părinților dacă li se cere, după principiul bolșevic predicat și de doctrinarul roșu Dimitri Manuilski, secretar general al cominternului: «...toate crimele, toate cruzimile, sunt nu numai premise, dar și recomandabile”, ceea ce acoperă teoretic procesele fabricate prin care au căzut victime și comuniști: la noi Lucrețiu Pătrășcanu, Foriș, ș.a., iar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
i se cuveni sau a nu i se cuveni mai multe alte înfățoșări și care se închipuiește a fi însuși obiectul despre care se cugetă se numește subiect; iară aceea care se însușește subiectului în chip de notă se numește predicat, și de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puțin două înfățoșări neapărat să fie de față. // Mai pe urmă însă împreună-legarea înfățoșărilor celor ce sunt în județ se numește copce sau legătură (copula) și se obicinuiește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este întinderea în a căreia privire se cugetă predicatul? sau despre câte lucruri se cugetă ceva? și aceasta este cantitatea. 2) Ce se cugetă despre obiect?, sau cum este predicatul? și aceasta este calitatea. 3) Cum se are subiectul cătră predicat și aceasta este relația. 4) Cum se numește laolaltă subiectul cu predicatul prin punerea cugetărei și aceasta se numește modalitatea județului. Despărțirea județelor în privirea cantității Județele în privirea cantității sunt sau universale sau particulare sau singulare. Universal județ este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este Serapis. Asia Mică a fost patria cultului marii mame Cybele, zeița fecundității, fiind foarte curând predicată grecilor. În perioada elenistică, cultul ei se răspândise rapid dincolo de frontierele țării sale de origine, iar în anul 204 a.Chr. era deja introdus la Roma. Și acesteia îi era atașată o divinitate masculină, geniul naturii Attis, amantul ei. Potrivit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
naționalismului ebraic și propriul scrupul religios, nu a ezitat să-i boteze pe unii dintre păgâni, ca în cazul centurionului roman Cornelius, la Cezareea, împreună cu toate rudele și prietenii săi intimi. Acest episod deschidea calea Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din diasporă datorită tulburărilor ivite între aceștia și iudeo-creștini pentru moartea lui Ștefan, primul martir, când au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor (Fap 11, 18). Au mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic creștine, inserate în teoria sa, cu privire la existența binelui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este viața, care trebuie respectată chiar și în animale. Respectul absolut al vieții în genere și în chip deosebit al celei umane, considerate sacre, în Marcion și în Carpocrate provenea din concepția emanaționist-panteistă, din care făcea parte și doctrina metempsihozei predicată anterior și de alți eretici. Această concepție susținea că sufletul omului este atât de legat prin natura sa de trup, încât nu se poate elibera de acesta nici măcar după moarte, care nu ar fi altceva decât momentul trecerii sale dintr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mari tipuri de descrieri introduse prin trei sintagme mărci de frontieră: Descriere de tipul A VEDEA (și variantele sale A AUZI, A SIMȚI) Personaj Verb de Mediu Obiectul suport + Pauză + percepție + transparent + descrierii -I II III IV V (Argument) (Circumstant) (Predicat) (Circumstant) (pacient / obiect) Ordinea importanței acestor unități este următoarea (circumstanțele II și IV fiind facultative): V + III + I + (II-IV). Un exemplu dat deja mai devreme și extras din Premier de cordée de R. Frison-Roche este suficient pentru ilustrare: (9) Ravanat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propoziție care, prin absența determinantului, se află, într-un fel, în așteptarea unei ancorări referențiale. Fie o primă reprezentare descriptivă (Rd1) asigurată de micropropoziția descriptivă care presupune un individ-obiect al discursului (A1) "decor", despre care se asertează ceva (aici un predicat calificativ: PRq): o proprietate ("verde") a lui A1. Fie: propoziția 1 (Rd1): Determinant A1 + PRq Ø decor verde Al doilea rînd al documentului poate fi considerat ca o nouă propoziție asertată despre un alt obiect-individ (A2) pe o structură predicativă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o temă-titlu, un simplu nume propriu la început lipsit de semnificație. Cele două personaje au în comun tenul (proprietate) și fața (parte), iar ceea ce predomină este același procedeu de construire a propoziției descriptive elementare: argumente non-ierarhizate la care se adaugă predicate calificative succesive (schema 7). Același procedeu guvernează și construirea portretului lui Phédon: Schema 8 PHÉDON Tema-titlu avea ASPECTE ochii tenul trupul (și) fața Propoziții descriptive PRq PRq PRq PRq în orbite vinețiu slab uscățivă De fapt, întregul text se bazează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se stabilește