382 matches
-
și Beiuș era grupul cel mai numeros, de peste 40-50 elevi: Daniel Roman, Alexandru Pantea, Ion Măduță, Gheorghe Banciu, Ion Crișan, Septimiu Râmboiu, Oprea, Budar, Păzitoru, Ion Pușcaș, Gheorghe Brânda... De la Sibiu: Dumitru Daina, Ilie Popa, Ion Fulea (care se va preoți după eliberare), Octavian Balaban, Mircea Mârza... De la Arad: Fredolin Nădăban, Gheorghe Ruja... De la Deva: Ion Rațiu, Ciprian Stoica... De la Blaj: Alexandru Munteanu, Sandru, Dipșe... De la Iași: Titi Stoica... De la Suceava: Traian și Vasile Coriciuc, Marcel Cazacu... De la Tulcea: Constantin Iorgulescu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
verificam acest drum greu, dar plin de bucurii duhovnicești: Anghel Papacioc, Traian Trifan, Valeriu Gafencu și alții. Urmau repetițiile colindelor. Copiii erau din toate zonele țării, aveau voci frumoase și învățam cu toții colinde specifice. Între ei, Fulea Ion, de la Sibiu - preoțit după eliberare, încheindu-și viața cu o frumoasă activitate pastorală - era talentat muzician și dirijor, cu simțul armonizării. Colindele erau armonizate și cântate de un splendid cor bărbătesc. Până la amiază fiecare era liber să-și organizeze timpul: se repara lenjeria
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dacă o plecat acuma de sub nasu' meu! Iași Mărășești! pe o sticlă de șampanie! tot din Costești! da' pe 27 octombrie o botezat Gina, cu Ionel al lui Moldoveanu! bunicu', să-mi cumperi un leptop! Dan, că poa' să se preoțească cu atestatu' de preoție de la seminar! sănătati la maistru! sănătati! te plimbi? bătăușule! cursul vieții, prima atestare documentară cursus honorum, ți-o băgat Mihaela tăti prostiile-n cap, lasî-mă-n pașì! n-am audzît! mi-o zîs sî nu mă comentezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vedeau treaba asta, da’ de exemplu, când eram în celule, la penitenciar, când nu eram la lucru, nu ne lăsau, pur și simplu. Dacă ne vedeau că ne rugăm împreună nu ne lăsau... Că și-acolo ne rugam, că aveam preoți aproape-n toate celulele... Aproape n-a fost celulă în care să nu fie un preot. Foarte mulți preoți au fost. Toți preoții greco-catolici care nu s-au convertit au fost băgați la pușcărie, și cei romano-catolici. Și Biserica Greco-Catolică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Adică toți preoții ăștia catolici erau mai bine pregătiți chiar și decât preoții greco-catolici. Aveau o deschidere mai mare, un orizont mult mai larg... Și-ai noștri erau foarte buni, dar erau, săracii, mai limitați, mai ales cei care erau preoți de țară, care nu studiaseră prea mult. Așa, pe urmă am stat cu preasfințitul... uite-acuma mi-o ieșit din minte, care-a fost episcop la romano-catolici, la catedrala Sf. Iosif din București... Părintele... și-acuma mi-o fost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în județul Târnava Mică, cum era înainte. Am fost și la Peninsulă împreună. A fost unul din colegii de detenție pentru care eu aveam deosebită considerație. Era și el greco-catolic. Și ne-am înțeles noi că după ce scăpăm o să ne preoțim, să ne sacrificăm, să fim celibatari chiar! Lui, de la Târgșor îi era teamă ca să nu cumva să ajungă la Pitești. Și într-o zi prin luna februarie așa ceva, îmi spune un prieten Vezi că pe Sandu îl duce de aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să-l întâlnesc... Când am fost odată la Aiud, am văzut pe unul care semănă cu el și l-am îmbrățișat, dar nu era el... Tot am vrut să-l întâlnesc... da’ nu l-am mai întâlnit. El s-a preoțit după ’89, și a fost preot lângă Oradea, în zona Bihorului. Sandu Munteanu. Era un om extraordinar, credincios... A avut vreo 11 copii... A decedat... și nu am mai apucat să-l întâlnesc. Vreau să mai pomenesc, ca să nu uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai despărțit, era din câte trei, câte patru... De unde era din cei șapte... s-au dus apăi și ei, că pă unul l-a împușcat, pă Dumitru Hotico... S-o îmbrăcat securiștii cu haine preoțești și-o spus că-s preoți și-așa au ajuns la ei, în grup. Și femeile or crezut, că într-adevăr erau cu Biblia și cunoșteau și ceva religie, erau instruiți pentru asta. Și pe Hotico l-au împușcat mortal? Da. Iarnă a fost... Deja ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Strădanie zadarnică, căci nu copiii, ci familiile hotărau plecarea. Unul dintre colegii lui Labiș, Groper, îi ripostase într-un catren: Ei și ci-i așa dizastru Stai în cur, sub cer albastru, Sub lămâi și portocal, Așa viață, zău, halal! Preoți și foști colonei, rămași fără căpătâi în urma reformelor, predau fel de fel de discipline, de la română și matematică, la istorie și muzică. După nevoie, se apela la învățători, chiar dacă nivelul lor era depășit de cunoștințele pe care erau datori să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
