292 matches
-
filosofică, fie coborâtă la statutul de procedeu fenomenologic, fie ridicată la rangul de cale alternativă la tehnica fenomenologică husserliană; aceasta i-ar da putința de a fi pusă la lucru și cu alt "material" tematic decât cel heideggerian sau cel presocratic (prezente în analitica existențială). Iar cea de-a doua, diferența ontologică, socotită dinspre actul-de-principiu formulat și comentat mai sus, trebuie interpretată și în limitele unei gândiri înțelegătoare care lucrează cu totul diferit față de "intelect" sau alte "facultăți" judicative, fapt care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Despre miza gândirii, trad rom. Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel și Gilbert Lepădatu, Editura Humanitas, București, 2007. Held, Klaus, "Husserl's Phenomenological Method", în Donn Welton (Ed.), The new Husserl. A critical Reader, Indiana University Press, Bloomington, 2003. Heraclit, (1) The presocratic philosophers. A critical history with a selection of texts, Bilingual Ed.: G. S. Kirk, J. E. Raven, Cambridge University Press, 1971; Chapter VI, pp. 182-215. (2) "Fragmente", trad. A. Piatkowski și Ion Banu, în vol. Filosofia greacă până la Platon, Vol
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
european, Editura Humanitas, București, 1993. Noica, Constantin, Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant, Editura Humanitas, București, 1995. Noica, Constantin, Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou, Editura Moldova, Iași, 1995. Parmenide, (1) The presocratic philosophers. A critical history with a selection of texts, Bilingual Ed.: G. S. Kirk, J. E. Raven, Cambridge University Press, 1971; Chapter X, pp. 263-285. (2) "Fragmente", trad. D.M. Pippidi, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, Partea a 2
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S. Kirk, J. E. Raven, Cambridge University Press, 1971; Chapter X, pp. 263-285. (2) "Fragmente", trad. D.M. Pippidi, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, Partea a 2-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. (3) "Parmenides. Fragmente", în vol. Presocraticii. Fragmentele eleaților, Ed. bilingvă, trad. rom. D.M. Pippidi, Editura Teora, București, 1998. Pascal, Blaise, Pensées, Bookking International, Paris, 1995. Patzig, Günther, Silogistica aristotelică, trad. Dragan Stoianovici, Editura Științifică, București, 1970. Pârvu, Ilie, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a 'Criticii rațiunii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, "Scară a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", pp. 11-32. 11 Lucian Blaga, Despre viitorul filosofiei românești, p., 14. 12 M. Merleau Ponty, Phénoménologie de la perception, p. XVI. 13 Parmenides, Despre natură, "Fragmente", 1, în D.M. Pippidi, Presocraticii. Fragmentele eleaților, p. 117. Gh. Vlăduțescu, Filosofia în Grecia veche, p. 97. G.S, Kirk, J.E. Raven, The Presocratic Philosophers, Fr. 342, p. 267. 14 Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp, p. 59. 15 A se vedea Nota 9
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
românești, p., 14. 12 M. Merleau Ponty, Phénoménologie de la perception, p. XVI. 13 Parmenides, Despre natură, "Fragmente", 1, în D.M. Pippidi, Presocraticii. Fragmentele eleaților, p. 117. Gh. Vlăduțescu, Filosofia în Grecia veche, p. 97. G.S, Kirk, J.E. Raven, The Presocratic Philosophers, Fr. 342, p. 267. 14 Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp, p. 59. 15 A se vedea Nota 9. 16 Cf. Parmenides, Fr. 2 și Fr. 7, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, Partea a 2-a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptului de timp, p. 59. 15 A se vedea Nota 9. 16 Cf. Parmenides, Fr. 2 și Fr. 7, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I, Partea a 2-a; p. 232 și 235. G.S, Kirk, J.E. Raven, The Presocratic Philosophers, Fr. 344, p. 269; Fr. 346, p. 271. 17 Cf. Husserl, Ideen II / Ideas pertaining to a pure phenomenology and to a phenomenological philosophy, Second Book: "Studies in the phenomenology of constitution"; Section One: "The Constitution of Material Nature
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de cărți“ obligatorii, pe epoci, de la Homer și tragicii greci până la Goethe. (incluzând referințele despre Antichitate ale unor Montesquieu, Nietzsche, Fustel de Coulanges, Erwin Rohde și Werner Jäger). Propunea refacerea istoriei filozofiei prin patru autori: Platon, care îi recapitulează pe presocratici, Aristotel, care iradiază peste întregul Ev Mediu, Kant, care re zumă modernitatea inaugurată de Descartes și Leibniz, și, în sfârșit, Hegel, care face posibilă toată gândirea ulterioară, de la Marx până la Husserl și Heidegger. N-am fost, întotdeauna, suficient de harnic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
