3,008 matches
-
că rudele nu aveau nici un chef să fie făcute ciuciulete și așteptau să se hotărască odată cerul, să se însenineze, ca să se anime votarea populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care are motive să se mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lent, fără nerăbdare, conștienți, așa cum spusese delegatul p.d.d., de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale. Bărbatul îi înmână președintelui buletinul de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură unul câte unul în urnă. Oricât întârziau președintele și membrii prezidiului operațiunile de scrutin, coada nu ajungea să se formeze, erau, cel mult, trei sau patru persoane așteptându-și rândul, și din trei sau patru persoane nu avea să se formeze niciodată, oricât s-ar fi străduit ei, o coadă demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu nimeni, singura soluție constă în repetarea alegerilor, Poate că vremea rea se mai potolește, spuse președintele și, uitându-se la ceas, murmură ca și cum s-ar fi rugat, E aproape douăsprezece. Hotărât, cel pe care l-am tot numit membrul prezidiului cel cu ușa se ridică, Dacă domnul președinte îmi permite, acum că nu avem pe nimeni care să voteze, mă duc să văd cum e vremea. Nu întârzie mai mult de o clipă, plecă cu piciorul stâng și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plecă cu piciorul stâng și se întoarse cu piciorul drept, din nou fericit, aducând vestea cea bună, Plouă mult mai puțin, aproape s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe ginerele abătut că fiica sa avea să vină doar pe seară, A spus că se gândea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
după-amiezii pentru a reuși să recuperăm ce a încercat să ne răpească vremea rea din dimineața asta. Ziaristul ieși satisfăcut, fraza era frumoasă, putea furniza, cel puțin, un subtitlu de reportaj. Și, pentru că venise momentul să dea satisfacție stomacului, membrii prezidiului și delegații partidelor se organizară în ture astfel încât, cu un ochi în caietele de recensământ și altul la sendviș, să mănânce chiar acolo. Încetase să mai plouă, dar nimic nu făcea să se întrevadă faptul că speranțele civice ale președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trecea. Ceasul din turn bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță a sufletului, când, treizeci de minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să se întâmple ce era mai bine, fiind dintre cele mai obișnuite, putea fi o tentativă care merita considerație, dar nu avea să dea rezultate în acest caz pentru că știm dintr-o sursă demnă de toată încrederea că soția președintelui prezidiului se dusese, într-adevăr, la cinema și că până în acel moment, cel puțin, încă nu se hotărâse dacă avea să vină să voteze. Din fericire, nevoia de echilibru deja invocată în alte dăți, care a menținut continuu universul pe făgașurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor, mai întâi, șeful statului în palatul său, apoi prim-ministrul în micul său palat. La ușa secțiilor de votare, cozile de alegători, pe trei rânduri, dădeau ocol cvartalului până nu se mai vedeau. La fel ca ceilalți președinți de prezidiu din oraș, cel al adunării electorale numărul paisprezece avea conștiința clară că trăia un moment istoric unic. Când, noaptea foarte târziu, după ce ministerul de interne prelungise cu două ore termenul de votare, perioadă la care a fost nevoie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
interne prelungise cu două ore termenul de votare, perioadă la care a fost nevoie să se adauge încă o jumătate de oră pentru ca alegătorii care se îngrămădeau în clădire să-și poată exercita dreptul de vot, când, în sfârșit, membrii prezidiului și delegații partidelor, extenuați și flămânzi, se aflau în fața muntelui de buletine care fuseseră descărcate din urne, a doua solicitare de urgență făcută la minister, grandiozitatea sarcinii pe care o aveau în față i-a făcut să freamăte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
suspect, trebuiau să se așeze în șirul de votanți al treilea sau al patrulea după el, trebuiau, ca dublă garanție, cu toată sensibilitatea casetofonului pe care îl purtau ascuns, să fixeze în memorie numele și numărul de alegător când președintele prezidiului avea să le spună cu voce tare, trebuiau să simuleze că uitaseră ceva și să se retragă discret din rând, să iasă în stradă, să comunice prin telefon centralei de informații ce s-a întâmplat și, în fine, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în brațe și din primul rând s-a ridicat un omuleț care m-a îmbrățișat și mi-a șoptit - cred că în engleză: ― Bravo! Mă bucur că te-am văzut jucând și că ți-am văzut trupa. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
exemplar din Berlin Illustrated News. Când Heydrich te invită la micul dejun, întotdeauna cel mai bine e să fii pregătit pentru o vizită lipsită de confort și, cel mai probabil, pe termen nedefinit. Chiar la sud de Alexanderplatz, pe Dircksenstrasse, Prezidiul Poliției Imperiale și Tribunalul Penal Central stăteau față în față într-o confruntare deloc ușoară: conducerea administrativă a puterii judecătorești împotriva justiției. Era ca și cum doi luptători de categorie grea s-ar fi aflat umăr la umăr la începutul unei lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Conferința propiu-zisă. După o lungă așteptare încărcată de încordare iată, murmurul sălii se înteți, ca apoi dintr-odată să se facă liniște. La tribunele mari ale sălii au sosit oficialitațile Academiei: rectorul și profesorii eminenți, dar și mulți alți invitați. Prezidiul era condus de însuși rectorul Academiei, ilustrul profesor și om de știință Mohamed El-Hirani, cel care a și deschis conferința cu o impresionantă prelegere. Urmăream cu răsuflarea întretăiată cuvântarea sa. Figura impresionantă a acestuia se vedea pe toate ecranele sălii
