1,478 matches
-
prin lucrarea de față... - ŤDar, cum?! Chiar și celor deștepți?! - se vor fi întrebând cu uimire mulți dintre Dumneavoastră ... - ŤDar aceștia sunt ... Ťoameni bine, cari n'au nevoie de lecții de bună cuviințăť. Hm! Oameni bine!... Cât de elastică această pretențioasă denumire: ŤOameni bineť găsim pe toate drumurile. Nu toți au însă împliniți cei 7 ani de-acasă. Căci, - iertat să ne fie, dar trebuie să ne înțelegem -, politețea, buna cuviință, nu are nimic comun cu inteligența, cu cultura. Cu avuția
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
și Îmbrăcat foarte elegant, Ștefan nu se deosebea cu nimic de oamenii eleganți din Tanger, iar el copia cu ușurință și aplica. Era un bărbat frumos, Înalt și cu niște ochi care o scoteau din minți și pe cea mai pretențioasă femeie. Amina Îl studia cu interes și bucuroasă de cele constatate, Îi spuse drăgăstos: Unde ai dori să mergem? Unde vrei tu, văd că ai gust și vrei să mă impresionezi, recunosc că reușești din plin! Bine! Ia să vedem
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să... dar nu mai zic... mi-e rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți le imaginezi...”. Folosirea perspectivei unor terțe persoane, protagoniste ale expunerii anterioare este plauzibilă (chiar și așa ea ridicând
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să..., dar nu mai zic... mi-e rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți le imaginezi...”. Indiferent de specificul activităților subsumate domeniului divertismentului erotic, putem concluziona că avem de a face cu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi-a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să..., dar nu mai zic... mie rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți le imaginezi... În orice caz am ales să lucrez Într-un club și nu Îmi pare rău. Într-o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
iar apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau șapte ghișee asemenea. Acest prim ghișeu este cât se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe un pământ străvechi și magic. Am fost crescut și îngrijit de bona nemțoaică Gertrude, bine educată și foarte pretențioasă la pregătirea meselor, care aveau orar fix. Nu o să uit niciodată gustul savuros al supei de găină îde curte), cu steluțe galbene cu tăiței de casă, al desertului variat care-mi lăsa gura apă, compus din: knedle îprune învelite în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acele rânduri era nu o duduie din contemporaneitate pe care domnul respectiv să o fi întâlnit pe acest pământ și în această viață, ci însăși împărăteasa Alexandra. Care împărăteasă Alexandra? Alix von Hesse-Darmstadt, după numele ei de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud că exclamă: "Aaa! Alix aia, dom'ne?" -, soția lui Nicolae al II-lea, cel ce avea să fie ultimul țar al Rusiei. Bun. Acum cred că și ultimul pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de partid. Acela mă propusese și pentru dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul să refuz sarcinile de serviciu, mai cu seamă când știam că, înainte a a fi aterizat eu aici, ca un intrus, era mai mult decât posibil să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
importantă a establishment-ului intelectual, ceea ce, mai nou, a generat și o reacție de autoderiziune, pentru că anglo-saxonii au această formă de recul creator care face în așa fel încât nu pot fi proști pentru mult timp! Prostia franceză superioară, afectată, pretențioasa, abila, dialectica nu duce la nici o sancțiune, dimpotrivă autorul este promovat și respectat. Așa că, de ce să nu scrie, si de ce să nu scrie orice!?
