450 matches
-
Plumb (1916). Integrată acestui volum, poezia Lacustră este definitorie pentru universul liric bacovian și pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive literare frecvente în lirica simbolistă: solitudinea, ploaia, somnul (ca prefigurare a morții), nocturnul (valorizat negativ, ca timp agonic, al spaimei de moarte, al angoasei existen țiale). Titlul evidențiază motivul poetic principal, locuința lacustră. Ambiguitatea regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însuși dintr-o perspectivă hermeneutică". Drept urmare, conchide același autor, "la Dilthey nu există, cu siguranță, un raport de fundamentare univoc între psihologie și hermeneutică"92. În concluzie, credem că putem vorbi despre unitatea viziunii lui Dilthey și cel puțin despre prefigurarea, dacă nu chiar despre prezența marilor lui teme încă din operele de început. O dovadă incontestabilă o constituie, de altfel, tocmai faptul că Einleitung..., prima mare lucrare a lui Dilthey, a rămas definitorie pentru el și continuă să dea și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aspirantul Doamnei T. din romanul viitor. Solidaritatea tematică între proiectul de personaj care este baroana R. (văduvă) și personajul Doamnei T. (o proiecție inversă a "Damei cu camelii") se arată limpede la o comparație atentă. În nuvelă, personajul feminin este prefigurarea celui din roman, îndeplinind (anticipator) mai multe secvențe tematice. Dăruirea intempestivă, abandonul în brațele bărbatului care le idolatrizează (episodul D. în roman, fără accentele repulsive) coincid; de asemenea "oglinda întoarsă", înțeleasă de narator drept revelația cutremurătoare, survenită după știrea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin vocea care se aude hors-camp. Vizual, istorisirea să e o succesiune de cadre pe care le-am descris în textul citat. Succesiunea lor (decupajul) are coerentă filmica putem gasi racorduri de imagine de direcție, de privire, psihologice, estetice de prefigurare și ritm. Ritmul este propriu decupajelor, invers față de cel al acțiunii și trăirilor personajelor: mai alert la începutul episodului-secvență pentru a deveni mai lent, iar cadrele mai lungi spre final când neliniștea Mariei crește. Putem spune că acest fragment are
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de a anticipa absolutul Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a beatitudinii sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
310. Senzația de cădere repetitivă o întâlnim în sonetul bacovian: ,, Și cad, recad, și nu mai tac din gură"311. O altă metaforă a textului este visul, somnul pe care Lichtenberg îl definea ca fiind o a doua realitate, o prefigurare a morții. În planul experienței onirice, sau mai bine spus al trăirii onirice, care devine substanță epică în proza lui Blecher, se șterg contururile eului și individualitatea se sublimează prin contopirea ei cu exterioritatea. Eul blecherian se află în iposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vieții animale și celei umane. Ea este puntea care, pe cale evolutivă, leagă viața umană de viața animală (vom vedea ulterior ce importanță capitală este conferită de simbolizarea mitică acestei legături evolutive). Adaptarea instinctivă a animalului poate fi definită ca o prefigurare a spiritului, dat fiind că ea implică o "finalitate" încă inconștientă, dar deja vital rațională. Deoarece este prefigurarea inconștientă a spiritului, adaptarea preconștientă permite depășirea din punct de vedere evolutiv a pericolelor vieții, care fără ea ar fi mortale. Ea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vedea ulterior ce importanță capitală este conferită de simbolizarea mitică acestei legături evolutive). Adaptarea instinctivă a animalului poate fi definită ca o prefigurare a spiritului, dat fiind că ea implică o "finalitate" încă inconștientă, dar deja vital rațională. Deoarece este prefigurarea inconștientă a spiritului, adaptarea preconștientă permite depășirea din punct de vedere evolutiv a pericolelor vieții, care fără ea ar fi mortale. Ea duce spre viața intelectuală și conștientă, căci formele intelectuale ale spiritului au și ele drept sarcină învingerea spaimei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe curajul fizic, care presupunea totuși existența curajului etic încă din epoca animistă. Curajul etic subiacent, lupta intrapsihică împotriva motivațiilor subconștinte, opuse intențiilor supraconștiente simbolizate de divinități), este cel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Cunoaște-te pe tine însuți" (defulează-ți culpa). Semnificația aceasta morală a misterelor este clar asumată într-o a doua fază (prima fiind sensul agrar). Misterele din Eleusis devin conform sensului lor cel mai profund și mai complet o veritabilă prefigurare păgînă a mitului monoteist și creștin, care, la rîndul lui va exprima conținutul comun al unei maniere mult mai profunde, mai ample și mai clare, înrudirea dintre aceste două semificații este documentată istoric: primii creștini au stabilit o legătură între
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolizează darul, legătura de căldură a sufletului. Dat fiind acest fapt, simbolul sîngelui vărsat cu bunăștiință care semnifică sufletul poate fi înlocuit prin alte simboluri cu aceeași semnificație, ca, de exemplu, vinul. Simbolismul: sînge-suflet-vin cunoscut deja de mitul păgîn permite prefigurarea participării reale la salvare. Bînd vinul, simbol al sîngelui, intrăm simbolic în schimb sufletesc cu eroul. Schimbul simbolic din timpul cinei atestă faptul că oamenii (apostolii) au urmat exemplul eroului și conține promisiunea că ei vor continua să acționeze, urmîndu-i
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aici, să nu ne placă ce-am lăsat în urmă... 6.2. ARHEOLOGIA CICLURILOR ECONOMICE Observarea realității a permis surprinderea de ritmuri, cadențe, de cicluri lungi și cicluri scurte care, cu ajutorul matematicii și al astronomiei, au dat naștere cronologici. O prefigurare a modelelor ciclice pe care le cunoaștem în economie a apărut încă acum aproximativ 6000 de ani în Egipt, care dispunea de un calendar perpetuu, organizat după imaginea Nilului, care le regla viața, subzistența. Imaginea cercului, a ciclului, servește în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
