1,324 matches
-
Aimée Iacobescu). Ianuli este împins de mama sa să ia tronul Țării Românești, împotriva voinței sale. Pictorul dorește să trăiască fericit alături de soția sa, Caliopi (Carmen Maria Strujac), neavând ambiții politice. El este foarte gelos și-i ucide pe toți pretendenții la dragostea soției sale, cu ajutorul vel-vistiernicului Dudescu (Florin Scărlătescu), care dă drumul unui candelabru greoi din capelă peste ei. Plecând la Viena ca însoțitor al domniței Ralu, Ianuli o trimite pe Caliopi la Stambul cu o scrisoare pentru Ahmed Pașa
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
supremație dintre Papi și Împărații Sfântului Imperiu Roman (germanici) în perioada dintre secolul al XI-lea și al XII-lea. Împărații germani sprijineau financiar deseori antipapii în schimbul susținerii religioase și politice a acestora din urmă. Papii, în schimb, acordau sprijin pretendenților rivali din Germania în încercarea de schimbare a politicii imperiale. Astfel, în sec.XI "cearta investițională" dintre papi și împărați a fost ascuțită de Decretul Papal de alegere al papilor dat de papa Nicolae al II-lea în 1059 și
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
Atunci când, adolescentă fiind, Consuelo a obiectat la hainele pe care mama ei le-a ales pentru ea, Alva Vanderbilt i-a spus "eu mă ocup cu gânditul, tu faci după cum ți se spune." Ca și nașa ei, a atras numeroși pretendenți cu titluri gata să-și vândă poziția pentru bani. Lui Consuelo i s-a permis să ia în considerare doar propunerea venită din partea Prințului Francis Joseph de Battenberg însă Consuelo a dezvoltat o aversiune imediată pentru el. Din fericire, spre deosebire de
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
lui Henric, cum ar fi bătălia de la Agincourt, mulți prizonieri de rang înalt au fost închiși la Turn până când au fost răscumpărați. Mare parte din a doua jumătate a secolului al XV-lea a fost ocupată de Războiul Rozelor între pretendenții la tron din casele Lancaster și York. Castelul a fost din nou asediat în 1460, de această dată de o forță yorkistă. Turnul a fost avariat de artilerie, dar a capitulat doar după ce Henric al VI-lea a căzut prizonier
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Thurn și Taxis văzând în ea un sprijin și un succesor. În acest fel, ea a devenit capul familiei până când fiul ei cel mare a devenit major. În 1877 fiica ei Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Miguel de Braganza, pretendent la tronul Portugaliei. Sănătatea fiicei ei s-a deteriorat după nașterea primului copil și a murit în 1881 la vârsta de 20 de ani. În 1879 fiica cea mare a Helenei, Louise, s-a căsătorit cu tânărul Prinț Frederic de
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
Grec lui Otto I. Acesta a instituit un ordin semi-salic cu o regulă importantă, implicand unirea coroanei pe același cap cu orice altă coroana, mai ales cea a Bavariei. Sub aceleași condiții de succesiune, un membru al Casei Wittelsbach era pretendent la tron după moartea lui Otto în 1867, acesta fiind fratele său mai mic, Luitpold, care a fost regentul Bavariei din 1886 până în 1912; după el a urmat regele Ludovic al III-lea de Bavaria în 1913. În acel moment
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Bavariei din 1886 până în 1912; după el a urmat regele Ludovic al III-lea de Bavaria în 1913. În acel moment, urmărirea cererilor deveneau imposibile ca aceeași ramură de Wittelsbach să devină moștenitor al ambelor tronuri; un monarh sau un pretendent ulterior ar fi trebuit emis pentru renunțarea la unul dintre cele două tronuri, pe care nimeni nu l-a declarat. În cele din urmă, nici Luitpold și nici fiul său, Ludovic nu a urmărit în mod activ cererea la tornul
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
care nimeni nu l-a declarat. În cele din urmă, nici Luitpold și nici fiul său, Ludovic nu a urmărit în mod activ cererea la tornul grec moștenită de la Otto I, iar tronul Bavariei a dispărut în 1918, lăsând viitorul pretendent la tron să fie aranjată în viitor, însă niciodată nu a avut loc. Joseph Ferdinand de Bavaria, Prinț de Asturias, fiul lui Maximilian al II-lea Emanuel, era alegerea favorabilă făcuta de Anglia și Țările de Jos pentru a succeda