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Într-adevăr, În emisiunile ei nu se discutaseră niciodată problemele femeii, privite dintr-o perspectivă intelectuală superioară. Și acest lucru nu se Întîmplase deoarece Christina considera, În mod greșit, că nu ar fi capabilă să conducă o dezbatere atît de pretențioasă, mai ales În prezența unei poete. Chiar și simplul cuvînt „poetă“ o intimida un pic. Pe urmă, nu era deloc sigură că pe insula Roland existau persoane feminine cu astfel de preocupări. În mod tradițional, cu scrierea poeziilor se ocupă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta artei. ĂI se pare cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă. Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil din familie. Tatăl meu, notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci generații toți bărbații fuseseră notariă, era absorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu atunci, ceva mai pretențioasă decât proza (acum îmi pare doar mincinoasă: de exemplu, de ce naiba n-am adăugat că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Wilcox. — A, cecurile mele au acoperire, Henry știe bine asta! — De ce nu te duci la o bancă? — La ora asta băncile sînt Închise, doamnă Wilcox. Regret, dar am nevoie urgentă de bani. Henry se Îndreptă spre un birou mic și pretențios (imitația părea În stil QueenAnne), care aparținuse de bună seamă nevesti-sii. De altfel, toată mobila din această Încăpere părea foarte fragilă: mergînd pe lîngă ea, aveai senzația pe care o Încercau, desigur, cei puși Într-un vechi joc de salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era adevărul. În clipa când pretențiosul omuleț se considera mulțumit de primă lui inspecție, lua vâsla cea mare, care avea să folosească și drept cârma, si i-o oferi lui Miti Matái. Prin acest simplu gest dădea de înțeles că, din acel moment, responsabilitatea navei trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Frances Dunlop Colgate Nelson, sau „Frizzi”, împreună cu Schuster „Pantoful” Frasier și Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele uriașe de bere, stând tustrei în picioarele goale, cu pantalonii murdari suflecați, într-o fântână arteziană. Hainele sărăcăcioase, spune Inky, sunt noile haine pretențioase. Acasă, Evelyn încearcă o duzină de saci menajeri, saci de plastic verzi și negri îndeajuns de mari pentru deșeurile din construcții, dar toți o fac să pară grasă. Ca să arate bine, alege un sac alb și îngust, făcut pentru găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aceeași expunere, conform relației E = I × t, cantitatea de lumină fiind produsul dintre intensitatea ajustată de deschiderea diafragmei și timpul reglat de obturator, atunci când dublăm timpul de expunere, trebuie să înjumătățim imediat diafragma. Măsurarea luminii cu exponometrul este o operație pretențioasă, care ține de experiența fotografului, de tipul exponometrului și de modul de iluminare a subiectului. Etapele procesului de măsurare a luminii sunt: - setarea sensibilității filmului pe exponometru sau în aparatul foto (dacă are exponometru încorporat); - măsurarea luminii prin orientarea senzorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
un cod de contacte metalice (codul DX), care face ca aparatele de fotografiat cu exponometru încorporat, produse în ultimul deceniu, să citească automat sensibilitatea filmului. Filmele late pentru format mediu se livrează în role de hârtie, manipularea lor fiind mai pretențioasă. Ele au lățimea de 6 cm, dimensiunea cadrelor foto (6×4,5 cm, 6×6 cm, 6×7 cm, 6×9 cm) fiind dată de aparatul de fotografiat. Pentru formate mai mari de 9 cm (9×12 cm, 13×18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de 9-10 filme. Revelatoarele se oxidează rapid în contact cu aerul. Din această cauză, soluțiile diluate trebuie păstrate în recipiente de sticlă fumurie, umplute până la vârf și închise ermetic. Un revelator diluat rezistă maximum 4 săptămâni. Fixatoarele sunt mai puțin pretențioase, ele putând fi folosite timp de 2 luni, cu condiția să fie păstrate la temperaturi sub 24 °C. Un negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună calitate. Există situații în care abaterile controlate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru se dovedi a fi o femeie obositoare și pretențioasă și, mai mult de-atât, începu să-l agaseze cu avansurile fără perdea pe care i le făcea. Madam Țâru se măritase, din interes, cu un inginer, mult mai în vârstă decât ea. Căsnicia lor se desfășura pe planuri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o audă spunând că Radu e un tip vertical și pretențios, îndrăgit de toată lumea pentru prezența și comportamentul ireproșabil, care nu se va uita vreodată la o femeie divorțată. Insistă asupra acestei idei de parcă Luana ar fi fost o paria a societății. Femeile cu care-l văzuse erau superbe, titrate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nouă, într-un loc anume și ea fugi până acolo, cu inima plină de cele mai fierbinți sentimente. Nu-și amintea să mai fi făcut, vreodată, o așa pasiune nebună. Masculin în toate trăsăturile, cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze la cele mai obraznice alintări, tânărul Noia întruchipa un univers din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
terminau aici. Radu se dovedi a fi foarte dificil dar în ciuda concluziei că Noia nu părea a fi alegerea cea mai fericită ea nu și-l putea scoate din suflet. Împlinirea alături de acest băiat, mai tânăr decât ea, închis și pretențios în toate dar capabil de trăiri pe care numai o femeie le putea simți, o făcea să creadă că era jumătatea pe care i-o sortise Dumnezeu. Se iubeau din toată inima, fără doar și poate, iar dragostea lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]