7,320 matches
-
teren de zbenguială pentru colaboratori. Oricât am vrea să nu fie adevărat, spațiul acordat fiecărui scriitor într-un dicționar e semnificativ în sine. Horea Poenar a selectat 189 de nume din întreaga istorie a "Echinoxului", iar, după cum afirmă el în prefață, acestea "sunt cele pe care generația actuală și le asumă într-un act aproape oficial". Modificările asumate se reflectă în "rearanjarea numelor și nuanțarea ierarhiilor" - operațiune, fără îndoială, dintre cele mai delicate și mai discutabile. Coordonatorul nu dă prea multe
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
și-a propus să se hazardeze într-un periplu umanistic prin literatura de călătorie", p. 314). Mulți din cei 51 de autori de articole debutează chiar în acest volum, ceea ce spune destul despre stilul mult prea juvenil al acestui dicționar. Prefața inteligentă a coordonatorului ne îndreptățește să sperăm că se va angaja într-o "reconsiderare a echinoxismului" într-o istorie redactată de unul singur. Căci acest dicționar, oricâte justificări, circumstanțe atenuante și explicații am găsi, este un experiment nereușit, adică - mai
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
instituții culturale - și aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut inițiative de editare, a îngrijit texte de la faza de manuscris sau primă ediție până la o altă apariție, cu tot aparatul critic necesar (prefață, note etc.), a sprijinit reeditările clasicilor într-un mod sistematic și înțelept. Această muncă de editor al clasicilor, de inițiator de colecții de istorie literară, nu va fi niciodată îndeajuns de apreciată și nici suficient de bine pusă în evidență
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
există probabilitatea, nu mică, de-a nu pricepe, ca lector bine intenționat, dar "inocent", o "filozofie" care poate fi înțeleasă randomizat, dar totuși nu oricum. Despre ciudatele preferințe ale hazardului, despre "semnalele discontinue" și despre schimbările bruște de fază vorbește prefața, de fapt ghidul unei solicitante curse printre obstacole care, pornită nepotrivit, sfîrșește sigur într-o fundătură. Altundeva, în cărțile Simonei Popescu, "literatura" (viața?) suprarealiștilor e un soi de piatră magică, un hacmanit sau un alexandrinit, care-și schimbă culoarea după cum
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
apărute în ceea ce singur numește "amorul său defunct", suplimentul "LA&I". E mult? E puțin? Cel puțin în cazul criticului Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
și nu dezvoltă, el reproduce, el nu citează, ci copiază făcând o gravă confuzie, cum bine remarcă Nicolae Manolescu, între filiație (ideea) și plagiatul propriu-zis (textul). Pentru cei interesați de chestiunea plagiatului, le recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de scandalul plagiatului după Maria Cvasnâi-Cătăneanu comis de Florina Rogalski
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
a renunțat la Ochi de urs. Nu ar fi fost rău ca mai tânărul critic să fi dat aceste informații despre sumarul antologiei la care se raportează și să-și fi motivat mai clar sensul amplificării ei. Altfel, și în prefață, Marius Chivu preia în mod deschis interpretarea manolesciană despre deplasarea prozei sadoveniene înspre livresc și "utopia cărții", exemplificată prin ultimele povestiri cuprinse într-o antologie bine alcătuită. E lăudabil exercițiul de apropiere a lui Marius Chivu de unul din marii
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
la îndemână cu duiumul. E un loc comun nedislocabil. De aceea o antologie a povestirii sadoveniene ne plasează imediat în miezul operei. Problema receptării noastre de azi e dacă stilul și temele povestirii sadoveniene mai prezintă suficient interes. În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său" (p. 10). Răspunsul e totuși neobișnuit de încrezător
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
să se supere ca unul din stâlpii de rezistență ai "Sburătorului" și ai modernismului, recunoscut ca atare de către amfitrion și de către criticul militant. Florica Ichim restituie integral pentru prima dată, după 70 de ani, acest text, însoțit de o amplă prefață, unde analizează în detaliu, mai ales pe baza agendelor lovinesciene, istoria relațiilor tensionate dintre cei doi. Nu aș trage însă concluzia generală că pe E. Lovinescu Camil Petrescu "îl exaspera ca om, nu-l interesa ca scriitor și publicist", cum