toți profesorii trebuiau să fie membri de partid, iar studenții cel puțin membri ai tineretului comunist. Nu mai aveau acces tinerii cu rude În străinătate, cu condamnări În familie și nici cei care aveau neșansa ca părinții lor să fie preoți. Partidul Își umfla rândurile. Ajunsese la aproape patru milioane de membri (enorm pentru populația României), ceea ce Însemna că nici calitatea de membru de partid nu mai avea vreo valoare. România n-ar fi avut cum să Întrețină patru milioane de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pus ban lângă ban și a revenit in România spre a oferi Universității sucevene un bust al lui Traian. Donația a fost acceptată, pare-se, cu entuziasm: la dezvelire s-au rostit discursurile de rigoare, n-a lipsit soborul de preoți etc. etc. etc. De aici încolo începe o poveste de-a dreptul incredibilă: peste câțiva ani, bustul, cu tot cu soclu, a... dispărut!! Întrucât, explicații cât de cât logice n-au cum exista, suntem nevoiți să acordăm ceva credit variantelor mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Cotnari, a fost păstrat de către ei cu cea mai mare devoțiune și era expus în public în zilele de sărbătoare. În scrisoarea amintită, catolicii din Cotnari cereau Sf. Congregații să prevadă pentru vreo zece locuri din Moldova unde nu erau preoți catolici, pentru a împiedica trecerea romano-catolicilor la schismatici. Aceste locuri erau: Iași, Bacău, Trotuș, Solonț, Huși, Bârlad, Galați, Suceava, Baia, Neamț, Roman. Auzind că a murit în Polonia Episcopul de Bacău, implorau Suveranul Pontif să nu le mai trimită episcopi
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Spera de la Iași Mons. Ingoli, Secretarul Propagandei. Situația, devenită insuportabilă, a fost cauza unui incident dureros și neplăcut. Într-o duminică din martie 1645 - spunea Pr. Siroli, Vicarul Patriarhal și Prefectul Misiunii cardinalilor Propagandei, potrivit informațiilor primite din partea misionarilor noștri: Preoții iezuiți, într-o manieră indirectă și scandaloasă, în Postul Mare trecut, au întărâtat o bună parte a poporului (catolic) din Iași împotriva misionarilor noștri și cu autoritatea domnitorului au intrat în casa noastră și au ocupat cele mai bune camere
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
muncă în robie, visează că un înger îl îndeamnă să evadeze, spunîndu-i că va găsi o navă care-l va duce la el acasă. Ascultă îndemnul îngerului, evadează, găsește nava și ajunge acasă, spre marea bucurie a familiei sale. Se preoțește și-L slujește pe Dumnezeu multă vreme, pînă cînd îi apare iar îngerul în vis și-l îndeamnă să se ducă să evanghelizeze Irlanda pe care o cunoscuse ca prizonier. Zis și făcut. Patrick (acesta fiind numele lui de preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
parohia catolică din Brăila a slujit distinsul preot franciscan Iosif Tălmăcel. Canonicul Ioan Knossala a slujit cu devotament timp de 36 de ani comunitatea catolică din Brăila dovedindu-se a fi o adevărată comoară pentru oameni și pentru Biserică. 7. Preoți franciscani la Ploiești Progresul economic declanșat de revoluția industrială din secolul XIX a avut urmări rapide și de amploare atât la nivel mondial cât și la nivel național. Avant la lettre s-a conturat încă de atunci problema gravă a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
trata acele chestiuni care privesc de-a dreptul ordinul al III-lea. Apoi se vor da câteva puncte pentru o mică meditație. Va urma viața unui sfânt din ordinul franciscan, și, în final se vor da știri și sfaturi folositoare”. Preoții franciscani conventuali, în cele mai multe cazuri, le-au fost îndrumători spirituali terțiarilor. Revista „Viața” a publicat sistematic articole, informații despre Ordinul al III-lea, despre înființarea noilor comunități și a recomandat cu căldură citirea publicației „Aurora Franciscană”. Toate capitolele elective provinciale
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
al comunității. Cu această ocazie Sora Caterina Paillard superioara comunității și-a dat dimisia din motive de sănătate și în locul ei a fost aleasă ca superioară cu unanimitate de voturi Sora Valentina Dubois. 4. Pentru terțiarii români uniți Mult onor. Preoți Parohi și Directori locali ai Ord. III Franciscan, Scumpi Frați Terțiari. „Împrejurările au făcut să ne despărțim între noi, din pricina distanței unde m-a așezat Pronia de acum aproape doi ani. Totuși sufletește am rămas cu toți Onorații Preoți și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
