595 matches
-
-i aduce prosperitate în anul care vine. Uneori se practică superstiția că trebuie neapărat să fie un număr par de persoane la masă. În multe case - un loc gol așezat simbolic la stânga mesei este simbolul Pruncului Isus sau al unui pribeag singuratic înfometat sau o rudă decedată care ar trebui să vină la masă. Cina începe cu ruperea plăcintelor ("opłatek"). Toată lumea de la masă rupe o bucată și o mănâncă ca pe un simbol al unității lor cu Hristos. Ei împărtășesc apoi
Crăciunul în Polonia () [Corola-website/Science/327690_a_329019]
-
vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea la vecinicul martiriu al visurilor grele. Să fie noapte de pace și umbră duioasă; florile să tremure încet pe tulpina lor subțire, iar vînturile să pară că plîng pe un frate. Tăcere magică
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și din Ciripcău, ambele în ținutul Soroca. A început să scrie din motive materiale. A debutat la vârsta de 53 de ani în revistă "Cronică" din București. Alături de românele "Înstrăinații" (1910, Vălenii de Munte; 1912, ediția a II-a, București), "Pribegi în țară răpită" (1912) și "Moartea lui Cain" (1914), în bibliografia lui mai sunt înscrise opera muzicală "Cetatea Neamțului", operă comică "Pescarii din Sulina" ("Veta, ou leș pecheurs de Soulina", 1911, în colaborare cu Gh. Gr. Arghyropolu), comedia în trei
Dumitru C. Moruzi () [Corola-website/Science/333007_a_334336]
-
Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 54." Dr. Ciuhandu, Gheorghe, Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri, Editura Diecezana, Arad, 1940; Roz, Al., Kovach, Geza, Dicționarul istoric al localităților din județul Arad, Editura Universității “Vasile Goldiș”, Arad, 1997; Țiucra, Pribeagul, Petru, Pietre rămase, 1936; Parohia Cicir face parte integrantă din comuna Vladimirescu (Glogovăț). Biserica este situată în partea de răsărit a satului. Majoritatea locuitorilor sunt creștini de religie ortodoxă română, însă de-a lungul timpului au existat și câteva familii
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
așa cum cerea legea, este greu de spus acum, în lipsa altor informații. Tot pentru a susține că măcelul este cel puțin inexplicabil îl consemnează un document târziu datat 29 iunie 1604 în care se spune: "„Astfel toți boierii câți au fost pribegi de frica lui Mircea voievod (Mircea Ciobanul "n.a.") în Țară Ungureasca, toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și ațigani și pentru dreptele lor
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
1900. "Stilul în artă," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 196, 26 iunie 1900. "Zidurile afumate," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 204, 5 iulie 1900. "Revedere," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 215, 16 iulie 1900. "Pribeag," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 219, 20 iulie 1900. "Dragostea", semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Cele cari trec," semnat Trubadur, în „Depeșa”, I, nr. 7, 16 ianuarie 1901. "Magia primăverii", semnat Șt.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
St. Petică, IV, nr. 1156, 27 mai 1898. "În străinătate", semnat St. P., IV, nr. 1156, 28 mai 1898. "Natura," semnat St. P., IV, nr. 1157, 29 mai 1898. "Concentrarea liberalilor," semnat St. Petică, IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "Pribegi," semnat St. P., IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "În întuneric, "semnat St. P., IV, nr. 1159, 31 mai 1898. "Timpul cireșelor", semnat St. P., IV, nr. 1161, 3 iunie 1898. "Socialiștii și aniversarea lui 11 Iunie 1898," semnat St
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
guvernul ordonă unui avion să lanseze un atac nuclear, oprit de Nick prin inserarea unui contr-ordin în calculatoarele guvernamentale. Sfârșitul cărții este unul optimist: nu mai există informații privilegiate ascunse sau conspirații ale celor bogați și puternici. Nick Haflinger - un pribeag care nu are un loc sau o personalitate a lui. Părinții nu au mai avut grijă de el de la o vârstă fragedă și doar atunci când a fost recrutat pentru Tarnover și-a găsit un grup de oameni cu care să
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
o adunare de scriitori știți voi că acum 60 de ani, nu mai mult, a fi fost scriitor de meserie era o rușine? În provinciile și satele voastre, tatăl era silit să roșească pînă în albul ochilor că fătul lui pribeag începea, la București, să scrie versuri, în loc să fie șef de cabinet, trimis cu buchete de trandafiri și bilete la ibovnicele profesionale ale domnului ministru. Statul socialist are grijă de voi, de văduvele și de urmașii voștri, de odihna voastră, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
18 septembrie plecă peste Carpați, intrând la 28 septembrie în Cetatea Ciceului, unde îl aștepta doamna sa, Elena-Ecaterina Brancovici, cu copiii Iliaș, Ștefan și Ruxandra. Șederea lui Petru Rareș la Ciceu nu a fost în realitate cea a unui biet pribeag, ci a unui adevărat voievod. Petru Rareș avea dreptul de justiție și de deplasare liberă în Ardeal (surse documentare confirmă că la 25 ianuarie 1539 se afla la Turda) iar cetatea Bistrița îi plătea dare. Avea relații diplomatice cu regele
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
