402 matches
-
oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și cu japonezii semănam cu un popor rătăcitor pribegind în căutarea unui colț liniștit de rai. Sau cu niște călători căutând lumina vreunei case într-o noapte neagră și ploioasă. După ce am plecat din Madrid în fiecare seară mi-au răsunat în minte cuvintele Domnului: „Fiul Omului n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
azi ceața Prin gându-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl zăresc prin bezna tăcută din mine Lăcrimând peste visuri prin făgașuri luciri pribegesc Inundați de lumină uimiți de miracol privesc
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Vai întreba el pe cei morți pentru cei vii? 20. La Lege și la mărturie!" Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21. El va pribegi prin țară, apăsat și flămînd, și, cînd îi va fi foame, se va mînia, și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, 22. fie că se va uita spre pămînt, iată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din vârful muntelui încărunțit de spaimă peste noapte se tânguie vântul astmatic chiciură pe frunți de copaci în frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale căldurii, și ochii mi se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de a fi revândut pe preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interesat apoi de învățătura mea, de surata pe care o studiam atunci și s-a pornit să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci pentru circumcizii nu mai mânuia briciul la fel de precis. Tocmai închiriase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei aparținea unei ramuri sărăcite și uitate a unei mari familii evreiești, Abrabanel. Modest fierar în mahalaua Najd, la sud de orașul meu natal, habar nu avusese de pericolul ce-i amenința pe ai săi până la promulgarea edictului de expulzare. Pribegind apoi spre Tetuan cu cei șase copii, trăise aproape în mizerie, fără altă bucurie în viață decât să-și vadă fiii dobândind ceva știință de carte, iar fiicele făcându-se tot mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți. 36. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; 37. au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. 39. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
al apărării, iar acea apărare avea sorți de izbândă. Nu era doar o fugă din calea năpastei. Era o retragere gândită În detaliu la Cetatea de Scaun. Ei plecau, dar În locul lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important. Credința celor care o apărau nu putuse fi clintită. Ei știau, fără Îndoială, că Întreaga țară era sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri, dacă nu cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să vină de nicăieri. Dar rezistau. Respingeau scările de asalt care ajungeau pe metereze, lansau cu precizie săgeți care făcuseră ca apropierea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici una din cetățile Moldovei n-a căzut În fața lui -Mahomed? - Nici una, măria ta! - Așadar, eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în noi, să fie înghițit de viață. 5. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. 6. Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, 7. pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. 8. Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9. De aceea ne și silim să-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară." 11. "Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în țară, nu foamete de pîine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo ca să caute Cuvîntul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13. În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu mă mai trezesc Din acest vis sau agonie, La chipul tău Dumnezeisec, Mă voi gândi o veșnicie! Aș pribegi pe-ascunse căi Să nu mai fiu lovit de dor, Aș rătăci prin munți și văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra mea mă va nsoți; M-aș dărui din nou tăcerii, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gândește .După propria ‐i spusă, chirurgul are ochii în vârful degetelor. Aș adăuga însă că degetele scriitorului aștern pe fila albă ceea ce ochii au văzut, ceea ce inima a trăit, ceea ce sufletul nu poate uita. Una din cărțile sale se intitulează „Pribegi în propria țara,” o rememorare dramatic austeră a unei tragedii prea mult timp ferecată în tăcere. El a scris această carte pentru că este născut în Basarabia. în comuna Tașbunar‐Ismail, din familia unui subofițer de jandarmi. Datorită anilor grei ai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
al Asociației Ziariștilor din România. A publicat versuri în Almanahul „Clipa cea repedeʺ apărut în Editura Viața Medicala Românească, în „Pagini Medicale Bârlădeneʺ precum și în volumul „Clipele din zoriʺ apărut în 1998. Calitățile sale de memorialist sunt redate în volumul „Pribegi în propria țarăʺ apărut în Editura „Agerpresʺ 2008. Prin volumul actual „La cumpăna anilorʺ, Mihai Ghiur adaugă creației sale o nouă prezență în lumea literară. Ioan Adam EU N‐AM SĂ‐NCHEI CU NIMENI LEGĂMÂNT Când liniștea‐nserării lin coboară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Păcurariu, Editura Univers, 1979, p.181). MAMA E plin în jur de noi muzeul, și pare‐ un templu minunat, În care mii de robi ai vieții Vin să se spele de păcat. 185 Sunt călători din largul lumii, Ce‐ au pribegit pe ocean, Să‐ și scalde ochii în lumina Din pânzele lui Tizian. Stau toți cu mintea‐ ngenuncheată și‐i mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
uneori. L-am privit, adică. Pe stradă, la teatru, mai știu eu unde.Nu-l cunosc, de fapt. Tot ce știu, știe toată lumea: legenda Ianuli. Tânăr cărturar grec, fascinat de Revoluție, părăsindu-și familia, luptând cu arma în munți, rănit, pribegind, părăsind milenara Elada, ajungând la noi, aici, la porțile Orientului, curând după război. Foarte bolnav, azi, așa am auzit. L-am zărit acum vreun an, pe stradă. Palid, scheletic, părul vâlvoi, o arătare. Nu, nu-l cunosc. Iar Emilia, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți mai rămâne decât să treci strada și ești acasă. Ce fețe mirate au să aibă, ce strigăte de bucurie au să scoată atunci când o să te vadă! Au să te recunoască? N-au să te recunoască, după atâția ani de când pribegești singur prin Întuneric și ceață? Au trecut atâția ani de când ai plecat, ieri seară te conduceau la gară. Încerci să zărești ceva printre ulucile vechi ale gardului, te ridici pe vârfuri, ca să te uiți În curte, dar gardul e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără direptate: Ocolii țările toate Și de bine n-avui parte, Că de mic am pribegit Tot în străini am trăit Și odihnă. n-am avut... Vine-mi dorul uneori Să mă sui la munți cu flori, Să mă jăluesc în hori Să-mi mai treacă de fiori; Vine-mi dorul câteodată Să mă sui la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ora și Ica. În 1940, după cedarea lașă (fără luptă) a județelor Durostor și Caliacra Bulgariei și, ca urmare a schimbului de populații, ne-am stabilit În satul Caugagia (comuna Ceamurlia de Jos) din județul Tulcea, trecând, Întâi, prin satul Pribegi (comuna Perieți) din Ialomița (aproape de Slobozia), unde locuirăm doar 4-5 săptămâni, răgaz suficient pentru mutarea bulgarilor din județele Constanța și Tulcea În județele Caliacra și Durostor (care alcătuiesc Cadrilaterul, adică Dobrogea de sud), abandonate fără luptă de regele-călău Carol al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]