669 matches
-
atunci când... Brațele, brațele tale, au în ele surâsul giocond cu care-ai ademenit trandafirii, Sub molcoma lor atingere aerul vibrează melopeea cântecului murmurat de izvor. De-acea mi le-am lipit de suflet și-am zburat la fântâna unde dorul pribeag mai adapă surâsul ciutelor. Când vei veni, voi fi undă cu glas de cântec ce-ți va înfășura trupul. Leonid IACOB Referință Bibliografică: atunci când / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496, Anul II, 10 mai 2012. Drepturi de
ATUNCI CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358635_a_359964]
-
spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. Pribeag, printre ruine de suflet, visul zboară Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată În murmurul din umbre, pe strune de vioară O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată. SĂRUTĂ MAREA-N DANS SĂLBATIC ȚĂRMUL Sărută marea
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Cu nume de flori, în orice culori. Cu nume de arbori; zvelți sau pletoși Mestecenii sidefați alburoși Și platanii violet pământoși. Cu nume de ape; mai verzi sau albastre. Cu nume de păsări ce taie văzduhul Prin cântec și zborul pribeag; Cu nume de-ngheț și ger, Cu nume de alb ca floarea de crin - Din albul imaculatului mir; Cu nume de dor de mine purtat Spre sufletul tău cel adorat. Referință Bibliografică: Sonata ochilor / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN
SONATA OCHILOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358871_a_360200]
-
-mi faci o haină! Nu-mi frânge noaptea ce-am visat, chiar de nu sunt aleasa ta! Am înflorit o clipă doar, și-am strălucit în toamna mea; Acolo voi mai scrie iar, un vers pe-o frunză-n vânt pribeag A fost o clipă doar, în care eu ți-am fost, ce? Tu mi-ai fost drag... Referință Bibliografică: Nu-mi frânge! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 460, Anul II, 04 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
NU-MI FRÂNGE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358863_a_360192]
-
oprească pașii, să pot privi prezentul în ochii-i limpeziți de regretele dragostei, care s-a pierdut printre ramuri de suflet vreau să fur o rază din sufletu-ți curat, să-mi învăluie gândurile cu un fum de vise vântul pribeag și năuc să-mi spulbere îndoială cu ecoul surâsului tău. acoperă-mă iubite, cu un val de cer, străpuns de lacrimile îngerilor fii blândă adiere de vânt pentru inima-mi arsă de dor șoptește-mi ale zărilor cuvinte, îmbrățișate de
PETALE DE CUVINTE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358933_a_360262]
-
dragoste romantică, așa cum numai în basme se poate afla. Probabil că de aceea s-au urzit nenumărate legende în jurul iubirii. Una dintre ele spune că Afrodita, zeița iubirii, și fiul ei, Eros, îi fac să se îndrăgostească pe muritori. Copilul pribeag al zeiței rătăcește prin lume, trimițând la întâmplare, câte o săgeată fermecată în inima pământenilor. Atinși de săgeata lui Cupidon, aceștia se îndrăgostesc. Adesea, Cupidon este înfățișat legat la ochi, pentru că dragostea este oarbă. De obicei, nu alegi de cine
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > MELCI Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Gânduri se adună,urcă în spirală Melci ascunși ai sufletului meu, Am să stau pribeaga,veșnic solitara De puștiul vieții am să mă feresc. Am să cânt iubirea cum îmi place mie, Așa cum mi-a fost dat de Dumnezeu Epigoni de piatră,suflete sărace Viața mea înseamnă Doamne glasul Tău. Gânduri se adună și pornesc
MELCI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360319_a_361648]
-
plâns, așa cum plâng și eu... Iar tu, la rândul tău vei plânge Gândirea-ți ne-nțeleasă când Lumina ei, în van s-o stinge Și-oi sta și tu, la geam, plângând... Distrați, și prea grăbiți suntem Iar gândul nostru, dor pribeag, E ars de-un păcătos blestem! Și ne-nțeles, ne moare-n prag... Și-apoi, ne plângem părăsirea Nefericiți, dar foarte surzi...! Cerșim un gând! Cerșim iubirea...! Dar...eu nu văd, iar tu, n-auzi... Referință Bibliografică: Eu nu văd
EU NU VĂD, IAR TU N-AUZI!...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360552_a_361881]
-
cald mă-nalț spre sublim, Frumoasă-i iubirea pe care-o trăim Când buzele tale pe mine-s petale. Răsfață-mă, dinții în carne împlântă-i, Iubirii mele să-i fii sfetnic și rege, Vreau șoapte de-amor spre mine, pribege, Sânii mei albi tu cu gura descântă-i. Cosește-mă până-i fragedă otava, De pe buzele-mi roșii otrava servește, Răsplată ți-oi fi în noapte, regește, Gura-ți flămândă de mine-i dovada. Iubirea ta-n mine-și compune
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
dor rămâne tină Iar doru-i un nimic în largul zării... Ești temnița durerii omenești Și colivia păsării măiastre Ce-și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IARNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna
IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360177_a_361506]
-
vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și cancan Abia revenit din exil, Nu poți juca un vodevil S-au schimbat legile și jocul Ție nu ți-a surâs norocul
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
un vodevil S-au schimbat legile și jocul Ție nu ți-a surâs norocul Privești mâhnit că alte curți Ți-au furat și ape, și munți Din ce-ai avut nu ai nimic Și-n țara ta ești tot calic. Pribeag al timpului răpus Luceafărul nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul! SUPLICIUL PRIBEGIEI Când am plecat în pribegie Eram mâhnit c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
