2,230 matches
-
trifoi cu patru foi, sădit în grădina ta, atât ai de făcut, nu trebuie să faci și curat, să speli și vasele, să îți și clătești părul tău lung și negru în lacul kanas, cel verde spre seară, acum doar prelinge o picăturică din sudoarea frunții tale pe firul de trifoi cu patru foi și o minune se va întâmpla, dacă persiști și faci tu azi lucrușorul ăsta. șase în al doilea loc: dacă vreun conducător vremelnic dă ordine oamenilor obișnuiți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că nu este cu mult diferită de musculatura mimicii tale poetice, este foarte îmbietoare, roșul din mijlocul grosimii ei îți stârnește pofte nebănuite, muști din ea până dinții de sus îți întâlnesc dinții de jos, sucul ei fenomenal ți se prelinge pe gâtlej în jos, tocmai ai mușcat cu mare savoare din cuvintele tale, din trupul tău, nasul tău este tăiat acum, sângerează, stomacul se bucură, mirosul suferă, aspectul feței tale s-a stricat, necesiți intervenții de chirurgie estetică de mare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
crezi că ai început să halucinezi. șase în al cincilea loc: te mângâie pe față, cu picioruțele lui fine și curate, spălate zilnic într-un lac cu apă rece și dulce, un licurici cu ochi mari de lapis lazuli, îți prelinge printre buze picături de apă, te revigorezi un pic, îl mângâi și tu pe el pe piept Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trifoii tăi cu cinci foi, din care nu mai are nimeni. când ai început să schimbi dragostea ta cu una mai pură ai găsit un trifoi cu patru foi, l-ai plantat acolo și picături din sudoarea ta s-au prelins pe el și până dimineață i-a crescut a cincea foaie, după care de fiecare dată când te ai bucurat firul de trifoi cu cinci foi a suferit un proces de înmulțire, ca o mitoză, cum ai spune tu, cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în picamere, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele, vioara țipă în tăcerea groasă din sală, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge. Pentru că nu a reușit în cariera de violonistă, de mamă și de soție, Zinzin și-a creat un iubit, desigur în imaginație, la vârsta ei nu și-ar fi putut permite un altfel de iubit, și desigur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un tunel, e puțină lumină, uneori doar speranța de la capătul tunelului, ne adâncim tot mai tare în beznă chiar dacă celebra partidă de vânătoare a lui J.J Rousseau îl determină pe Kant să-l considere pe autorul acestei inedite
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rupt un scaun, e de vină că are alergie, că e bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fel de căldură. Se apropie tot mai tare. Bărbatul se uită la ea, ochii acestuia par să-i vorbească. Se apropie tot mai mult, se lipește cu mâinile de gard, bărbatul de dincolo se apropie, lumina din ochii acestuia se prelinge în trupul ei ca o miere, soarele scapătă în noapte și întunecă trupul bărbatului. "Acesta e Dumnezeul Mariei", își spune Sandei în timp ce stă cu mâinile încleștate pe sârma ghimpată și se uită fascinată la arătarea din fața ei. Trăsăturile bărbatului se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a zilei sau a nopții se află, se țin mai departe de mână, el într-o parte a gardului de sârmă, ea de cealaltă parte a gardului de sârmă, în corpurile lor curge un fluid cald, ca și cum sângele s-ar prelinge dintr-un corp în celălalt, deodată se stârnesc râsete care vin de foarte aproape, Sandei tresare, își retrage mâinile dintr-ale lui, dar continuă să se uite la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tăcerea groasă din sală, Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge, vioara țipă în tăcerea groasă din sală ... Aide se uită la cele două fete, muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu o femeie la braț, își aduce aminte de serile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
informă că deja sunt În contratimp cu lucrarea și că trebuie să-i dea bice. Iar "shit-ulăsta de vopsea" ieftină se usca imediat ce o puneai pe perete, Îngreunându-i și mai mult ritmul de lucru. Mărgelele de transpirație i se prelingeau pe frunte și peste față, acoperindu-i privirea, În timp ce claxonul isteric al unei mașini Îl enerva peste măsură. Încercă să se șteargă și brusc se dezechilibră, forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân prizonier acolo. Nu mai reușeam să deschid ușa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lângă, pe calendarul creștin - ortodox. M-am apropiat să mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în bocancii lui, lianele i se cățărau pe picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iubea urmele pantofilor tăi așa cum stăteau aliniați în ploaie lângă cele două găuri umplute cu apă, ascunzând semnele trecerii ei. Totuși ai așteptat-o și atunci când strada deveni pustie și întunecată, iar din cele două urme apa începu să se prelingă. Te-ai aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe un obraz. Degetele tale au îndepărtat frunzele din părul ei și i-au șters fruntea de ploaie. Palmele tale i au cuprins chipul, iar pleoapele ei clipeau de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le stârni compasiune sau milă, ci invidie, pentru norocul celui care în clipa asta putea profita de răcoarea subsolului și a morții. Secretara închise ochii și se închipui afară în ploaie simțind picăturile curgându-i pe umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi. Bărbatul care o privise tot timpul acesta văzu două lacrimi curgându-i pe obraz și întinse mâna, iar ea se retrase atunci în celălalt colț. Încă emoționat de eveniment, puștiul se hotărî să încerce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]