876 matches
-
Grigorescu. Directori adjuncți au fost Ion Vitner (1952-1955) și Mihai Novicov (1955-1973). În calitate de secretari științifici au funcționat I.C. Chițimia, Stancu Ilin, Ionel Oprișan, Mircea Anghelescu, Mihai Moraru, Michaela Șchiopu, Nicolae Mecu, Adriana Mitu și Laurențiu Hanganu. Institutul are și o „preistorie” a sa, făcând într-un fel legătura cu preocupările Institutului de Istorie Literară și Folclor condus de D. Caracostea, pe care îl continuă. Înainte de reorganizarea Academiei Române în 1948, G. Călinescu, mutat de la Universitatea din Iași la cea din București, obișnuia
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
De altfel, lucrarea de față însumează rezultatele obținute după o primă etapă de cercetări, susținute financiar de către Ministerul Educației și Cercetării în cadrul programului CERES (contract 3-83), la o temă de interes mai larg, Spațiul est-carpatic - zonă de convergență culturală din preistorie până în timpurile moderne. În volumul nostru au fost incluse și unele oferte ulterioare simpozionului, ce comportă un rol întregitor tematicii abordate. Cititorii vor remarca, desigur, că problematica pusă în discuție este foarte bogată și se întinde pe parcursul a opt secole
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
maghiar J. Szűcs despre naționalitate și conștiința națională în evul mediu a constituit un adevărat eveniment 8. Ce-i drept, aproape trecut cu vederea. Într-un mediu istoriografic în care originile națiunii ungare au fost căutate de cele mai multe ori în preistorie, J. Szűcs susținea că națiunile sunt o construcție nouă, produs al modernității și al Marii Revoluții Franceze; chiar dacă la constituirea națiunilor moderne a lucrat desfășurarea istorică din secolele anterioare, între națiunea modernă și cea medievală nu există continuitate. J. Szűcs
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gât. Căciulă și mănuși deocamdată nu port În casă, deși nu mi-ar strica 3. Dacă profesorul Mircea Zaciu consemnează În mai multe rânduri lipsa de Încălzire din școlile inspectate („Clădirea școlii, nouă, din beton, rece ca o peșteră din preistorie. Nici un pic de Încălzire. Elevii sunt vineți de frig, Îți inspiră o imensă milă. Figuri palide, unele cu vizibila pecete a retardării psihice, slab Îmbrăcați și famelici”4), Livius Cicârlie, colegul său de la Universitatea timișoreană, reține frigul din propria sală
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încă o dată către cultura siriană; trebuie să fi fost compus în epoca dintre ultimele decenii ale secolului al cincilea și primele decenii ale celui de-al șaselea. Unii i l-au atribuit chiar lui Roman. Odată cu Imnul Akathistos se termină preistoria kontakion-ului; de-acum, forma acestui gen literar este stabilită și el va fi inserat definitiv în liturghie. Suntem de-acum în plină epocă bizantină și acesteia îi este destinat kontakion-ul, așa cum, cu opera lui Roman, intrăm pe deplin într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
D.F.) (2000). Traduceri: Miguel Ángel Asturias, Week-end în Guatemala, București, 1964 (în colaborare cu Paul Teodorescu); Stephen Leacock, Povestiri umoristice, București, 1965 (în colaborare cu Tudor Măinescu); Henry Fielding, Joseph Andrews, București, 1966; P.-D. Gaisseau, Shangrila, vale pierdută în preistorie, București, 1966; Eça de Queirós, Crima părintelui Amaro, București, 1968, Relicva, București, 1972, Familia Maya, București, 1978, Vărul Bazílio, București, 1983; Fernando Namora, Casa vagabonzilor. Minele din Sân Francisco, București, 1970; Fernăo Mendes Pințo, Peregrinare, București, 1974; Érico Veríssimo, Incident
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
în sfera lui toate categoriile amintite. Pentru l. istorică cu caracter local se mai folosește cuvântul „tradiție”. Cunoscută în popor sub denumirea „poveste”, i se atribuie o vechime mai mare decât a basmului. Se consideră că ar fi descins din preistorie și ar fi avut la începuturile ei o funcție cultică, constând în evocarea, în cadrul ritualurilor, a faptelor zeilor sau ale strămoșilor. Acest sens restrâns s-a păstrat în definirea mitului. De o mare varietate și bogăție, l. românească a fost
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
pozițiile exprimate, luate în parte. Rubrici: „Comentarii”, „Recenzii”, „Note”. Lui Lucian Blaga îi aparțin îndeobște contribuțiile de reflecție filosofica, în care se regăsesc preocupările lui dominante: Despre viitorul filosofiei românești, Getica (privitor la „particularitățile stilistice” ale spiritualității dace), Despre permanentă preistoriei (continuitatea prin vreme a unor reminiscențe arhaice), Fenomenul istoric (considerații de filosofie a istoriei), Kant și metafizica, Organism și societate (cu trasarea deosebirilor). Tot el face publice amintiri despre Mahatma Gandhi sau realizează o privire de sinteză asupra istoriografiei, din
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
trimite, încă o dată, către cultura siriacă; a fost compus probabil în ultimele decenii ale secolului al V-lea și primele decenii ale celui de-al VI-lea. Unii i l-au atribuit chiar lui Roman. O dată cu Imnul Akathistos se termină preistoria kontakion-ului; acum, forma acestui gen literar este stabilită și el va fi inserat definitiv în liturghie. Sîntem în plină epocă bizantină, și acesteia îi este destinat kontakion-ul, așa cum, cu opera lui Roman, ne aflăm într-o perioadă care este de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
