464 matches
-
în mod eronat, că trăirea "sinistrului", frica primitivă de cei morți, care ocupă spațiul straniu dintre cei vii și cei morți, este o experiență umană universală. El nu a sesizat că sinistrul capătă diferite forme istorice și că, în sistemele premoderne, definițiile sinistrului tind să fie monopolizate și strict definite de către instituții de bază cum ar fi autoritățile religioase, clasele de războinici și comunitățile locale. Înțeleasă în acest mod, sensibil la istorie, teoria sinistrului are o implicație clară pentru teoriile proceselor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
folosi cuvântul "cutume", considerat cel mai apropiat de semnificațiile sociologice ale lui "folkways". În limba română, cutumă înseamnă o normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată și este folosit în limbajul obișnuit cu trimitere la trecut și la societățile premoderne. Pe noi ne interesează, în special, semnificațiile actuale ale cutumelor, modul în care ele acționează în cadrul societății contemporane. 100 William Graham Sumner (1840-1910) a fost profesor la Universitatea Yale, din SUA. Pe lângă faptul că a dat naștere cuvântului "folkways" și
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
tranziției demografice, arătând relația dintre modificările demografice și schimbările sociale. În evoluția temporală a fenomenelor demografice, s-au stabilit trei etape (44, pp.211-235; 45). 1. Natalitate și mortalitate ridicată, populație în stare de echilibru relativ care a caracterizat societățile premoderne, dar care se întâlnește și azi în zonele sărace ale lumii. Studiul evoluției indicelui brut de natalitate demonstrează existența unor nivele deosebit de ridicate în toate țările lumii. Această reproducere foarte intensă nu a fost capabilă să genereze și sporirea rapidă
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
aceea a periodizării epocii moderne. Trasarea unor linii de demarcație între diferite etape ale modernității constituie un demers care ridică probleme profunde. Astfel, unii autori (Giddens, 1990/2000; Vlăsceanu, 2007) consideră că există trei etape istorice ale modernității: cea timpurie/premodernă (inițiată de Iluminism), cea a "maturității" moderne și, ceea ce parcurgem în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
instituțiilor sociale de-a lungul epocilor istorice. Autorul susține că, deși există schimbări specifice epocii actuale, acestea nu delimitează o eră "post-modernă", ci reprezintă o extindere a forțelor sociale care au modelat și perioada modernității anterioare. Giddens distinge între perioadele premodernă, modernă și a modernității târzii. Aceasta din urmă este detradiționalizată, avansată, radicalizată, reflexivă. Autorul aduce o serie de obiecții ideii de postmodernitate, comparând concepțiile de "postmodernitate" (PM) cu cea de "modernitate radicalizată" (MR) care îi aparține lui Giddens (v. Tabelul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
îndreaptă "dincolo" de instituțiile modernității. Tabel 1. Obiecții aduse postmodernității. O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR). (cf. Giddens, 1990/2000, p. 141) În acest context, autorul trasează o linie de demarcație între cultura tradițională (premodernă) și cea posttradițională (modernă). Dacă în societățile tradiționale acțiunile individuale nu prezentau importanță deoarece seturile de alegeri erau predeterminate prin tradiții și obiceiuri, în societatea posttradițională agenții sociali au o mult mai mare libertate de alegere, în limitele trasate numai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
analiză mai profundă înainte de a fi luate deciziile care le stau la bază. În acest sens, modernitatea devine "reflexivă". Una dintre cele mai importante caracteristici definitorii ale modernității este, potrivit lui Giddens, "deîncapsularea" (engl. "disembedding") din spațiu și timp. În epoca premodernă, spațiul era reprezentat de arealul în care se deplasau indivizii, iar timpul se constituia din durata deplasărilor respective. În schimb, în societățile moderne spațiul social nu mai este delimitat de locurile între care se deplasează indivizii. În acest sens, Giddens
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
indivizii, iar timpul se constituia din durata deplasărilor respective. În schimb, în societățile moderne spațiul social nu mai este delimitat de locurile între care se deplasează indivizii. În acest sens, Giddens se referă la spațiul și timpul virtuale: spre deosebire de era premodernă, în cea modernă indivizi își pot imagina aspectul unor spații nevizitate. "Modernitatea "dislocă" [...] locul devenind o pură fantasmagorie" (id., p. 131). Deîncapsularea înseamnă, în acest context, separarea spațiului de timp: "Prin "deîncapsulare" înțeleg procesul de "transfer" al relațiilor sociale din