intelectuală putea oferi o reprezentare anticipată - grosieră și confuză, desigur - a unui ordin de realitate pe care oamenii nu erau capabili să-l cunoască. Examinată în perioada ei de început, filozofia greacă schițată acum două mii cinci sute de ani de către presocratici antrenează aceleași reflecții. Cînd acești gînditori afirmă unul că apa, altul că focul, iar al treilea că aerul constituie realitatea primordială din care s-a născut totul, că această realitate forma la origine un tot omogen sau că era și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să observe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ritualurile pe care le-am amintit de-a lungul istoriei și minunat ilustrat de Meșterul Manole, arhitect și constructor de catedrală. Emanația lumii din principiul unic și ideea transmutației ființei se întâlnește în Dogon, Polinesia, în taoism și la filosofii presocratici, Thales și Anaximandru 352. În Dogon creația pornește de la semințe care au creat totul în univers, asemenea mitului Ta-aroa polinesian. În doctrina taoistă Yin-Yang oscilația perpetuă a unui flux între doi poli pe o orbită este la fel de cunoscută ca și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
număr: "Trebuie să se știe că sunt patru elemente: pământul, care este uscat și rece, apa, care este rece și umedă; aerul, care este umed și cald; focul, care este cald și uscat"117. Cele patru elemente rămase din perioada presocratică, devin tradiție în perioada medievală și cea renascentistă. Atunci când se ridică problema viețuitoarelor sunt identificate patru humori aflate "în analogie cu cele patru elemente: fierea neagră corespunzătoare pământului, este uscată și rece; flegma, corespunzătoare apei, căci este rece și umedă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
-se viziuni diverse ale lumii care în mod normal erau în stare de conflict. Tradițiile aristotelice și tomiste se împletesc cu cele platonice, la care se adaugă elemente aparținând tradițiilor arabe și ebraice, iar în final filosofiile naturii specifice perioadei presocratice, reprezintă premisa pentru un alt mod de a vedea lumea. Aceste tradiții determină o dezvoltare a imaginarului, atingând o perioadă de maxim, în care predomină componenta pulsională. Dar când aceasta încearcă să domine în întregime cultura unei epoci intervin elemente
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Diogene Laertius, care întregesc imaginea literaturii antice din etapa respectivă. În acest context școlile non aristotelice devin din ce în ce mai puternice, iar între acestea cele platonice sunt dominante. În cel de-al treilea rând sunt traduse operele filosofilor naturaliști începând cu cei presocratici, dar și Lucrețiu sau Cicero. Aceștia sunt asimilați în perioada de sfârșit a Renașterii și pregătesc o altă imagine asupra universului, fundament pentru filosofia modernă. De exemplu, lucrările lui Arhimede îl vor influența pe Galilei, iar cele ale lui Democrit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
XVII-lea este unul al schimbării metodologice, negându-se metodologia specifică imaginarului renascentist. Renașterea adunase în sine metodele specifice tuturor epocilor trecute, începând cu antichitatea (prin asimilarea filosofiei aristotelice, prin interpretarea și adaptarea celei platonice, prin atomismul democtritian, prin asimilarea presocraticilor, prin asimilare metodică a lui Arhimede, Hipocrate, Galen, Euclid), continuând cu dezvoltarea unei noi raționalități în Evul Mediu și finalizând cu o hermeneutică de natură pulsională. Secolul al XVII-lea se regăsea în fața unui sincretism metodic din care trebuia să
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fără formă. În opera lui Aristotel găsim mai multe încercări de a defini forma: 1. Aristotel folosește termenul pentru a denumi "specificul unui lucru concret"16. Sensul pe care îl are aici cuvântul "formă" este asemănător cu cel folosit de presocratici, și anume "ceea ce se vede". Aici forma este simplu de identificat, referindu-ne la lumea sensibilă, la limitele oricărui obiect. 2. În al doilea rând, forma este "esența oricărei ființe și substanța ei primă"17. În acest caz forma, privită
