440 matches
-
scurtă de text, fenomen care a primit denumirea de incidență: incidență la stînga și/sau incidență la dreapta. Conectorii argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut prepozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca motivație pentru a fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit traducerea "legăturilor logice" între propoziții: anumite conjuncții de subordonare (pentru că, ca) și coordonare (deci, căci), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel), grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda)". Conectorii pragmatici acționează în limbile naturale, în timp ce conectorii logici în limbile formalizate. Conectorii logici se opun conectorilor pragmatici prin: (1) natura elementelor legate: conectorii logici operează asupra propozițiilor, conectorii pragmatici "leagă nu numai cuvinte ale limbii naturale ci și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți de ceilalți. Ei nu sînt în relație directă cu obiectul, ci cu funcția care leagă subiectul de obiect. La prima
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
substantivale iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Russo, tatăl micuței Melisa, insistă: " ... " Libération, 20 ianuarie 1997 Nici "schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului de vedere (dacă îl credem pe X, după spusele lui X etc.) Adesea, verbele introductive de discurs direct nu sînt neutre, ci aduc o perspectivă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
schițează una dintre mutrele...", nici "insistă" nu sînt verbe de declarație. Faptul de a fi urmate de un discurs direct le convertește în verbe care introduc un discurs raportat. Grupuri prepoziționale Ca și în cazul modalizării în discurs secund, grupurile prepoziționale semnalizează o schimbare a punctului de vedere (dacă îl credem pe X, după spusele lui X etc.) Adesea, verbele introductive de discurs direct nu sînt neutre, ci aduc o perspectivă subiectivă. Verbul introductiv oferă un "cadru" interpretării discursului citat. Dacă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Între paranteze”; În cazul unui cuvânt nou, repetați-l În mai multe contexte, de mai multe ori, pentru a fi bine Înțeles; - anumite situații gramaticale trebuie evitate: verbele la diateza pasivă, forma negativă a verbelor și alte formulări negative, expresiile prepoziționale sau subordonatele relative (totuși, dacă se impune folosirea unei subordonate relative, atunci pronumele relativ - care, ce, despre care etc. - trebuie să fie și el folosit, imediat după cuvântul pe care Îl determină), figurile de stil (de exemplu, inversiunea retorică), expresiile
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape pentru fiecare din cele șase cazuri existau forme diferite și exista, deci, o mare bogăție de forme cazuale, în latina vorbită se uza în paralel și de construcții prepoziționale cu același conținut, care au fost preferate tot mai mult și au permis renunțarea la desinențele cazuale. Ca atare, dacă genitivul arăta proveniența, descendența sau originea, aceste raporturi se exprimau și cu ajutorul prepoziției de urmate de cazul ablativ, structură care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv, vocativul în -e este tot din latină, iar cel în -o a fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești tîrzii se aseamănă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a reuși", "a corespunde, a satisface"48. Nu există clase ale declinărilor sau mărci de gen la substantive, manifestîndu-se o singură formă cazuală, la animate, atunci cînd se folosește la genitiv morfemul 's, deși există și posibilitatea folosirii unei construcții prepoziționale cu aceeași valoare. Articolul hotărît și adjectivul sînt invariabile din punctul de vedere al genului și al numărului. La indicativ prezent toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular și, de aceea, exprimarea pronumelui subiect este obligatorie. Engleza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
două posibilități de marcare a valorilor acestui caz, precum ideea de posesiune, de exemplu, în engleză: the friend's bicycle / the bicycle of the friend "bicicleta prietenului". Acest paralelism este pe punctul de a fi eliminat în limba neerlandeză, redarea prepozițională fiind preferată: de schilder van deze schilde-rijen "pictorul acestor tablouri". Pronumele, în special cel personal, are o situație specială din punctul de vedere al declinării, deoarece prezintă în toate limbile aspecte conservatoare. De aceea, chiar engleza are, de exemplu, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementelor, deoarece subiectul, predicatul și complementul direct au locuri fixe. Tot astfel, în latinește era indiferent dacă se spunea filius regis sau regis filius, cît timp se recurgea la formele sintetice, dar, după ce regis a fost înlăturat de o construcție prepozițională, nu a mai fost posibilă decît ordinea filius de rege, încît în italiană există figlio di (del) re, iar în franceză fils de (du) roi. Chiar în română, unde s-au păstrat unele redări sintetice desinențiale la cazuri, nu este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fiul regelui, fiindcă modelul romanic prevalează în raport cu cel latin 65. Există în aceste contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în special a categoriei cazului) și preferarea construcțiilor prepoziționale au creat condițiile renunțării la folosirea desinențelor, iar, ca element de relație, prepoziția cerea vecinătatea elementelor relate, între care se interpunea pentru a face relevantă relația: fiu de rege. Pe de altă parte, extinderea obișnuinței de a renunța la mărcile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precum regele poet și regele este poet, iar, apoi, regele este la palat s-a putut crea modelul structural subiect predicat complement, locul fix al complementului după verb fiind cerut în mod deosebit atunci cînd el nu