opune și punctul ei de vedere..."21 Prietenul dispărut tragic, dar pe care îl simte încă aproape, ca și actrița dezbrăcată fizic și sufletește, îi inoculează lui Fred gândul sinuciderii. Întâmplarea de fapte și oameni" din după-amiaza de august e prefigurarea destinului său. Nimic neașteptat în faptul că acesta se va desăvârși în Epilog II. Personajele din romanele sale sunt personalități puternice, cu o bogată viață interioară. E o afirmație de acum banală, pe care însuși autorul a subliniat-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de meditație pentru actanți. Nu întotdeauna, pare a spune Lameth, muzele tac în timpul războiului, cu toate că Danton, pasionat de Shakespeare, recunoaște că nu mai are timp pentru lecturi. Între multiplele semnificații, pe care volumul oferit le ascunde, ar exista și o prefigurare destinală comună. Un rege trebuie salvat sau măcar readus în memoria colectivă de doi protagoniști situați pe niște poziții ireconcialibile. Lameth și Danton joacă alternativ rolul lui Hamlet. Pentru moment, regalistului i se trasează o misiune la fel de periculoasă și plină
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
model spațial de segregare teritorială accentuează discrepanțele de dezvoltare din lumea arabă, măresc marja incompatibilităților reciproce și diminuează posibilitățile de interconectare economică. c.Dezvoltarea și difuzia spațială a fenomenului industrial a avut printre consecințele imediate intensificarea relațiilor comerciale externe și prefigurarea ariilor de orientare spațială a acestora. Dată fiind gama restrânsă de produse destinate exportului (produse petroliere, fosfați), precum și cea a produselor importate (produse agroalimentare, echipamente tehnologice), statele arabe și-au creat în timp hinterlanduri specializate dedicate atât pentru fluxurile comerciale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
tranziție în dezvoltarea ideilor lui Wittgenstein. Vorbind de „o tranziție“ nu am în vedere conștiința faptului că Tractatus-ul necesită revizuiri (în noiembrie 1931, Wittgenstein îi scria lui Schlick că nu este mulțumit cu foarte multe „formulări“ din această scriere), ci prefigurarea treptată a unor motive caracteristice pentru filozofia lui mai târzie. Cunoscutul filozof englez Alfred Ayer relata că în 1932, când l-a cunoscut pe Wittgenstein și a discutat cu el la Cambridge, a avut impresia că poziția acestuia era în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul expunerii sale. Eficiența planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult prea des invocate în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primit un exemplar din "narațiunea" lui Chase de la bogatul și influentul său socru, Lemuel Shaw. Mai mult, se știe că scriitorul nu doar a citit cu deosebită plăcere cartea, dar a și adnotat-o abundent, trăind probabil, în febra lecturii, prefigurări ale viitorului său roman. În sfîrșit, cel de-al doilea episod se referă la uciderea, în vecinătatea coastei chiliene, cîndva după 1830, a balenei albe supranumite "Mocha Dick", de un alt echipaj american. Exploratorul Jeremiah N. Reynolds (martor la eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și perfide. Omul (post)modernității, micul burghez dependent de liniștea și confortul postindustrializării (ca Wilt), nu mai are posibilitatea de a le evita și ajunge angrenat în ciocniri pe care, intrigat, nu le recunoaște ca aparținîndu-i. Avem aici o remarcabilă prefigurare a lumii începutului de mileniu trei, aruncată de Sharpe în joc în 1979! cu nedisimulată lipsă de pretenții și sofisticare. El e doar un maestru al impro vizației scenice burlești și nu face o dramă din eventuali tatea în care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
umbra unei fisuri între vita contemplativa și vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios, spre marile lui personaje romanești. Ar fi de aceea inoportun să-l privim pe Joseph Knecht protagonistul din Jocul cu mărgelele de sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă). Ca și Knecht, cele două personaje se află într-o căutare patetică a identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își descoperă, ultimativ, sinele (chiar numele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lăuntrul. indestructibil. vrabia odihnindu-se în nepăsarea dintr-o privire aruncată o clipă. atât își permite. ca prin reluare privirea ta să nu-i tulbure cumva zborul Cum arborele definitiv nu există. există doar modelul arborelui, grație căruia se înlesnește prefigurarea lui: despre splendoare în mijlocul unor oameni, care se sfâșie Dinspre pinul însingurat lacul în răsfrângeri. jar. și nimeni. nimeni în jur, doamne ce cu adevărat făurim nu se poate zări cum tot ce-n sine ne definește și ducem cu
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Distincția dintre "teroare" și "groază" / 33 1.2. Teroarea în diacronie. Evoluția modelului în literatura universală / 41 1.3. Defazări și sincronizări. Alternative ale terifiantului autohton / 68 2. Teroarea în narațiune. Convenții și inovații în literatura română / 101 2.1. Prefigurări. Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin / 101 2.2. Teroarea naturală / 106 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
indicator sintetic al temei tratate, îmi aparține: am pornit, în forjarea sa, de la numele unuia dintre însoțitorii zeului Ares, Deimos (Teroarea), care, alături de Phobos (Spaima), apare în descrierile mai multor autori greci, începând cu Hesiod. Îmi propun să încep cu prefigurările temei, creionate sporadic și spontan, în Letopisețul Țării Moldovei, de un cronicar moldovean școlit în Polonia, Miron Costin (este vorba despre două episoade alerte și uimitor de moderne, primul, pur istoric, având în centru uciderea "mandarinului" domnitorului Iliaș, grecul Batiște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]