ulterior un scop care determină forma în care se comunică (declarație, întrebare, cerere sau exclamație). De aceea, atunci cînd enunță o anumită frază și nu alta, locutorul are o intenție determinată, iar ceea ce se reflectă prin structura subiect predicat este tocmai această intenție 67. Comunicarea propriu-zisă (ca activitate) este un act de a enunța, de a spune ceva, care se concretizează în tr-un enunț, într-o entitate independentă atît de actul enunțării, cît și de cuvintele antrenate în realizarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel care face posibilă comunicarea, o transmitere a cunoașterii sau o cunoaștere în devenire, însă numele (care alcătuiește subiectul) este cunoașterea asumată (prin funcția denominativă), iar cunoașterea este etapa superioară transferului de informație. De aceea, în raportul de inerență subiect predicat, predicatul nu este decît o spunere despre nume, o determinare a lui, iar, prin acordul predicatului cu subiectul, limba transpune formal, în fenomen, ceea ce este esențial: preeminența subiectului în raport cu predicatul. Pe de altă parte, în condițiile comunicării, se decodează în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, spune Vossler, este fals să se creadă că există vreo legătură între prezența lui -s și distincția funcțională. La fel de falsă ar fi, după el, afirmația pozitiviștilor (adică a neogramaticilor) că dispariția declinării cu două cazuri a determinat ordinea subiect predicat obiect din franceza modernă, în locul topicii libere de mai înainte. Ordinea cuvintelor își are originea în "spiritul limbii" (Geistsprache), adică în sufletul indivizilor vorbitori, încît dragostea francezului pentru logică și regularitate a creat acest uz, care, la început, a fost
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost o apariție individuală, dar, pe măsură ce "spiritul limbii" devenea tot mai puternic, s-a generalizat, transformîndu-se într-o normă. Dispariția lui -s final și existența celor două cazuri sînt, după Vossler, numai fenomene accesorii, iar nu cauze ale topicii subiect predicat obiect, toate fiind numai consecințe ale constituției psihice ale poporului francez. Chiar și cele mai neînsemnate prefaceri lingvistice izvorăsc din spiritul limbii și, de aceea, este o greșeală gravă să se dea o explicație care să urmărească o logică în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și asociate unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi!; Ploaia pic-pic pe pervaz.; * nume predicativ: Este vai de ei.; Sunetul așteptat de copii era clinc-clinc.; * atribut interjecțional: Sunetul clinc al clopoțelului era așteptat de toți copiii.; A mâncat o prăjitură yummy.; * complement direct: El
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
câștigă.; * adjectiv pronominal relativ: Care copil ajunge primul/ câștigă. ; * pronume nehotărât: Vine la spectacol/ oricine dorește.; * adjectiv pronominal nehotărât: Primește cuponul/ orice persoană solicită acest lucru printr-un document scris.; * adverb relativ: Se știe deja/ unde va fi următoarea vacanță. PREDICAT predicat * predicat verbal exprimat prin verb predicativ la un mod personal, predicativ: Spera/ să i se împlinească dorința. * predicat interjecțional exprimat prin interjecție predicativă: Hai repede! sau prin interjecție onomatopee cu valoare predicativă: El țuști pe ușă. * predicat adverbial: Probabil
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adjectiv pronominal relativ; (d) conjuncție subordonatoare. Construiți trei fraze în care propoziția subordonată subiectivă să aibă ca termen regent: (a) un verb personal, predicativ, la modul infinitiv; (c) un adverb predicativ; (d) un verb impersonal; (e) o expresie verbală impersonală. Predicat nume predicativ propoziție subordonată predicativă Precizați tipul predicatelor din textele de mai jos, indicând partea/ părțile de vorbire în care se concretizează: (a) " Când îi rup eu, sunt acri, când îi rupe mama, sunt dulci. Strugurii se fac dulci în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai bine spus, ipostaza temporală proprie judecății). Dar, tocmai fiindcă subiectul logic este ceva în unitatea judecății, timpul acesteia identificat ființării înseși este judicativul. În ultimă instanță, judicativul este timpul judecății și al tuturor elementelor din unitatea acesteia: subiect logic, predicat logic, "este" (verb), timp. Dar timpul judicativului ce reprezintă acum, după ce am văzut ce este timpul judecății? Cum putem lua ființarea care este judicativul? Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În plus, atunci când am discutat despre "poziția" subiect și "poziția" predicat, am formulat și ideea că timpul este însăși ființa. De fapt, în discuție era statutul de ființare conștientă și identitatea acesteia cu timpul, în măsura în care ființarea conștientă este disponibilă unei deschideri către altă ființare (a Celuilalt, el însuși ființare conștientă), așa încât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]