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
ale colecției. În ciuda temei complexului oedipian, rămâne o carte echilibrată între delicat și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală și nu mi se pare deloc dură, stihială și scandaloasă cum o descrie Paul Cernat în prefața sa, altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă, bine conturată și (nu numai prin asta) matură, fac din Veronica A. Cara, în opinia mea, și din cele citite de mine, cea mai bună
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
hrana slujbașilor" - pare a se asocia treptat cu ideea negativă de agresare a impozitatului. Fenomenul impozitelor e prezent din plin și în cronici; la Neculce, cel puțin, informațiile esențiale despre noii domni privesc aproape întotdeauna nivelul și structura taxelor (în prefețele din perioada comunistă obsesia fiscală era uneori scuzată prin deplîngerea orizontului îngust, "de clasă", al cronicarului-mare boier!). De la Neculce aflăm că Mihai-vodă "au scos văcărit, de i-au rămas blăstăm păn-acmu" (cap XXI), că Grigori-vodă "au rădicat țigănăritul și morăritul
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
un fapt știut că, atunci cînd scrii un text ca și cum l-ai citi chiar în clipa cînd îl scrii, vibrația afectivă a cuvintelor puse pe hîrtie este mai mare. Tocmai de aceea precauțiile pe care autorul și le ia în prefața cărții, precizînd că redactările ulterioare făcute pe textul inițial ar putea fi răspunzătoare de o anumită ezitare a frazei, sînt inutile. Motivul e simplu: Patapievici se numără printre foarte puținii intelectuali români care scriu tot atît de bine pe cît
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în prefață. O investigație istorică totală presupune răscolirea unor secvențe cronologice și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ne apare cu totul stingher în 1705, anul elaborării lui, urmat de o
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
ani, Bogdan Ghiu a tradus din Bataille, Foucault, Deleuze, Baudrillard, Bourdieu, Derrida, Todorov, pentru a numi doar o parte dintre eseiștii și filozofii care i-au deschis apetitul pentru filozofia contemporană. Facultatea de litere este o culegere de eseuri, cronici, prefețe, răspunsuri la anchete și alte articole ocazionale publicate în ultimii ani în presa culturală. Textele sunt dispuse în pagină foarte interesant și grupate în mai multe secțiuni. O singură privire a cuprinsului e relevantă pentru varietatea subiectelor abordate. Bogdan Ghiu
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
traducerea lui Radu Niciporuc. Este o operă târzie (a fost tipărită în anul 1946, în perioada autoexilului argentinian al scriitorului) și un fel de sinteză a tuturor experiențelor scripturale ale autorului format la școala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefață semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de volume), cititorul român își va putea face o imagine consistentă și convingătoare despre dimensiunea majoră a personalității acestui prozator care a dominat mari suprafețe
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Constantin Țoiu Despre viața și caracterul lui I. Agricola - traducere, prefață și note de N .I. Niculiță, ediția din 1958, apărută la Editura Științifică - Tacit, făcând elogiul socrului său destinat să fie consul al Britaniei, dă o descriere teritoriului Angliei de astăzi, conferind țării lui Shakespeare actul de identitate suprem, din partea celui
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
cu nimic, acest nimic intenționând să fie tocmai Sensul lui. Nu e prea comod? Prea... degeaba? Moartea din final nu are nici o consistență și se potrivește în narațiune ca nuca în perete. Nu știu dacă convențională sau pe bune, dar prefața lui Andrei Bodiu este suspect de entuziastă pentru foarte puținele și �subțirelele" lucruri pe care le spune. Andrei Bodiu îl numește pe autor "tânăr furios" și vorbește despre "o anumită voluptate a lipsei de sens". Nu știu cât de furios este Dan
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