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
lor pe distanțe indefinite de spațiu-timp" (id., p. 26). Astfel, prin deîncapsulare, modernitatea prezintă (spre deosebire de premodernitate) un caracter social dinamic. O altă trăsătură importantă a modernității este, potrivit lui Giddens, cea a diferențierii față de premodernitate în domeniul cunoașterii. În vreme ce în societățile premoderne, privilegiul cunoașterii aparținea vârstnicilor, în societățile moderne suntem nevoiți să ne bazăm pe sistemele constituite din experți. Dacă în primul caz, legătura cu prezența spațio-temporală este evidentă, în cel de-al doilea timpul și spațiul nu mai sunt prezente. Mai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
clar, pragmatic, cerut de noua ordine socială ce se prefigura. Se dorea schimbarea mentalității colective privind reprezentările și așteptările față de ceea ce am putea numi securitatea magică 43. Încetul cu încetul, accentul se mută de pe această securitate magică specifică societăților tradiționale, premoderne pe o securitate laică bazată pe devoțiune și specifică statului modern. Or, statul modern n-ar fi avut nici o autoritate și putere dacă mentalul colectiv ar fi resimțit în continuare nevoia unui alt tip de securitate. În felul acesta, Biserica
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astfel încât redescoperim fenomenologia imaginilor primitive. Impresia de déjà-vu pe care o evocă în general lucrurile nemaivăzute vine din faptul că fiecare treaptă a "postmodernității" reactivează un arhaism care ne apare în față când îl credeam lăsat în urmă, dispărut împreună cu "premodernul". Așa cum mondializarea economică face să reapară în Nord nevoile de înrădăcinare națională, aculturația științifică a elitelor din lumea a treia și integrismele religioase, ubicuitatea electronică redă atracția vizibilului, suprimând distanțele și decalajele temporale. Telecomanda sau lumea exterioară se supun degetului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
SOCIETĂȚII .... 11 1.2 Funcțiile impozitului ......................................................... 28 1.2.1 Cadrul general al manifestării funcțiilor impozitelor ............ 28 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat .......................................................... 33 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor premoderne ........................................................................................ 33 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor moderne . 47 1.3 Abordarea impozitelor ca sistem fiscal și locul acestuia În sistemul financiar (public) .................................................................. 62 CAPITOLUL 2 ................................................................................ 74 FORME TIPICE ALE IMPOZITULUI ÎN CADRUL SISTEMELOR FISCALE ȘI FISCALITATEA ÎN
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sau manifestat pe fundalul mutației economice și sociale În corespondență directă cu caracteristicile mediului socio-economic, inclusiv cu cele privind funcționarea statului. În acest sens, putem distinge două etape În evoluția gândirii economice, ce vizează și problematica impozitelor, prima Înglobând concepții premoderne, Între care locul central revine celor clasice (liberale), iar secunda cuprinzând pe cele considerate moderne, inclusiv cele aferente lumii contemporane. 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
locul central revine celor clasice (liberale), iar secunda cuprinzând pe cele considerate moderne, inclusiv cele aferente lumii contemporane. 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor premoderne Începuturile gândirii economice și, În particular, cu privire la impozite, se află Într-o epocă În care agricultura constituia ocupația de bază a oamenilor, iar impozitele nu erau concepute ca sistem și nu se Întrezăreau funcțiile și rolul lor În viața economică
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
asistat la o schimbare politică extraordinară și fără precedent. Toate alternativele principale la democrație fie au dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de legi imanent structurii ei.87 Una din primele încercări laborioase de plasare a mitului în centrul unui sistem teoretic care să îi circumscrie aria mentală de manifestare, dacă nu chiar prima cu adevărat relevantă în lumea modernă (în perioadele premoderne nu se poate afirma că s-au elaborat astfel de sisteme explicative, deoarece mitul era considerat o realitate de sine stătătoare, iar privirile care s-au aplecat asupra sa, în special ale lui Platon și Aristotel, se preocupă mai degrabă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