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
haz. Ei bine, exact prin acest loc, printre acești oameni de excepție, nevăzut, negru și unsuros, alunecă șarpele disperării. Dar, să nu insistăm, fiindcă un clopoțel, din aur firește, clincăne melodios, participanții se așează în fotolii, iar la masa de prezidiu apare comitetul executiv, în frunte cu președintele corporației. Tot acolo, la fel de nevăzut ca și mai înainte, se infiltrează și șarpele, cu un surâs fericit lăbărțat pe moaca absolut nesuferită. Încep dezbaterile, mai precis, panarama! Zbiară, unul mai tare ca altul
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
antihitleristă, a fost internat o perioadă, în timpul războiului, în lagărul de la Târgu Jiu. După 1944 ocupă o serie de înalte funcții politice: ministru al Artelor în guvernul Petru Groza, ministru al României la Washington (din 1946 până în 1948 ), vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, apoi primește însărcinări din ce în ce mai decorative: președinte al Comisiei Naționale pentru UNESCO, președinte al grupului român pentru Uniunea Interparlamentară. A sprijinit prin declarații și chiar implicându-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. Din acest motiv și-
MIHAIL RALEA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366858_a_368187]
-
care, în realitate, nu era altceva decât eliberarea României de români și înrobirea țării noastre pe termen nelimitat sub sovietici. Cum s-a și întâmplat, de altfel. Cu un glas ferm și tăios, atacă mai întâi pe ofițerii superiori din prezidiu, în cap cu Cambrea, fostul lui șef de stat-major de divizie, manifestându-și uimirea de a-i întâlni la această masă roșie, pe ei, care instruiseră atâtea serii de ofițeri în cultul onoarei, al respectului față de jurământul către Rege și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
arăta “Las Vegas University”, cu clădirile aferente și campusul ceva mai departe și apoi minunile pentru care orice privire este mărită și mirată într-un sens mirific, defilau pe lângă mașină - ca și cum ar fi fost la paradă și noi călătorii ditamai “prezidiul” - construcții majestuoase cu publicitate directă pe panourile alăturate aproape tot cât ele de înalte, fațade biciuite de neoane cu reclame din tot spectrul vieții de huzur pe care ți-ai fi dorit-o vreodată, dar acum știi sigur că există
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
comunicarea lui entuziastă, permanent sub auto-severitatea interogației imediat lămurite într-un codex însemnat de trăirea interioară a autorului fac actul de comunicare (egal cu o exteriorizare) „extatic”. Răpit de activitatea meditativă a examinării, identificării și recunoașterii științifice, Cantemir ajunge (prin prezidiul interpretării originale, prin ineditul corelațiilor interdisciplinare sau radicalitatea rezolvării) deasupra altor învățați. Fiorul limbii de acum peste 300 de ani ajunge la noi generos, captivant, distins, impunător, plin de spirit și emoție - mult altfel decât limbajul rigid obișnuit al oamenilor
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
unde trăsese sforile pentru a pune mâna pe putere oficial. După congres, nemaiavând niciun fel de susținere, Alexandru Bârlădeanu a fost învins de Ceaușescu în problema procentului pentru fondul de acumulare, iar în 1966 a fost trecut „pe linie moartă, Prezidiul CPEx cerându-i să treacă din funcția de coordonator economic și reprezentant în CAER la Consiliul Național Științific.” Eu am numit această interferare a genelor tătaro-asiatoide cu viclenia oltenească “inteligență speculativă”. În cazul lui Ceaușescu (interesantă și fața de “asiat
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
remarcabilă. În tinerețe câștigase titlul de miss ca reprezentană a regiunii de proveniență și când ajunsese în finale pentru miss Italia, a avut ocazia de al cunoaște pe soțul său care se îndrăgostise nebunește de ea. El făcea parte din prezidiul concursului, pe atunci. Desire moștenise mult de la mama sa și de la bunicul din patern moștenise o pasiune pentru animale și pentru medicina veterinară. Chiar și acel altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
trei trăsături fundamentale: - Centralismul democratic (cuvântul democratic era pus pentru deruta) excludea orice opinie separată de cea exprimată de Comitetul Central, care, la rândul său, executa fără nicio abatere hotărârile Secretarului General (în alte țări, hotărârile Organului de conducere colectiv: Prezidiul, Biroul Permanent, Secretariatul etc). Astăzi, orice abatere de la disciplină partidului este sancționata, inclusiv prin excludere. Este interesant cu ce degajare, președinții de partid ne informează că în Parlament, partidul lor nu va vota o anumită lege sau că nu va
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
cu tone, Cei Trei Ierarhi ai epigramei, Vajoga, Larco și Petrone. Nu numai că am fost invitați să participăm și noi la cenaclu, dar Petrone, cel care conducea ședința, ne-a instalat pe Carmen și pe mine lângă el, la prezidiu, ca unii care eram acolo în premieră. La rugămintea lui, am citit fiecare câteva epigrame, primite cu bunăvoință de un public obișnuit de ani de zile cu producții de geniu. După care agoniștii și câțiva dintre membrii cenaclului am mers
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]