parohiile în care sunteți deja, ci și în alte parohii, ca astfel spiritul lui Hristos să triumfeze tot mai mult în suflete; împărăția Lui să se lățească tot mai mult spre fericirea multora și spre slava Celui Atotputernic. Mult Onorați Preoți Parohi și Directori locali și terțiari franciscani, să-mi învoiți a vă adresa cu această ocazie și Sfințiilor voastre câteva cuvinte, ca un mai mic tovarăș în apostolatul Evangheliei lui Hristos. Mai întâiu o rugăminte insistentă vă fac. De dragul sufletelor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
vieții sale, Părintele ne scria (1975): „...nu-i altceva decât o continuare, însă cu alți oameni. Altă mentalitate, alt trai, alt mod de viață... Viitorul va arăta cât valorează, un astfel de fel, al vieții! Muncă e enorm de multă. Preoți puțini. Răbdarea și eforturile sunt mari. De aceea, și sănătatea nu te ajută mereu. Acum două luni, am fost gripat și cu tot felul de urmări. La toți vă doresc numai Bine. Nu vă uit... Cu drag, Părintele Iancu.” Pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
referiri la mai multe dispoziții legale publicate în Foaia Mitropolitană, pe care n-am găsit-o în arhivele consultate. Astfel Foaia, în nr.16 din 17 august 1938, publica o circulară referitoare la cultivarea cântăreților bisericești și chema p.c. preoți să recomande din bibliotecile parohiale, cărți corespunzătoare acestora, pentru a le da posibilitatea să se cultive în cele spirituale și să-și sporească cunoștințele... În numărul 17 din 20 septembrie 1938 se publica o circulară în care se arăta că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
canonicilor sau al călugărilor bazilitani - se Întindea și asupra profesorilor care predau În școlile blăjene. Conform unei practici Încă În vigoare la jumătatea veacului al XIX-lea, profesorii seminarului se recrutau numai dintre absolvenții care se călugăreau sau se hirotoneau preoți celibatari. Obiceiul va deveni extrem de apăsător de pe la 1830, când se afirmă noile generații de profesori: Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , Cipariu XE "Cipariu" , Aron Pumnul XE "Pumnul" , Iosif Many XE "Many" , Ioan Rusu XE "Rusu" . În pofida spiritului lor emancipat, și acești intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
P. nu s-a îndreptat spre creația populară din proprie inițiativă, ci la îndemnul lui Timotei Cipariu, ulterior abandonând însă definitiv aceste preocupări. După ce termină studiile teologice, se căsătorește cu fiica preotului Simion Pop din Făget, sat în care va preoți până la sfârșitul vieții. Debutând cu versuri în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1839), P. scrie mai multe poezii, alcătuiește o amplă antologie poetică, cercetează notele despre prozodie ale lui Gh. Săulescu, încercând la rându-i, fără succes, să elaboreze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
de Brescia, sugrumat și ars la Roma în 1155, și cei ai bogatului negustor lyonez Pierre Valdes (sau Valdo). Creată către 1170, secta Sărmanilor din Lyon se opune ierarhiei catolice proclamînd că toți credincioșii virtuoși pot acționa ca și cum ar fi preoți. Condamnați de Conciliul de la Verona, în 1184, fidelii lui Valdes se împart în mai multe facțiuni: cea care. se instalează în Sudul Franței și se opune Cămărilor și care va fi recuperată de predicile Sf. Domi-nic. Cealaltă ramură trece în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Silvestru (14.XI.1818, Mitocu Dragomirnei, j. Suceava - 15.IV.1895, Cernăuți), cărturar și poet. Fiu de preot de țară, a urmat liceul și a făcut studii de teologie la Cernăuți. Tânărul, al cărui nume de botez era Samuil, se preoțește și se stabilește ca paroh în comuna Ceahor. În 1864 episcopul diecezei, Eugeniu Hacman, îl cheamă la Cernăuți, ca predicator la catedrală. În 1871 își schimbă numele de Andrievici (care îi fusese impus în școală, după un înaintaș al său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
față de Mișcarea Legionară. S-a întâmplat atunci un scandal infernal. Episcopul Colan a sărit roșu ca focul și mi-a poruncit să ies afară. Protopopii înfuriați au sărit și s-au... scoțându-mă afară în huiduieli: „Ce vin eu abia preoțit să le dau lecții de conduită! Asta-i ofensă adusă preoțimii! Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse de la galerie de unde a asistat la scenă. Eu plângeam de revoltă. Lăcrima și el de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]