director al revistei „Stilet”, apărută tot acum la Brăila, unde redactorul de la S. era girant „iresponsabil”, iar grupul de tineri colaboratori cam același. Proză ironistă semnează Adrian Tudor. La rubrica „Mozaic” sunt prezentate revistele „Abecedar”, „Azi” și „Alfa”. Experiență din „preistoria poetului tânăr”, S. este evocată mai târziu de Ștefan Baciu, alături de „Stilet”, ca o încercare de a schimba fața literaturii: „Țineam cu toții să facem ceva, să rupem vechile cadre, să izbim în plin, fără milă, fără nici un fel de considerație
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]
-
profesorului de la Chicago este un digest de o foarte bună calitate, destinat unui public larg, dar care nu se situează, din acest motiv, în afara rigorilor științifice. În doar 400 de pagini, sunt prezentate și interpretate principalele avataruri ale Anticristului, de la „preistoria” mitului - fragmentele scrierilor intertestamentare - până la „teoria arhetipurilor” a lui C.G. Jung. În consecință, lucrarea de față are marea șansă de a beneficia, pe de o parte, de studiile lui Jenks și Peerbolte asupra originii și evoluției mitului Anticristului, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
față se străduiește, între altele, să răspundă acestei dorințe a cercetătorului italian, încercând totodată să propună o abordare istorică și implicit teologică a personajului. Iată care sunt, pe scurt, etapele pe care le vom parcurge. În primul capitol vom prezenta „preistoria” creștină a mitului Anticristului, de la Evanghelia după Marcu la scrierile lui Iustin, dascălul lui Irineu. Scopul capitolului va fi exclusiv inventarierea versiunilor preirineice ale protomitului Anticristului. În acest scop, vom face apel la analiza lui Jenks și, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au în comun Ierusalimul și Iudeea cu eshatologia creștină primară? Sunt ele colaterale acesteia sau esențiale? Iată de ce în subtitlu este sugerată o controversă care gravitează în jurul problemei Ierusalimului milenar și a venirii Anticristului.” Capitolul I Cartea lui Daniel și „preistoria” creștină a mitului, de la Evanghelia după Marcu, cap. 13, la Iustin Cartea lui Daniel De‑a lungul perioadei care desparte Evanghelia după Marcu, capitolul 13, de opera lui Irineu, Aduersus haereses, cartea a V‑a, se regăsesc numeroase texte care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
PAGEREF Toc125451215 \h 15 HYPERLINK \l " Toc125451216" Lucrări recente despre mitul Anticristului PAGEREF Toc125451216 \h 15 HYPERLINK \l " Toc125451217" Anticristologia științifică modernă; scurtă prezentare PAGEREF Toc125451217 \h 23 HYPERLINK \l " Toc125451218" Capitolul I. HYPERLINK \l " Toc125451219" Cartea lui Daniel și „preistoria” creștină a mitului, de la Evanghelia după Marcu, 13 la Iustin PAGEREF Toc125451219 \h 29 HYPERLINK \l " Toc125451220" Cartea lui Daniel PAGEREF Toc125451220 \h 29 HYPERLINK \l " Toc125451224" „Mica Apocalipsă” a lui Marcu PAGEREF Toc125451224 \h 39 HYPERLINK \l " Toc125451225" Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
CETEDOC. PAGE 4 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 3 PAGE 364 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 13 PAGE 10 CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 9 PAGE 190 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI LA PĂRINȚII BISERICII STADIUL CERCETĂRILOR PAGE 25 CARTEA LUI DANIEL ȘI „PREISTORIA” CREȘTINĂ A MITULUI PAGE 91 IRINEU AL LYONULUI: INCIPIT UITA ANTICHRISTI PAGE 135 ANTICRISTUL TIRAN ȘI KATECHON ÎN SCRIERILE LUI HIPOLIT PAGE 177 ANTICRISTUL VRĂJITOR ȘI PSEUDOEXEGET LA ORIGEN PAGE 189 NERO ANTICRIST: VICTORIN, COMMODIAN... PAGE 235 ANTICRISTUL LA CHIRIL
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mult mai dificil e cazul) nu știu să-și culeagă argumentele, plini de suflul grosier al suporterilor bine costumați și nu mai puțin euforici. E posibil, prin urmare, ca Eliade să facă aici două confuzii: mai Întâi, În istoria Occidentului, preistoria și diferitele istorii ale conceptului de metodă, convergente până la urmă În chiar secolul al XIX-lea, Își lichidaseră din start pretențiile de a justifica experiențe de tipul incombustibilității. În al doilea rând, Însuși conceptul de „știință”, și chiar la Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ARTA ANTROPOMORFĂ FEMININĂ ÎN PREISTORIA SPAȚIULUI CARPATO-NISTREAN „ Dr. Ilie Borziac este, fără îndoială, un om vrednic...”. Așa începeam, cu doi ani în urmă, Omagiul adus unui mare specialist al arheologiei paleoliticului european<footnote V. Chirica, Prof. univ. dr. habil. Ilie Borziac la 60 de ani
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
Corpaci și Corpaci-Mâs, Gordinești, Cuconeștii Vechi, Costești, Duruitoarea Veche, Ciuntu, Trinca I-III, Brânzeni, Podgori, Buzdugeni, dar a participat și la cercetările din Ucraina, la Molodova și Korolevo. Pe șantierele sale au făcut ucenicie alți arheologi, deveniți specialiști recunoscuți în Preistoria spațiului dintre Prut și Nistru: O. Levițki, I. Manzura, S. Covalenko, V. Haheu, V. Burlacu, ori paleontologii Th. Obadă, A. Prepeliță, V. Pascaru. I-a primit cu aceeași dragoste și le-a împărtășit din știința sa, pe arheologii români C.
