466 matches
-
anticomuniste erau o modă, iar evenimentele dramelor contemporane căpătaseră proporții mitice (lupta luminii cu întunericul, introducerea armelor care își trag puterea distructivă din înseși energiile fascinante care alimentează soarele și stelele, cea nucleară), toate ca expresie a nostalgiei unei lumi premoderne așa cum era închipuită în lumea modernă.317 Gilbert Durand atrăgea atenția asupra "exploziilor mitice în istorie", precipitate istorice care survin atunci când instituțiile unei civilizații nu se adaptează la lenta evoluție a viziunilor asupra lumii.318 Lucian Boia profită de această
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
literar românesc 1940-1950 (1968), a trecut la studii monografice, aplicând, iarăși, îndemnul lui G. Călinescu, potrivit căruia un critic tânăr trebuie să își încerce forțele în spațiul clasic. În 1961 publică Literatura română veche, urmată în 1964 de Literatura română premodernă, iar în 1981 scoate Istoria literaturii române de la început până azi. Critic total, istoric literar erudit, P. este mefient față de noile metode, considerând că „nu metodele fac critici, ci invers”. Viața lui G. Ibrăileanu este o biografie în stil pozitivist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
omite biografia, evitând, totuși, erorile criticii biografice. Arma lui de preț este maliția. Când faptele o cer, el știe să o folosească în chip admirabil, ceea ce face suportabilă, la lectură, reconstituirea faptelor exterioare operei. Literatura română veche și Literatura română premodernă, reunite în 1970, reexaminează literatura română de la Filotei, Nicodim și Grigore Țamblac până la Iancu Văcărescu și Barbu Paris Mumuleanu. Pentru faza veche (până la 1780) împarte literatura pe secole, pentru epoca de tranziție (1780-1830), când fenomenele culturale se diversifică, istoricul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
-l abordează, de a-l clasa, apoi, definitiv, „dosarul” lui nemaiputând oferi nimic inedit unui eventual nou exeget. NICOLAE BALTAG SCRIERI: Viața lui G. Ibrăileanu, București, 1946; Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1959; Literatura română veche, București, 1961; Literatura română premodernă, București, 1964; Liviu Rebreanu, București, 1965; C. Negruzzi, București, 1966; G. Ibrăileanu (Viața și opera), București, 1967; Poeții Văcărești, București, 1967; Panorama deceniului literar românesc 1940-1950, București, 1968; Cearta, București, 1969; ed. îngr. Ioan Șerb, București, 1995; Istoria literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Pillat, Poezii, pref. edit., București, 1992. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 883, Ist. lit. (1982), 969; George Munteanu, „Literatura română veche”, CNT, 1962, 22; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române vechi, GL, 1962, 22; Aurel Martin, „Literatura română premodernă”, GL, 1964, 30; Paul Georgescu, O contribuție de prestigiu la tratarea istoriei literaturii noastre, RMB, 1964, 6210; Streinu, Pagini, IV, 244-249; Ion Biberi, Orizonturi spirituale, București, 1968, 96-106; Mihai Ungheanu, „Panorama deceniului literar românesc 1940-1950”, LCF, 1969, 20; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
de observat că influența literaturii realiste (și naturaliste) asupra jurnalismului literar narativ a fost mai mult în direcția descoperirii unei articulații critice. Tehnicile literaturii realiste și naturaliste erau de mult folosite în formele narative nonficționale - inclusiv în jurnalismul literar narativ premodern. Acesta chiar precede romanul modern, care și-a împrumutat tehnici atribuite realismului de la narațiunile nonficționale timpurii. În tot cazul, articularea literaturii realiste și mai târziu naturalismul au fost termeni importanți pentru impunerea unui model critic. Naturalismul, în mod special, cere
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forme de non-ficțiune. Cea din urmă este importantă deoarece studiul comparativ al formelor de non-ficțiune, indiferent dacă sunt percepute ca fiind literare sau nu, urmează încă să fie făcut și există puține exemple care contextualizează jurnalismul literar american de tip premodern. O astfel de abordare, în realitate o reexaminare, sinteză și reinterpretare a ceea ce a precedat, va ajuta la identificarea jurnalismului literar narativ în cadrul unui context istoric mai mare. Precursorii formei moderne pot fi împărțiți în trei perioade istorice. Primele urme