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Greciei antice unde episteme avea înțelesul de "Cunoaștere (adevărată și științifică, opusă lui doxa)"48. Acest sens introduce termenul în imaginea unei unități a obiectului cunoașterii creând impresia unui rezultat unic. Imaginea unitară a realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere; chiar și Heraclit, care sublinia că logos-ul său, care este ascuns poate fi cunoscut doar cu ajutorul inteligenței, era integral materialist în modul de a explica nous
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unde episteme avea înțelesul de "Cunoaștere (adevărată și științifică, opusă lui doxa)"48. Acest sens introduce termenul în imaginea unei unități a obiectului cunoașterii creând impresia unui rezultat unic. Imaginea unitară a realității este întâlnită în întreaga filosofie presocratică: "Materialismul presocraticilor nu le-a permis să distingă între diferite tipuri de cunoaștere; chiar și Heraclit, care sublinia că logos-ul său, care este ascuns poate fi cunoscut doar cu ajutorul inteligenței, era integral materialist în modul de a explica nous-ul: cunoașterea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diferite tipuri de cunoaștere; chiar și Heraclit, care sublinia că logos-ul său, care este ascuns poate fi cunoscut doar cu ajutorul inteligenței, era integral materialist în modul de a explica nous-ul: cunoașterea este senzație de tipul asemănătorul-cunoaște-pe-asemănător"49. Cunoașterea presocraticilor este una unitară ce reprezentă realitatea i-mediatului, într-un proces complex de interrelaționare subiect-obiect. Totuși interesantă este trecerea înțelesului pe care îl are termenul de la procesul unitar (cunoașterea) spre o obiectivare a rezultatelor acestuia (științele). Dincolo de sensul analizat al
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în limbile indo-europene proceduri discursive "atipice, centrifuge, chiar transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească loc diversitatea antagonistă sau contradicția dinamică. Chiasmele, cuplurile lexicale antonime, oximoronii etc., prezente în limbajul primilor gânditori presocratici, în retorica poetico-filosofică barocă, în lexicul și sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900. În privința determinismului structurilor logice, Wunenburger îl ia ca reper pe Aristotel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări ale credințelor religioase ale căror faze interferează adesea (p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dispar pe rând planetă după planetă. Doar edificiile culturii și artei au mai rămas de pază pentru ca spiritul uman să fie măcar parțial salvat. Prin cultura scrisă, cum se știe, poți comunica cu Platon, Homer și Aristotel, cu Heraclit și presocraticii, dar și cu Dante, Petrarca, Goethe, Hugo, Eminescu, Blaga, cu Esenin, Huxley, Stănescu și Ivănescu. O spaimă de neant ne-ar cuprinde, vânturi intempestive, pustiuri și hăuri ne-ar atrage ființele noastre întru pierzanie. Episoadele tragice s-ar ține lanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la simplitatea ei presocratică. A. B Credeți în "generații literare"? În calitate de poet și critic literar, care este părerea Dumneavoastră, avem în România o nouă generație de poeți? Mă consider poet, poet de limbă română (versurile scrise direct în franceză sunt doar simple exerciții) dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
materializează prin numirea sa, din 1958, ca membru al acestui departament cultural. Gândit ca stagiu premergător „specializării” studenților, acest departament urmărea asigurarea unei solide asimilări a tradiției culturale occidentale, impunând buna cunoaștere a câtorva cărți fundamentale ale acestei culturi: de la presocratici la filosofia secolelor XVIII-XIX. „O inovație fundamentală o constituia sistemul de instrucție preliminară «specializării»: oricare ar fi fost aria de cercetări către care se simțea atras studentul, în primii doi ani activitatea lui se concentra în alte direcții” - cf. Memorii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a oricărui Început și a amestecului de rase. Ei nu au filosofie - mă rog, Încă n-au filosofie! - comparabilă chiar și cu vîrfurile de mâna a doua ale filosofiei europene, post-carteziene, empiriste sau romantice germane - nu vorbim de Greci, ei, presocraticii și cei care urmează plutesc deasupra tuturor și ființează ca principiile eterne a tot „ce va veni!” -, și nu au nici modele artistice sau literare comparabile cu cele europene; nu, să fiu bine Înțeles: nu vreau să militez În aceste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]