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
ai Școlii de arheologia paleoliticului de la Târgoviște. Tuturor le-a fost apropiat prieten, sfătuitor, îndrumător, le-a oferit cu generozitate informații și materiale arheologice, pe care le au valorificat în studii care au îmbogățit accesul la cunoașterea realităților arheologice din Preistoria întregului spațiu carpatonistrean. Specialistul Ilie Borziac a făcut cunoscute realizările sale în domeniul întregii epoci paleolitice, prin cele peste 70 de comunicări științifice, prezentate la reuniuni științifice interne și internaționale, la marile congrese organizate de UISPP, de Comisia a 8
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
Voiculescu (1884-1963). Biobibliografie, I-II, Iași, 1988; Mihăilescu, Întrebările, 169-178; Tihan, Apropierea, 49-57; Zamfir, Cealaltă față, 176-186; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 188-200; Marius Pop, V. Voiculescu în amintirea contemporanilor, București, 1989; Florescu, Itinerarii, 13-101; Negoițescu, Ist. lit., I, 301-305; Octavian Soviany, Din „preistoria” poeziei voiculesciene, RL, 1992, 13; Cornel Ungureanu, Abstracție și hierofanie, O, 1992, 16; Aurel Martin, Religie și ficțiune, RL, 1992, 29; Octavian Soviany, Vasile Voiculescu, prozator, CNT, 1993, 22; [Vasile Voiculescu], JL, 1993, 41-44 (semnează Nicolae Florescu, Andrei Voiculescu, Mihaela
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
element important al sacrului colectiv. Interpretarea sacrului procreației, așa cum este redată tema în arta preistorică, impune deci, posibila imagine a auto-procreerii, cu care Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
natura lor pot și trebuie să fie considerate ca reprezentând elemente de certă factură religioasă. Admitem faptul că prin însăși natura sa, arta picturii cucuteniene are trăsături de spiritualitate, dar încercăm să nu confundăm spiritualitatea cu religia, chiar și în preistoria epocii noi a pietrei; aceasta cu atât mai mult cu cât majoritatea materialelor arheologice ceramice ne-a parvenit în stare fragmentară, uneori atât de accentuată, încât nu se pot distinge motivele decorative pentru a avea o imagine adecvată asupra naturii
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
creat în cadrul sacrului individual, dar cu manifestări ale întregii comunități, privind sensurile atribuite semnului. În ceea ce privește raportul magie - religie, credem că distincția dintre cele două noțiunielemente ale spiritualității este greu de operat în cadrul manifestărilor cultuale preistorice. Din punct de vedere al preistoriei religiilor (al religiilor preistorice), credem că aceste două manifestări cultice au putut să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a vieții și a morții suverană a tuturor celor vii și a morților, și care îi primește, cu brațele deschise, pe toți cei care ajung în lumea cealaltă”. La rândul sau, Cl. Cohen (2003, p. 122) se întreabă retoric: „ Dumnezeul preistoriei era o femeie?”, argumentând că „ Ideea unui cult al < Marii Zeițe> care ar fi dominat civilizațiile preistorice se fondează mai ales pe existența unei foarte mari abundențe de imagini feminine pictate sau gravate, de figurine din piatră, argilă modelată sau
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
poate chiar și la Poduri-Bacău și Isaiia-Iași), în manifestările cultice ale comunităților umane s-a produs o schimbare, în sensul că Marea Divinitate nu mai este feminină, ci masculină. Așadar, din acest punct de vedere, și dacă acceptăm că în Preistorie nu se poate preciza existența unei uniformizări a religiilor și a manifestărilor cultice, religia mamei, deci a divinității feminine a coexistat cu religia tatălui creator, deci a divinității masculine. Biblia, ca și sursă dogmatică a Creștinismului, ne oferă, mai întâi
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]