271 matches
-
tronul. Are loc Asediul de la Aquileia. În aprilie 238, Maximin a fost asasinat la Aquileia de soldați din Legiunea a II-a Parthica, nemulțumiți de anarhia ce stăpânea imperiul. După câteva zile, Pupienus și Balbinus au fost asasinați de garda pretoriană. Gordian al III-lea a devenit împărat roman. Maximin a dublat solda legionarilor, dar în același timp a mărit impozitele, iar perceptorii au devenit extrem de duri. Spre deosebire de Alexandru Sever, Maximin nu a tolerat creștinismul. Mulți creștini au fost executați (și
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată în România poarta pretoriană ("porta praetoria") cu cele două turnuri care o flanchează. Fortificația construită din lespezi de piatră are formă pătrată cu laturile de 60 de metri prevăzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pătrate de o parte și de alta a
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
praetoria") cu cele două turnuri care o flanchează. Fortificația construită din lespezi de piatră are formă pătrată cu laturile de 60 de metri prevăzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pătrate de o parte și de alta a porții pretoriene. Pe celelalte două laturi se văd porțile de serviciu ("porta principalis dextra" și "porta principalis sinistra"). Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară și, după caz, lespezi subțiri și piatră măruntă, nefasonată, prinse
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
piatră, care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale și grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor. În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, "via praetoria", alcătuită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu "via principalis", în fața clădirii comandantului ("praetorium"). În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților ("collegium militare") cu opt
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
o sală de adunare a soldaților ("collegium militare") cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei. La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
o referință, în secolul al treilea timpuriu, Imperiul Roman a menținut treizeci și trei legiuni, cu puțin sub minim de 5.200- 171.600 oameni; dacă urmăm ipoteza generală că numărul de auxiliari era potrivit numărului de legionari, apoi se adaugă Garda pretoriană cu 15.000 de oameni și șase cohorte urbane, care totalizau 9000, vom constata că Imperiul a avut un total de 395.000 soldați în teritoriile sale. Totuși, în secolul al III-lea numărul personalului auxiliar a fost mai mare
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
o referință, în secolul al treilea timpuriu, Imperiul Roman a menținut treizeci și trei legiuni, cu puțin sub minim de 5.200- 171.600 oameni; dacă urmăm ipoteza generală că numărul de auxiliari era potrivit numărului de legionari, apoi se adaugă Garda pretoriană cu 15.000 de oameni și șase cohorte urbane, care totalizau 9000, vom constata că Imperiul a avut un total de 395.000 soldați în teritoriile sale. Totuși, în secolul al III-lea numărul personalului auxiliar a fost mai mare
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
lui Pupienus. Când acesta a revenit în capitală, Balbinus l-a acuzat că ar vrea să domnească singur. Astfel cei doi împărați s-au mutat în săli separate din palat. Acest lucru a făcut mai ușoară asasinarea lor de către garda pretoriană, care era nemulțumită de cei doi împărați puși de Senat. În locul lor, pe tron a venit Gordian al III-lea.