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Norvegia și insulele Hebride. Deținerea puterii în Anglia a oscilat cu timpul între urmașii lui Ethelred și cei ai lui Knud în prima jumătate a secolului al X-lea, ceea ce a dus la bine-cunoscuta situație din 1066, existând mai mulți pretendenți la tronul Angliei. Harold Godwinson a devenit rege, numit probabil de către Edward Confesorul pe patul de moarte și susținut și de Witan, o adunare de nobili care reprezentau interesele comunității. În aceași timp, William de Normandia, descendentul lui Ethelred și
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
Confesorul pe patul de moarte și susținut și de Witan, o adunare de nobili care reprezentau interesele comunității. În aceași timp, William de Normandia, descendentul lui Ethelred și al soției lui Knud, Emma, pretindea că tronul îi aparține. Un alt pretendent era regele Harald al Norvegiei, care fusese proclamat rege în York și plănuia cucerirea întregii Anglii. Harold Godwinson l-a înfrânt pe Harald al Norvegiei sprijinit de fratele renegat al lui Harold, Tostig, la Bătălia de la Podul Stamford, dar a
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
se pune pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care l-a avut de plătit pentru ascensiunea sa. Alexandru, care se îndrăgostește de Ilinca, cere ca prizonierul Golia să nu fie ucis, însă fără succes. În urma asasinării, ambii frați devin amărâți și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans a fost bunica monarhului francez Louis-Philippe, "regele cetățean". Printre descendenții ei se includ pretendenții orleaniști de astăzi la tronul Franței și ai Italiei și regii Juan Carlos I al Spaniei și Albert al II-lea al Belgiei. Louise Henriette s-a născut la Paris și a fost singura fiica a Prințului de Conți, Louis
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
a reușit să câștige fosta competiție Cupa Cupelor. Din nefericire, după anul 2000, Sporting nu a mai reușit să câștige campionatul, clasându-se permanent pe locul doi, după FC Porto dar înaintea eternei rivale SL Benfica. Sporting a fost un pretendent major în Liga portugheză încă de la început. Departamentul de fotbal al clubului și-a dezvoltat un profil profesionist care să funcționeze în mediile din ce în ce mai competitive atât în Portugalia cât și în Europa. În 1998, departamentul de fotbal al clubului s-
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
în țară, iar Heissler se retrăgea peste graniță, urmărit de tătari. Pentru a elimina însă pericolul pe care îl reprezenta oastea imperială situată la granițele sale, Brâncoveanu a pornit în vară o ofensivă cu ajutorul turcilor și al curuților comandanți de pretendentul la tronul Transilvaniei, Emeric Tököli. Luând-o pe poteci de munte, au ocolit Branul, putând astfel să-l ia prin surprindere oastea formată din austrieci și secui: bătălia de la Zărnești a fost catastrofală pentru imperiali, generalul Heissler fiind luat prizonier
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Brâncoveanu și zugrăvită de voievod, unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din Bordești, ctitorie a lui Mănăilă căpitanul, Brâncoveanu era înfățișat alături de unchiul său Șerban și pretendentul Iordache/Gheorghe Cantacuzino. Pictura votivă, realizată de Pârvu Mutu și un ajutor, a fost extrasă în anii 1960, fiind păstrată în colecția Muzeului Național de Artă. Alte reprezentări sunt la Mănăstirea Polovragi, la biserica din Popești (actualmente Mihăilești, în județul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Worms, Ludovic s-a alăturat cruciaților din Normandia și Anglia. Ei au mers în relativă ordine pe același drum urmat de Conrad. Totuși, Ludovic a intrat în conflict cu Geza când acesta a descoperit că regele francez a permis unui pretendent la tronul Ungariei să se alăture armatei cruciate. Și pe teritoriul bizantin au apărut conflicte, aici luptătorii din Lorena, care se aflau în avantgardă, au intrat în conflict cu unitățile germane întârziate. Situația politică se schimbase în regiune de la primele
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
, cunoscut ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducătorii Primei Cruciade. Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune că Robert sa născut în