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre un personaj, împreună cu biografii, istorii, jurnale și memorii ale secolului al XVII-lea; 6. dezvoltarea rapoartelor sociale în secolele XVII-XVIII și 7. dezvoltarea romanului ficțional modern în secolul al XVIII-lea. De-a lungul timpului, se pot observa exemple premoderne ocazionale de jurnalism literar narativ, în parte deoarece aceste forme coincid în preocupările lor. În ceea ce privește formatul, toate genurile în afară de romanul modern sunt oglindite în foile volante, cărțile, pamfletele sau "cărțile de știri", gazetele, foile cu știrile zilei și ziarele care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ficțiune și nonficțiune (sau ceea ce ar putea fi caracterizat, mai puțin convențional, în aceeași ordine ca ficțiunea obiectivă și subiectivă, având în vedere natura reflectantă a oricărei comunicări mediate care o face "ficțiune"). Până la urmă, jurnalismul literar narativ de varietate premodernă cum ar fi Nine Daies Wonder de Kemp profită de acele tehnici care au fost rafinate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și ale căror antecedente pot fi identificate în relatarea lui Platon referitoare la moartea lui Socrate. Ce este poate mai important este că se poate observa, într-o anumită măsură, o inversare a valorilor romanului și ale jurnalismului literar narativ premodern care ajută la situarea celor două în relație cu ele însele și cu alte forme de proză. Deși unele relatări în proză narativă din secolul al XVII-lea folosesc "pragul romanului realist al clasei de mijloc", care se dezvoltă odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el notează: "Introducerea realismului detaliat în literatura engleză a secolului al XVIII-lea a fost ca introducerea electricității în tehnologia mașinilor" (Noul jurnalism, prefață). De fapt, cu excepția monologului interior, "realismul detaliat" făcea de mult timp parte din jurnalismul literar narativ premodern, iar romanul a fost cel care a împrumutat această tehnică. Dar lui Wolfe îi poate fi iertată greșeala deoarece repeta ce era acceptat ca fiind valabil. Acest lucru nu trebuie să jignească lucrările de ficțiune deschisă, deoarece în ele se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înainte de toate, ea a fost o simplă speranță a unor oameni care nu acceptau societatea în care trăiau și care credeau că aceasta poate fi schimbată în bine. Produs al modernității, socialismul nu poate fi însă înțeles în afara unor idei premoderne. Ideile milenariste de construcție a unei altfel de societăți, după ce fosta societate a fost distrusă, iar oamenii au fost supuși unui ritual de purificare își vor găsi corespondentul politic într-o parte a primelor idei socialiste (socialiștii revoluționari). Acestea au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
religios); poezie ecleziastică, sacerdotală; poezie hieratică voievodală; poezie de inscripție heraldică; poezie de prezentare a tipăriturilor; poezie de inscripție murală; poezie parenetică sacrală. O a doua componentă, profană, a îmbrățișat forma poeziei de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a cuprins polemici în versuri, satire portretistice, manifeste în versuri, ca și poezie de amor. Docte capitole examinează concepția și viziunea acestor compuneri sporadice ale începuturilor, tatonări ce trebuie apreciate strict istoric, pentru că rolul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea postmodernității apare drept paradigmă coextensivă a modernității. În cele din urmă, concluzia depinde de modul în care gândim relația dintre tradiția creștină premodernă (patristica și scolastica). Prin recursul la opera unor mari savanți catolici, precum Pierre Duhem (1861-1916) sau Etienne Gilson (1884-1978), H.-R. Patapievici evocă fertilitatea matricei teologice și culturale a Evului Mediu, din a căror abundentă subtilitate și inteligență s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar despre "futuritate". Și, într-adevăr, pornind de la această structură temporală precisă se va elabora morala producției: munca în calitate de realizare de sine, morala reproducerii, singura sexualitate legitimă. Pe scurt, morala ca "economie" a eului și a lumii. Astfel, acel otium premodern este urmat de negotium modern. Totul este supus negoțului, la ceea ce se contabilizează, se tezaurizează, se comercializează. Până la uitarea căii atât de misterioase, insesizabile a "reziduului": luxul, surplusul de viață, excesul, intensitatea, prețul lucrurilor fără preț care fac specificitatea existenței
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în jurul imaginilor arhetipale care vor favoriza, misterios, adeziunea la cutare produs, la cutare muzică, la cutare vedetă. Imagini fundamentale, cauză și efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera lumea ca o țesătură de metafore pe care trebuie să le descifrăm. Se sprijină pe faptul că există "datul". "Intimări" obiective pe care trebuie să le examinăm. Pe scurt, există un precedent al miturilor care pot fi considerate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
morala întemeindu-se pe înțelegerea mai îngăduitoare a omului. Să spunem că mulțimea confluențelor cu Orientul, cu tradițiile acestuia, dar și receptarea influențelor venite dinspre Italia renascentistă și postrenascentistă, confruntarea cu sistemul ideatic promovat de scolastica medievală ori de Reforma premodernă creează un echilibru de care vom încerca să ținem seama în înțelegerea cât mai temeinică a mișcării ideilor din această parte a continentului. Același lucru l-am avut în vedere și atunci când am ratașat semnificația Bizanțului, rolul școlii bizantine, al
