3,432 matches
-
pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fusese un succes răsunător. Oaspeții avuseseră parte de o reușită remarcabilă în cel de-al optzeci și doilea minut de joc. Eseul fusese marcat chiar de Bull. Era în grămadă, înconjurat de falanga aceea de bărbați cu greutate, cu umerii presați de cei ai colegului din față, care i se opunea și de clavicula mică a lui Mickey Minto, jucătorul maltez al celor de la Wanderers. Mingea venise rapid, chiar la locul din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Puterea a scontat pe acest lucru, întârziind negocierile, care ar fi însemnat o recunoaștere. Și dacă n-a avut răbdare până la capăt, intervenind brutal în dimineața de 13 iunie, acest lucru pare a fi explicat de existența, în sânul puterii (presate de altele din afara ei), a unor elemente extremiste, reacționare.” Catastrofa morală și politică a reprezentat-o pentru țară chemarea minerilor. Președintele s-a făcut în acest fel răspunzător de incitare la violență. Și, totodată, el a devenit prizonierul moral al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și să mă pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo două ori sub masă, culcat!, de mi s-a presat țigara-n bot și tot mi-a intrat o literă-n mână? - Da, era un C mare de la editorialul la Chemarea... - M-ai însemnat! - Ce să faci, profesore, l-avem în sânge... - Plumbul? - Dac-ar fi numai ăla... Te-așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu șeful poliției din Knjaževac, actul de concediere, În anul o mie nouă sute patruzeci și doi, și‑l puteți vedea, de veți citi cu atenție, cum aduna frunze din Grădina Botanică, ca apoi, În Palmotičeva, să se trudească să le preseze și să le lipească În ierbarul fiicei lui, caligrafiind Păpădie (Taraxacum officinale) sau Tei (Tilia), tot așa cum scrisese și mapele cu hărți „Marea Adriatică“ sau „Vlasina“. Din acest fluviu tumultuos care este biografia lui, din acest roman de familie, se ramifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care ar fi trebuit s-o spui. Execuția perfectă ca să-l termini pe ăla. Ăsta-i un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar, logic, lucrurile trebuiau să se desfășoare doar într-un anume fel. Dacă persoana de la celălalt capăt al firului e una foarte importantă, rugați-mă să aștept. Voi sta cuminte pentru că, oricum, nu am de ales, indiferent ce treburi mă presează. În caz contrar, cereți persoanei să revină sau notați-vă un număr de telefon. Directorul general o privi cu atenție și ea îi susținu privirea cu încredere. O puse în temă cu anumite cerințe specifice funcției și-o întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zgomotos când vreunul Încerca să deschidă. Mick accelera din când În când, puțin câte puțin; mașina țâșnea În staccato și curăța terenul În fața lor o clipă, dar trupurile se strângeau iarăși. Margaret se uita drept Înainte ca să evite privirea fețelor presate pe ferestre. — Se circulă greu azi, ce zici? a Întrebat-o Mick. Avea un glas vesel, dar ei nu i-a fost greu să simtă că era oarecum Îngrijorat. El a Întins o mână și a deschis radioul. De-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Habar n-am despre ce vorbești. — Comunicarea non-verbală stă la temelia societății. Ce crezi tu că ești pe cale să comunici În momentul ăsta? Circulația se oprise. Un băiețel fără cămașă, În picioarele goale, cu pantaloni scurți maronii și jegoși, a presat cu o mână un ziar pe fereastra Închisă și a Întins-o pe cealaltă după bani. Nimic, mai cu seamă că nu știu unde bați. — Îți Învârți părul pe-un deget, Îți freci nasul și te stăpânești cu greu să nu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și o strânse. Carmina răspunse strânsorii. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tare. N-am să vă fac de râs, Elena. Spune cu cine? Întrebase bărbatul și, așezat pe marginea, se aplecă să se scarpine între degetele picioarelor. Avea o alergie mai vechi, pe fond nervos, de multe ori Carmina îl surprindea presând-și cu călcâiul piciorul celălalt, până la durere sau frecându-și laba de stinghia mesei, până ce senzația de mâncărime dispărea înlocuită de cea dureroasă, în timp ce pe față împietrea o grimasă chinuită. În seara respectivă n-a mai scos nimeni o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să-și mai ridice nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la Nina, nu i se împotrivise niciodată și într-o zi, fără nici un semnal de alarmă, i se tăiase accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai mult în interiorul ei, dar, ocupată, presată de alte treburi, n-avusese timp să aprofundeze problema, crezuse că este suficient să-i creeze o atmosferă prietenoasă în jur, crezuse că Ovidiu va ști să se ocupe de ea, altfel ar fi purtat cu fata o discuție între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea, spuse Carmina și dispăru din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară spre gât, spre vertebre, își rotește degetele încet, încet, îi percepe porii curați, știe că fiecare por are o mică, invizibilă deschidere către exterior prin care se elimină parte dintre substanțele nefolositoare din celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului ei, n-o mai presa sentimentul că cei care-i văd împreună ar gândi că e mai bătrână ca el. Descuie yala, îl pofti să intre, îl invită prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit cum întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bunul mers al fermei. Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai insistent, niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multe ori reușise să șteargă cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare depresivă încât nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]