referința sa principală este Literatura Rusă (cu majuscule), față de care autorul adoptă originale atitudini intertextuale. Încă din titlu sîntem trimiși la Însemnările din subterană ale lui Dostoievski și la romanul lui Lermontov Un erou al timpului nostru. De altfel, din prefața celui din urmă se și citează: Eroul... este un portret, dar nu al unui singur om; e un portret alcătuit din toate viciile generației noastre, în deplina lor evoluție". Cercul intertextual se lărgește mereu. O linie narativă secundară zugrăvește destinul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
anul 2003) și foarte bogat tematic, romanul A șasea lumină este departe de ceea ce s-ar putea numi o lectură facilă. Dimpotrivă, acțiunea sa destul de alambicată, întinsă pe două continente, și numărul relativ mare de personaje (chiar dacă, în scurta sa prefață la ediția românească autorul recunoaște că doar trei sau patru dintre ele contează cu adevărat în economia cărții), veșnicul balans � în maniera Umberto Eco - între un factual aflat la limita romanului polițist și spiritual, trimiterile livrești și reflecțiile filozofice, însemnările
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
aduce în plus ceva culturii-matcă. Oare și în acest domeniu își va spune cuvântul istoria? 1 Primul, de poezie, îngrijit și prefațat de Nicolae Leahu, cu o postfață de Alex. Ștefănescu, al doilea, de proză scurtă îngrijite și cu o prefață de Grigore Chiper și o postfață de Tudorel Urian, cel de-al patrulea, de tălmăciri din lirica universală, îngrijit și cu prefață de Leo Butnaru și o postfață de Barbu Cioculescu. Coordonatorii colecției: Mircea N. Ciobanu, Nicolae Leahu, Eugen Lung
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
de Nicolae Leahu, cu o postfață de Alex. Ștefănescu, al doilea, de proză scurtă îngrijite și cu o prefață de Grigore Chiper și o postfață de Tudorel Urian, cel de-al patrulea, de tălmăciri din lirica universală, îngrijit și cu prefață de Leo Butnaru și o postfață de Barbu Cioculescu. Coordonatorii colecției: Mircea N. Ciobanu, Nicolae Leahu, Eugen Lung, Mihai Papuc. Editura Știința ARC, Chișinău, 2004.
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
istoria răspîntiei culturale românești apare a fi diversitatea: "Mai multe drumuri de acces: mai multe Veneții!" (p. 98). Cu siguranță, abordarea propusă de profesorul Alexandru Niculescu nu este nicidecum în discordanță cu metodologia lingvistică actuală (cum presupune autorul însuși în prefață, într-un moment de polemică cu sine ori cu contemporaneitatea); dimpotrivă, analiza ideilor și a ideologiilor culturale, studiul mentalităților, al evaluării și al politicii lingvistice sunt perspective extrem de actuale și adîncirea lor este esențială pentru cultura română.
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
ce fac. Abia după ce Sașa Pană, devenit un fel de custode al muzeului avangardei, a publicat în 1969 Antologia literaturii române de avangardă, se poate vorbi de o revalorificare a mișcării în ansamblul ei. începutul îl face Matei Călinescu în prefața la antologie, urmat de Ion Pop, Ov. S. Crohmălniceanu, Adrian Marino (cîndva, adversar al suprarealismului), Marin Mincu, Mircea Scarlat și alții. O vreme, ca și tradiționalismul, avangardismul e privit independent de modernism. Doar de curînd s-a simțit nevoia unificării
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
științific. Tereza Culianu-Petrescu și Dan Petrescu au completat toate informațiile lacunare și au corelat, de fiecare dată cînd a fost cazul, informațiile din text cu notații din jurnalele protagoniștilor sau din alte scrieri. În plus, analiza lui Matei Călinescu din prefața volumului, impecabilă din toate punctele de vedere, aproape că face inutil orice comentariu ulterior. Categoric, după lectura acestui schimb epistolar nu vom putea spune cu precizie cine și de ce l-a ucis pe Ioan Petru Culianu și nici nu vom
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
Cluj sub egida Academiei Române. Este un eveniment ignorat, dacă putem vorbi astfel. Cartea ne-am procurat-o de la "Bookarest 2004", unde figura printre noutățile cele mai apetisante, din punctul nostru de vedere. E o lucrare de pionierat, suntem avertizați în prefață, "întâiul dicționar de gen din literatura noastră". Impresionează prin multe însușiri și nu în ultimul rând prin amplitudine. înregistează toate romanele românești de până în 1989, apărute în volum, în foileton sau fragmentar, precum și toate referințele critice privitoare la ele, extrase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]