anticomuniste erau o modă, iar evenimentele dramelor contemporane căpătaseră proporții mitice (lupta luminii cu întunericul, introducerea armelor care își trag puterea distructivă din înseși energiile fascinante care alimentează soarele și stelele, cea nucleară), toate ca expresie a nostalgiei unei lumi premoderne așa cum era închipuită în lumea modernă.317 Gilbert Durand atrăgea atenția asupra "exploziilor mitice în istorie", precipitate istorice care survin atunci când instituțiile unei civilizații nu se adaptează la lenta evoluție a viziunilor asupra lumii.318 Lucian Boia profită de această
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
parcurs liniile de forță ale unei memorii colective ce avea să devină memoria națională a neamului românesc. Necesar de subliniat este faptul că pe tot parcursul secolului al XVIII-lea s-a derulat procesul de constituire a unei identități naționale premoderne integrată regimului feudal al ordinii habsburgice. Națiunea română pentru a cărei emancipare politică se căzneau cărturarii ardeleni elaborând demonstrații istorice ale originii latine și continuității etnice era gândită în cadrul premodern al sistemului de "națiuni politice". În mentalul politic al vremii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a derulat procesul de constituire a unei identități naționale premoderne integrată regimului feudal al ordinii habsburgice. Națiunea română pentru a cărei emancipare politică se căzneau cărturarii ardeleni elaborând demonstrații istorice ale originii latine și continuității etnice era gândită în cadrul premodern al sistemului de "națiuni politice". În mentalul politic al vremii străin de noțiunea mult mai târzie de "națiune etnică" în cadrele de cuprindere ale căreia erau asimilați toți membrii unui popor în baza descendenței etnice comune indiferent de locația acestora
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revendicativă a liderilor ardeleni. Conștiința națională modernă a cărei aspirație finală consta în unirea tuturor etnicilor români într-o entitate politică autodeterminată, organizată politic în propriul său stat național independent -, avea să irumpă sub forma doctrinei naționaliste din conștiința națională premodernă a românilor ardeleni înjghebată succesiv pe durata secolului al XVIII-lea, aceasta din urmă fiind la rândul ei răsadul conștiinței etnice sau de neam. Această afirmație, întemeiată pe distincția dintre conștiința națională modernă (i.e., conștiința naționalistă), conștiința națională premodernă și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națională premodernă a românilor ardeleni înjghebată succesiv pe durata secolului al XVIII-lea, aceasta din urmă fiind la rândul ei răsadul conștiinței etnice sau de neam. Această afirmație, întemeiată pe distincția dintre conștiința națională modernă (i.e., conștiința naționalistă), conștiința națională premodernă și conștiința etnică (de neam), reclamă o serie de explicații, care să arunce lumină mai întâi asupra naturii naționalismului ca ideologie politică, iar mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
democrației interbelice românești era însă contrazisă de fondul oriental al practicii politice, caracterizate de sistematicitatea violenței și fraudelor electorale și de ubicuitatea corupției și venalității clasei politice. În loc să antreneze adevărate ritualuri ale democrației, alegerile electorale ocazionau mai curând "căderi în premodern", după expresia lui S. Alexandrescu (Constantiniu, 2011, p. 326). Competiției dintre partidele interbelice pentru putere i s-a pus capăt în februarie 1938, când Carol al II-lea ale cărui cognomene alternau de la "regele țăranilor", prin "mecena al culturii", până la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secundarului, care dezvoltă, cu mijloace proprii, deconstructivismul american și european. Nota originală a lui Virgil Nemoianu e că nu mai distinge o falie între resorturile artei tradiționale și ale celei moderne și postmoderne. La el, să zicem, estetica nu e premodernă, iar poetica modernă și postmodernă, ci statutul ei "ontologic" ar fi să se opună, prin definiție, istoriei și progresului datele esențiale care caracterizează modernitatea. Arta e din capul locului reacționară, antidemocratică, antimodernistă și tocmai de aceea "postmodernă" prin excelență. Calea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]