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
alt soț pentru fiica sa: masorul său, Philippe Dubois. În acest timp, servitoarea lui Barnier își anunță demisia și își ia o valiză cu haine; ea părăsește casa pentru a merge să se căsătorească cu baronul Honoré de La Butinière, fost pretendent la mâna lui Colette. Dar înainte de a pleca, ea încurcă valizele și, în loc să o ia pe a ei, ia din greșeală valiza cu bijuterii. Barnier încearcă să-și convingă masorul să se căsătorească cu fiica sa, promițându-i că-i
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
este un termen care se referă la anul 193 AD când au fost nu mai puțin de cinci pretendenți la conducerea Imperiului Roman. Aceștia sunt: Pertinax, Didius Julianus, Pescennius Niger, Clodius Albinus și Septimius Severus. Pertinax este proclamat împărat, la 1 ianuarie 193, a doua zi după asasinarea lui Commodus. Pertinax, asemenea împăratului Galba în 68, caută să obțină
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
au stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea În căsătorie a mai multor pretendenți, preferând să rămână „muza unui geniu, decât soția unui prinț”, așa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria, ci talentul pe care l-a intuit cu o mare precizie, egală cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
pe un prieten al poporului, îndreptățindu-i cruzimea asupra boierilor ca acte de represiune necesară, reabilitându-i numele și susținând popularitatea sa în rândul norodului. Scriitorul evocă această evlavie populară, transmițând lui Nicoară Potcoavă, fratele după mamă al domnitorului și pretendentul la tronul Moldovei, dorința idealistă pătimașă de pedepsire a trădătorilor care odată satisfăcută este urmată de un gest de dezinteresare absolută: renunțarea la tron. Este eliminat astfel orice interes personal în demersul politico-militar al lui Nicoară Potcoavă. Scriitorul zugrăvește trecutul
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Nobilimea a respins imediat testamentul, iar Aragonul îl favoriza pe fratele mai mic al lui Alfonso, Ramiro. Nobilimea din Navara, fiind sceptică față de Ramiro și de temperamentul său care necesita o rezistență în fața incursiunilor vecinului vestic, au ales un alt pretendent, regele Alfonso al VII-lea al Leonului și Castiliei și, probabil, fiind o protecție continuă împotriva aragonezilor. Inițial au ales un alt candidat, Peter de Atarés, un nepot al unui unchi nelegitim al lui Alfonso, Sancho Ramirez, Conte de Ribagorza
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
aragonez. În luna mai 1135, García s-a declarat vasalul lui Alfonso al VII-lea. Acest lucru îl punea în același timp sub protecția și domnia Castiliei și și-a cumpărat recunoașterea statutului său regal de la Alfonso, care era un pretendent al succesiunii lui Alfonso I. Prezentarea lui Garcia în Castilia a fost văzută ca un act de protecție pentru Navara și care a avut drept consecință, punerea ei într-o alianță ofensivă împotriva Aragonului și, acum că Garcia a apelat
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
interzis, de asemenea, descendenții de sex masculin ai Casei de Savoia de a intra în Italia. Această prevedere a fost eliminata în 2002, însă ca parte a acordului de a permite membrii să intre înapoi în Italia, Vittorio Emanuel, ultimul pretendent din Casa de Savoia, a renunțat la toate pretențiile la tron. Rezidențele Casei Regale de Savoia din Torino sunt protejate de Patrimoniul Mondial. Deși titlurile și distincțiile familiei regale italiene nu sunt recunoscute în mod legal de către Republica Italiană, ceilalți
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
a se autoguverna democratic. Sediul guvernului a fost mutat în 1965 din Mafikeng, Africa de Sud, în Gaborone. Constituția din același an a adus primele alegeri și declararea independenței pe 30 septembrie, 1966. Seretse Khama, unul din liderii mișcării de independență și pretendent legitim la conducerea Ngwato, a fost ales președinte pentru două mandate. Acesta a decedat când încă se afla în timpul mandatului, în 1980. Din acel moment președinția a fost preluată de către vicepreședintele țării, Ketumile Masire, care a fost ales de drept
Botswana () [Corola-website/Science/297717_a_299046]