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întări statul-națiune. Modernismul aici descris, va fi contestat de perenialism, concept ce plasează națiunea ca fiind un fenomen social cu origini în vechimea istoriei, o versiune actualizată a comunităților entice imemoriale, situație ce induce existența unei continuități între grupurile entice premoderne și națiunile actuale, iar etnicitatea va fi înțeleasă aici ca fiind numai o formă de rudenie extinsă. În continuare este tratat rolul conflictului, al violenței în definirea și păstrarea identității naționale, dar mai ales rolul conflictului permanent dintre grupurile etnice
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
educaționaltc "„Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional" Din păcate, aceste sensuri fabuloase, de mare profunzime, conferite de antici „proiectelor” de formare umană au fost ignorate în teoriile clasică și modernă ale curriculumului. Teoriile și modelele premoderne de curriculum development au preferat scopuri și obiective pragmatice conforme societății industriale. Cel care se formează era conceput exclusiv ca „produs” al procesului curricular apt de „performanțe” realizabile pe baza unor cunoștințe și capacități necesare în activități profesionale eficiente. Teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mare credință în virtuțile universale ale ingineriei și tehnologiei. Religia raționalității, obiectivității și eficienței avea chiar și o „biserică”: întreprinderea producătoare de bunuri materiale. Era curriculumului modern e însă mai complexă, ea străbătând cel puțin trei etape relativ distincte. Etapa premodernă - între 1918 (anul apariției cărții lui Bobbitt care a dat numele științei) și 1945 (încheierea celui de-al doilea război mondial). Este era de avânt industrial și de afirmare a managementului centrat pe obiective în spațiul euroatlantic. Filosofia pragmatică americană
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
biblice și a fost asociată Decalogului. Ea solicita „pregătirea”, educația prealabilă a actorilor; învățământul primar a devenit obligatoriu, iar cel secundar s-a dezvoltat exploziv; școala a căpătat alura fabricii; organizarea ei o imita pe cea a întreprinderii productive; curricula premoderne, exceptând câteva curricula progresiviste, sunt aproape în întregime inspirate din managementul taylorist centrat pe obiective de eficiență productivă; absolventul unei școli este numit „produs al educației” și evaluat după standarde similare celor industriale; curricula premoderne nu vizează scopuri umane, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea a întreprinderii productive; curricula premoderne, exceptând câteva curricula progresiviste, sunt aproape în întregime inspirate din managementul taylorist centrat pe obiective de eficiență productivă; absolventul unei școli este numit „produs al educației” și evaluat după standarde similare celor industriale; curricula premoderne nu vizează scopuri umane, ci economice. Etapa modernă propriu-zisă a început după al doilea război mondial, beneficiind de revoluția științifică, creșterea exponențială a cunoașterii și explozia inovațiilor tehnologice. Curricula moderne valorifică progresele psihologiei în cercetarea proceselor cognitive, a mecanismelor învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Este semnificativ că etapa a debutat cu apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback. Curricula moderne păstrează filosofia pragmatică a celor premoderne, dar sunt mult mai subtile. Curricula premoderne sunt aproape „mecanice”, cele moderne sunt „inginerești”, „cibernetice”, „procesuale”, „informatice”. Cele mai multe curricula moderne nu renunță la management-by-objectives, dar descrierea obiectivelor nu este făcută în termeni de eficiență economică, ci de „eficiență umană”. Imitând
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apariția primelor taxonomii de obiective pedagogice și cu încercări de a converti teorii ale învățării în teorii ale instruirii eficiente, concepute rațional și controlate prin feedback. Curricula moderne păstrează filosofia pragmatică a celor premoderne, dar sunt mult mai subtile. Curricula premoderne sunt aproape „mecanice”, cele moderne sunt „inginerești”, „cibernetice”, „procesuale”, „informatice”. Cele mai multe curricula moderne nu renunță la management-by-objectives, dar descrierea obiectivelor nu este făcută în termeni de eficiență economică, ci de „eficiență umană”. Imitând managementul modern, începând din anii ’70, pedagogii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate dimensiunile formării personalității și nici un designer curricular modern nu ar fi admis nebunia că rostul educației este desăvârșirea umană, crearea acelui physiopoiesis, a „doua natură a omului”, postulată în secolul al V-lea î.Hr. de Democrit din Abdera. Curricula premoderne vizau exploatarea resurselor fizico-motorii ale omului; cele moderne vizau exploatarea resurselor psihice, preponderent cognitive ale omului. Școala modernă - de nivel secundar și superior - pregătește experți, adică profesioniști infailibili, posesori de competențe predefinite și capabili de performanțe standardizate tot după criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]