Vladislav de la Târgoviște și l-a Înscăunat pe Vlad. Și, la rândul său, Vlad l-a primit pe Ștefan la curtea sa și, În aprilie 1457, a trimis o parte din oastea Țării Românești să ajute oastea de prieteni și pribegi a lui Ștefan să redobândească tronul Moldovei În linia dreaptă a descendenței Mușatinilor. Aproape toți cei de față participaseră la luptele de pe valea Siretului, de la Doljești și de la Orbic, când Ștefan, la numai 24 de ani, biruise oștile moldovene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de față participaseră la luptele de pe valea Siretului, de la Doljești și de la Orbic, când Ștefan, la numai 24 de ani, biruise oștile moldovene și polone, ungându-se domn pe câmpul de la Direptate. Strategia acelor lupte fusese gândită de grupul de pribegi moldoveni, În frunte cu Cosmin Oană, Întors după ani lungi petrecuți În Italia. Iar călăreții acestuia spulberaseră, În atacuri executate impecabil, floarea călărimilor polone. Petru Aron fugise atunci. Dar nu va putea fugi mereu. - Vlad voievod, continuă Toma Cânde, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
domnie. Până atunci Însă, va trebui să-mi ascultați sfaturile și... să vă supuneți. Vlad și Ștefan nu răspunseseră nimic. Vremurile se schimbaseră. Capetele lor erau vânate. Iar Cosmin Oană se dovedise a fi un luptător incredibil. Mica ceată de pribegi Își continuase drumul tăcut și cernit spre ținuturile ungare. Vlad părea, totuși, a se gândi la ceva anume. - Spune-mi, Ștefan, atacul acesta, de la Reuseni... lăncierii ăia polonezi... aveau vreun semn anume? Pe platoșă, pe mantie, pe mânerul sabiei, oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un ajutor de Încă cinci sute de călăreți italieni și francezi, pentru alcătuirea mai rapidă a Celor o mie. Și, În sfârșit, În aprilie 1457, totul Începuse. Corpul de oaste munteană trimis de Vlad Îl Însoțise pe Ștefan și pe pribegii lui reîntorși prin pasurile Carpaților și izbiseră oastea lui Petru Aron pe Valea Siretului, lângă Doljești. Bătălie În cumpănă, Între munteni care nu țineau morțiș să-și dea viața pentru un domn moldovean și o oaste moldoveană care nu ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale pregătirilor făcute de locuitorii din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe și povesteau, cu glas mare, că Îl văzuseră pe măria sa. Lumea se aduna să asculte. La Început, nimeni nu crezuse. Dar cei ce soseau se Împrăștiau printre pribegi și povesteau același lucru. Îl văzuseră pe măria sa. Și nu doar atât. Măria sa Îi chemase În sala tronului, unde se aflau cei mai mari căpitani ai Moldovei. Acolo, voievodul le vorbise lor, femeilor și bătrânilor, celor care nu crezuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui Ștefan? Atunci Întoarce-te În umbră! Ești Însuși Ștefan? Atunci Îți spun ție, așa cum Mântuitorul i-a spus, cândva, lui Lazăr: „Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și rasă; între confesiune și naționalitate! Apoi urmează zicînd: Întorcându - se Dumnezeu cu milă la această săracă de țară, adusu-și-au aminte de noi, Matei Basarab, și ne-au adus din țări străine, de unde eram goniți de străini și pribegi de răul lor și ne alease la domnia țării și ne ridică în Scaunul strămoșilor noștri. Această reacțiune a elementului contra cotropirii de elemente introduse în mod clandestin în țară, precum și redeșteptarea în genere, e în luptă însă cu elementele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
politice care se ridicau în fața noii domnii. Petru Aron, după înfrângere, s-a refugiat în Polonia, în speranța unui ajutor din partea polonilor și în așteptarea unui moment prielnic pentru a recuceri scaunul Moldovei. Câțiva dintre marii boieri îl urmaseră pe pribeag. Printre ei erau Duma Braevici (al lui Brae), Stanciul, Costea al lui Dan, Ion pârcălabul și Vasco al lui Leul. Tinerețea noului venit nu le inspira încredere, iar faptul că Ștefan venea cu sprijin muntean îi făcea să creadă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cetatea Albă. El era căsătorit cu o fată a lui Alexandru cel Bun, Cneajna. În 1468, când merge în solie în Polonia, era tot pârcălab de Cetatea Albă. Moare în 1479, a treia zi după soția sa, Cneajna. Un alt pribeag era Duma Braevici (al lui Brae), prezent în Sfatul Domnesc în 1441. Din 1443 a fost mare vornic până în 1454, iar din 1455 este primul boier din sfat până în 1457. Revine în țară și ocupă primul loc în sfat, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vremea schimbărilor de domnie dintre anii 1432-1457. O recunoaștere oficială de către regele polon, a noului domn, avea darul să consolideze poziția acestuia și, în același timp, să tempereze zelul susținătorilor pretendentului la scaunul Moldovei, fie că aceștia erau boieri moldoveni, pribegi în Polonia, fie că erau nobili poloni de la hotarul Moldovei. Dar, în afara acestor considerente, există un motiv mai important care ar fi trebuit să influențeze în mod precumpănitor atitudinea lui Ștefan. Suzerani recunoscuți de toți voievozii Moldovei, regii poloni, în conformitate cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atitudinii lui Ștefan. Duma Brae[vici] îl părăsește pe Petru Aron și îl vedem în Sfatul Domnesc încă din anul 1459. Lui Duma îi urmează Costea Dan[ovici], care apare în Sfatul Domnesc în 1460, și tot acum, Stanciul, alt pribeag, revenea în Moldova, împreună cu Mârza, fiul său. Peste puțin timp venea și Cozma Șandrovici, încât, în 1460, pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]