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
a trecut sub comanda lui Pupienus. El a mărșăluit către Aquileia, ca să elimine pericolul reprezentat de Maximin. Cum tracul a fost ucis de propiile trupe, Pupienus s-a întors la Roma, unde s-a certat pentru putere cu Balbinus. Garda pretoriană i-a ucis pe amândoi pe data de 29 iulie. Ales de senat împreună cu Pupienus, Balbinus a stat la Roma în timp ce co-împăratul său era la Aquileia. Dar nu a putut să țină bine frâiele puterii, și, când Pupienus s-a
Anul celor șase împărați () [Corola-website/Science/312228_a_313557]
-
în timp ce co-împăratul său era la Aquileia. Dar nu a putut să țină bine frâiele puterii, și, când Pupienus s-a întors în capitală, cei doi s-au certat. Acest lucru a favorizat asasinarea sa, după 99 de zile, de către garda pretoriană. Nepotul lui Gordian I. Având parte de o mare popularitate în rândul poporului - deși avea doar 13 ani -, a fost ales ca și "Caesar" (co-împărat) în timpul lui Pupienus și al lui Balbinus. După asasinarea acestora, a devenit împărat singur. Domnia
Anul celor șase împărați () [Corola-website/Science/312228_a_313557]
-
mai mare parte a vieții a fost în serviciul public. A fost senator, guvernator al Smyrnei, consul, proconsul în Africa și Panonia. Împăratul Septimius Severus l-a prețuit foarte mult, făcându-l consul, deși firea sa caustică a iritat Garda Pretoriană, care i-a cerut moartea. După cel de-al doilea mandat de consul, fiind în vârstă, s-a întors în țara natală, unde a și murit. „"Istoria Romei"” are 80 de cărți, elaborate de-a lungul a 22 de ani
Dio Cassius () [Corola-website/Science/312261_a_313590]
-
de regele vasal Herodes-Agrippa I. După anul 44 Iudeea redevine provincie romană, guvernată de procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al gardei unui general, dar ulterior importanța acestuia a crescut odată cu creșterea importanței Gărzii pretoriene. Din perioada împăratului Dioclețian (c. 300) aceștia au devenit administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene, nivelul de administrație de deasupra noilor create diocezethe și a Provinciilor Romane. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
procuratori. ul Praetorian ("Praefectus praetorio") era la începuturile statului roman comandantul militar al gardei unui general, dar ulterior importanța acestuia a crescut odată cu creșterea importanței Gărzii pretoriene. Din perioada împăratului Dioclețian (c. 300) aceștia au devenit administratorii celor patru Prefecturi Pretoriene, nivelul de administrație de deasupra noilor create diocezethe și a Provinciilor Romane. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic, unde împăratul avea un statut aproape farraonic, spre deosebire de celelalte dioceze sau provincii, șeful acestuia
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
incendiului și să asigure ordinea pe străzi, în timpul nopții, a numit în fruntea lor un prefect recrutat din rândurile clasei cavalerilor. Prefect al pretoriului (praefectus praetorio). În epoca Imperiului, doi prefecți ai pretoriului, aleși din rândurile clasei cavalerilor, comandă cohortele pretoriene, care constituie garda imperială. Însă foarte de timpuriu ei primesc și comanda tuturor armatelor din Italia. În plus, în secolul al II-lea, rolul lor devine din ce în ce mai politic și juridic: ei prezidează consiliul imperial în absența împăratului și au o
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
sora mai mare a lui Commodus), au condus la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
Pescennius Niger în Siria, Clodius Albinus în Britannia și Septimius Severus în Pannonia) se revoltă. Septimius Severus se deplasează la Roma, îl detronează pe Didius Iulianus și ordonă să i se taie capul, la 1 iunie 193. Apoi, dizolvă Garda Pretoriană și ordonă executarea asasinilor lui Pertinax. Începe un război civil, care va dura până în 197. Monedele bătute la Roma în timpul scurtei domnii a lui Iulianus ne permit să avem portretul său (fig. 1). Mesajele politice pe care le vehiculează sunt
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
unde și-a celebrat triumful. Probus era nerăbdător să inițieze campania estică, întârziată de revoltele din vest. A părăsit Roma în 282, îndreptându-se întâi spre Sirmium, orașul său natal, când a primit vestea că Marcus Aurelius Carus, comandantul Gărzii pretoriene, a fost proclamat împărat. Probus a trimis trupe împotriva noului uzurpator, dar, la vestea că acestea au trecut de partea lui Carus, Probus a fost asasinat de propriii soldați (septembrie/octombrie 282).