vraja de floare. acum se adună toate visele mele și zboară nebune la tine, femeie din vise rebele revin, frumoaso, la mine. ne mângâie vântul și ploaia ne spală de dulci amintiri din trecut, se ofilește mușcata în oală, suflet pribeag, cu chipul de lut... vineri, 30 august 2013 Referință Bibliografică: toamna / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 973, Anul III, 30 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOAMNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360000_a_361329]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FLORI DE GÂND Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu flori de gând ți-am așternut pe pleoape Adoarmă-ți zâmbetul pribeag pe lângă mine Ca visele-ți să le cuprind cât mai aproape De dorul meu ascuns în nopți-suspine. Pe gene lungi tot flori de gând am presărat Petale albe dintr-un vis ce-a-mbobocit Iubirea din Cuvânt ce iarăși am plouat Peste-amintirile
FLORI DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359643_a_360972]
-
Așa cum l-ai iubit adeseori... Eminul tău din gând e tot departe, Luceafărul cel blând, nemuritor, Pe tine te-a cuprins „un dor de moarte,” Eu niciodată nu voi ști să mor! Ți-e dor de mine și ce dor pribeag! Când mă privești mirată la fereastră Azi celălalt și-acum te-așteaptă-n prag, Floarea mea, prea dureros de-albastră... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Scrisoare Veronicăi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1837, Anul VI, 11 ianuarie 2016. Drepturi
SCRISOARE VERONICĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340301_a_341630]
-
aceste meleaguri este fascinat și stăpânit de sentimente deosebite, pentru că a pătruns într-un colț de Rai. Așadar, iar e primăvară, e un nou început deci să încep și eu cu începutul. Începutul drumului unui călător, trecător pe pământ care, pribeag, „își tot cată norocul, trece vremea, așa-i jocul” ... Într-o noapte de iarnă cu viscol și ger năprasnic, în zorii zilei de 12 ianuarie 1948, am venit pe lume, într-o casă săracă unde sta cu chirie, mămuca mea
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
-i promită stăpânirea peste alte popoare, românul s-a înfrățit cu codrul, și-a înscris destinul în stele și s-a identificat cu Hristos cel urât de lume pentru că a mărturisit despre lucrurile ei că sunt rele. Hristos, fiul mereu pribeag al unei Maici care-l plânge, îl așteaptă și-l caută; căreia i se spune că fiul ei nu a murit ci este viu, s-a însurat cu mireasa sa, Biserica (definită nu ca instituție ci ca adunare a creștinilor
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
deși criticii literari o pun pe seama morții surorii lui. Cu certitudine însă poezia “Rămâi” a fost scrisă pentru Aurelia: “Rămâi pe veci departe Să nu cobori la mine, Rămâi în adumbrirea Poveștilor senine Și uită-ncet povestea De-un cântăreț pribeag, Biet precupeț de lacrimi Ce ți-a zâmbit în prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plânsă de întregul sat, având pe mormânt gravate versurile lui Octavian Goga: Iar vântul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară...” Octavia
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
13 martie 2014 Toate Articolele Autorului De pe cupola lumii adesea am privit Și am crezut că în viață, tot ce am primit A fost ca o rasplată ce mi s-a cuvenit, Neănțelegănd, că Tatăl, El mi-a dăruit. Copil pribeag prin vremuri de amăgiri si rele, Ce amară e trezirea în noaptea fară stele. Am vrut să beau nectarul, din cupa fericirii Și să visez aievea la clipa nemuririi. Deșărtăciuni, în lume adesea am întălnit Și azi mă-ntorc la
TREZIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340976_a_342305]
-
o etapă a creșterii mele ca om, dar și spiritual. Fiecare dintre ele sunt experiențe trăite de mine, din care am învățat și pe care nu le-am mai repetat. În ordine: „Biserica sufletului meu”, „Nu mai am timp”, „Suflet pribeag”, „Și icoanele plâng”, „Am să mă-ntorn” și ultima, care a văzut lumina tiparului acum câteva zile, „Strâng timpul în pumni”. Mai am în lucru o carte care va trata doar tema iubirii. Se va numi „Când iubirea e iubire”. https
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
Te-aștept între atrii, pulsând clorofilă Din mugurii sudului prins între nori; Se teme zăpada, ce-așteaptă umilă S-o strângi în buchete de noi și fiori... Îmi suflă-n fiorduri golfstromul și tace Când scuturi o coamă din vântul pribeag; Citește-mi în sânge cum strig: vino-ncoace! Și cum înfloresc de dorință și drag... Mi-e sete, ți-e foame și vreau, precum orbii Prin mine s-alergi la-ntomnatul festin; Mai dau roată vulturi și flutură corbii Deasupra-mi
PLOUĂ-N ALTARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341267_a_342596]
-
să răsară din icoane și ce oare Le oprește să mai plângă, când atâtea rugi mai curg? Împietrite-s și ce goale se arată lumii-ntregi Fețele privind spre Tine și ce falsă suferință! Cetele de oi pierdute, credincioșii Tăi pribegi Îți împart la cina sfântă, cu agheazmă și căință... În genunchi, lângă altare, cu un gând domesticit Avem fețe de icoane și ne credem măcar sfinți, Dar în ochiul dintre spații plânge gândul chinuit Care se trezește-n ruga ignoraților
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
a reușit să-și redobândească regatul și a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară Încătușând durerile-n ardezii. O
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]