reprezenta o structură prepozițională, ca în cazul complementului direct (deoarece într-o structură precum ursul mușcă lupul numai fixitatea poziției subiectului și obiectului direct în raport cu verbul-predicat le poate releva statutul sintactic). Acest model a devenit astfel un tip mental care s-a generalizat la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței -s, cît și cu ajutorul unor prepoziții, presupune, în cea de-a doua situație, plasarea determinantului după determinat. Redarea prepozițională a genitivului, care este rară în suedeză (deși nu exclusă: kung av Sverige "rege al Suediei"), este frecventă în norvegiană (i utkanten av Suceava "împrejurimile Sucevei"), este preferată în neerlandeză (unde se folosește prepoziția van, corespunzătoare lui von din germană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slot "castelul regelui Danemar-cei"). Ceea ce se exprimă însă în mod sintetic cu această desinență se poate exprima și analitic cu ajutorul unor prepoziții (engl. of, germ. von [fon], neer. van, dan. af, norv. av), doar suedeza recurgînd foarte rar la exprimarea prepozițională a genitivului. Există, așadar, din acest punct de vedere, două tipuri de limbi germanice: unul apropiat limbii-bază (care cuprinde islandeza și germana) și altul similar modelului romanic (celelalte limbi germanice). Din perspectiva mărcilor de plural, disocierea se poate face tot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
România liberă). Am selectat acele exemple care atestă extinderea lui pe lexical în limbajul presei, exemple în care alți vorbitori de limba română (care nu lucrează în presă sau nu sunt politicieni) ar fi folosit o altă prepoziție sau locuțiune prepozițională în locul lui pe. Așa cum am precizat, pe lexical are multe valori în limba română, inclusiv sensuri abstracte. Prin urmare, poate fi dificil a delimita exact acele exemple care arată o extindere a utilizării sale. Extinderea înseamnă atât apariția unor valori
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
selectate pe baza simțului lingvistic (al meu și al colegilor cu care am discutat exemplele). De altfel, pentru a testa intuiția că pe se extinde în limbajul presei în contexte în care alți vorbitori ar folosi alte prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, am făcut o mică anchetă printre vorbitori, majoritatea studenți (de la secția de Limbi Moderne Aplicate), iar în foarte puține cazuri prepoziția utilizată în aceleași contexte a fost pe (vezi infra, Anexă). Am grupat exemplele în funcție de valorile semantice pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
ce urmează, voi detalia și exemplifica valorile semantice înregistrate, începând cu cele concrete și continuând cu cele abstracte 3. Am selectat doar acele valori care mi s-au părut că arată extinderea prepoziției (în defavoarea alte prepoziții sau a unei locuțiuni prepoziționale). Cele șase valori exemplificate sunt: locul, timpul, instrumentul cauza, modul și relația. Conform DLR niciuna dintre aceste șase valori nu este nouă, fiind atestate exemple pentru fiecare dintre ele. În GA (I: 370-373), relația nu este indicată printre valorile prepoziției
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
o gravă, gravă greșeală a celui pe care l-ați văzut la un moment dat pe această reluare [...] (un comentator sportiv, TVR 2, 21.X.2007). Prepoziția pe este folosită aici în locul prepoziției în (vedeți în imagini) sau a locuțiunii prepoziționale în cadrul (în cadrul acestei reluări). 2.1.4. O instituție (doar substantivul bursă): tranzacții pe bursă (Realitatea TV, 5.IV. 2006) cotațiile lor pe bursă (Realitatea TV, 11.IV. 2006) obținerea de câștiguri pe bursă (Realitatea TV, 12.IV. 2006) investitorii
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
un program al Alianței. (C. Preda, Realitatea TV, 20.III.2007) Am luat votul pe un program [...]. (T. Meleșcanu, Realitatea TV, 28.III.2007). Pe un program pare să fie o formă prescurtată de la pe baza unui program, cu locuțiune prepozițională. 2.3.4. Alte noțiuni, concrete sau abstracte [...] astfel încât Senatul să fie ales pe vot uninominal. (E. Boc, Realitatea TV, 6.III.2007) Acest guvern poate să vină doar pe un sprijin al PSD. (un politician, Realitatea TV, 28.III
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
speță n-au fost listate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice întrucât datoriile sunt pe asociații non-profit și beneficiază de un statut aparte. ("Cotidianul", 2.II.2006). Prepoziția pe se folosește în locul prepoziției prin (ales prin vot) și al locuțiunii prepoziționale pe baza (pe baza unui sprijin, pe baza unei ordonanțe, pe baza argumentelor, pe baza a ceea ce a avut CNSAS). 2.3.5. Suportul pe baza căruia se face o afirmație sau se întreprinde o acțiune Eu vă spun pe
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
pe legea 10. (T. Băsescu, 20.VII.2008, Realitatea TV) - și cu o nuanță de conformitate PSD și PNL susțin că vor alegeri la termen pe vot uninominal. (titlu, Realitatea TV, 21.VII.2008). Prepoziția pe se folosește în locul locuțiunii prepoziționale pe baza (pe baza unor documente, pe baza legii 10, pe baza unor vorbe, pe baza imaginilor, pe baza unor argumente). Uneori, prepoziția precedă o propoziție relativă: Pe ce avem noi, doamna Norica Nicolai nu a făcut poliție politică. (M.
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
fost prezent pe motive de sănătate. (Rlib, 1.II.2006) Pe ce motive sunt oamenii atât de supărați? (A. Mungiu-Pippidi, Realitatea TV, 25.I.2007). Prepoziția pe se folosește în locul prepoziției din (din motive, din ce motive) și al locuțiunii prepoziționale din cauza (din cauza mapei, din cauza a ceea ce spune domnul Văcăroiu). 2.5. Modul Bursa a intrat pe creștere, susținută de bănci și SIF. (titlu, Rlib, 2.II.2006) Bursa a închis ultima ședință a săptămânii pe scădere. (titlu, www.tmctv.ro
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]