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
de Iulia Mamaea (mama sa), sprijinită de juriștii Ulpianus și Modestinus. În timpul domniei lui Alexandru Sever autocratismul și excentricitățile predecesorului său sunt eliminate și se restabilesc bunele raporturi cu Senatul, al cărui prestigiu este sporit. Relațiile cu armata și Garda Pretoriană devin însă încordate. Alexandru Sever inițiază în anii 231-233 o contraofensivă romană în Orient pentru a stăvili invazia sasanidă la vest de Eufrat. În timpul pregătirilor unui război împotriva alamanilor la granița renană, Alexandru Sever și Iulia Mamaea sunt uciși la
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
148 A, DC 148, DC 133, DC 133 A, Refacere platformă drumuri de interes local și rigolele aferente (Râpa Cărămizii, Săioci, │ │ │ │ │Băiașa, Băjenari, Roești, Mătulești, Frasina, Bărbărigeni, Cuieni, Mănos) Refacere 6 podețe în satele: Refacere 4 punți pietonale în punctele: Pretorian, Marcel Popescu, Crăcana Maria și Refacere drumuri de interes local afectate: Râpeanu, Negreni, Zamfirescu, Stuparu, │Comuna Frâncești │ 672│ │ │Scrociop, Sandu, Gornistu, Dumitrana - Despa, La Modârgă Refacere podeț și drum interes local Micuș - Iancu Jianu Refacere 2 punți pietonale peste pârâul
HOTĂRÂRE nr. 468 din 6 iulie 2016 (*actualizată*) privind alocarea unei sume din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2016, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale afectate de calamităţi naturale produse de inundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273298_a_274627]
-
de olar. Încă din primul an de domnie, din anul 85, Decebal se confrunta cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
numit moștenitor. În anul 53, s-a însurat cu fiica lui Claudius, Octavia. În anul 54, la moartea lui Claudius, Nero, având vârsta de 16 ani, a fost acceptat, fără opoziție, că împărat . Nero a oferit o donație enormă gărzii pretoriene și a ținut un discurs în fața senatului, prin care promitea întoarcerea la principiile lui Augustus. Rolul senatului în cadrul guvernării avea să crească, iar senatorii aveau să se bucure de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Discursurile sale au fost scrise
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
leșinat, dar, poate, era un muzician talentat și priceput. Nero se costuma ca un actor de tragedie, susținând un al doilea recital în fața plebei, și interpretând un cântec despre Niobe și alte arii, feminine și masculine, cu soldații din garda pretoriană standu-i alături, gata să-i poarte lira. Spectacolul s-a întins până seară târziu. Nero se imagina poet și scria poezii. În 58, Nero s-a îndrăgostit de Poppaea Sabina, căsătorită cu unul dintre tovarășii apropiați lui Nero, Otho
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
semneze prima sentință la moarte, Nero a comentat "de n-aș fi învățat să scriu niciodată". După moartea lui Burrus, în anul 62, influența lui Seneca s-a diminuat, fiind dominat de Poppaea și Ofonius Tigellinus, succesor la comanda gărzii pretoriene. Pentru că banii erau pe sfârșite, Nero a mărit dările, moneda s-a depreciat, iar averile bogaților au fost confiscate pentru a îngroșa veniturile împăratului. În anul 64, Roma a fost devastată de un mare incendiu, izbucnit în apropiere de Circus
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
însă, împărat pe Verginius Rufus, care a refuzat. Galba a devenit soluția alternativă. Galba aștepta în Spania, în timp ce agenții lui au retras toată susținerea de care se mai bucură Nero. Lae 8 iunie, Nero a fugit, fiind abandonat de comandantul pretorian, Nymfidius Sabinus. A sperat că se va îmbarca la Ostia să caute adăpost în provinciile orientale. Dar pretorienii au refuzat să-l ajute. L-au părăsit și servitorii. A ieșit în stradă din palat alături de Sporus și s-a întâlnit
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind ajutat de un procurator cu atribuții financiare care rezidă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. În Dacia Inferioară staționau trupe mai
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]