386 matches
-
ajuns și apă, după care se retrage la gura sobei, să citească ultimele mesaje primite de la copii. Se știe, de asemenea, că toți copiii cuminți primesc darurile preferate în seara de Ajun. La ceas de seară, îmbujorați de emoția revederii, prichindeii așteaptă lângă bradul frumos împodobit, momentul în care Moșul cel drag le va asculta cântecele și poeziile. Cu supersonicul, în Finlanda, la Paralele 66, în căutarea lui Moș Crăciun. Santa Oji-San, pentru japonezi; Pere Noel, pentru francezi; Svatz Mikalas, pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vrăjitoare călătorește de gâtul tânărului seminarist, chemat s-o păzească noaptea...’’ Dar Zarifopol afirmă totuși că ,,nu e probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească. ’’ Și de această dată fantasticul este neterifiant. Cavalcada babei transformate în zână pe timpul nopții, cu Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dracul, ba încă, și atunci, numai pe vremea nopții’’. Baba nu este la prima ei ispravă: a mai izbutit să îl păcălească pe diavol, prin diferiții lui reprezentanți. Însă, lăudându-se cu aceasta, bătrâna vrăjitoare dă la rândul ei lui Prichindel prilejul de a-și reconsidera tactica, luând el acum inițiativa. Trimisul diavolului acceptă propunerea ciudată a ,,gazdei’’ de a se plimba, cu condiția însă ca aceasta să-l ducă în cârcă. Cu variații de rigoare, scena târguielilor dintre cei doi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului ei strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi peri ale drumețului capătă înțelesuri neobișnuite, acest ton se păstrează: ,,S-au ridicat amândoi... Baba s-a pus piuă, și strigă lui Prichindel: - Haide, hopa! - Țin’-te bine, babo !’’ Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Prichindel: - Haide, hopa! - Țin’-te bine, babo !’’ Admiratorul lui Shakespeare și-a construit în acest mod propriul vis al unei nopți de vară într o plastică mișcare ce aparține feeriei, și nu fantasticului spaimei: Îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Prichindel părul ei despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat redevine cerșetoare, perpetuându-se blestemul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
zăbravnicul vioriu țesut și-n fire de argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat redevine cerșetoare, perpetuându-se blestemul. Mai înainte de a se despărți de diavol, baba are următoarea conversație cu el: ,,- Mă ! n-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
persoane din bunurile lui. Cea mai mare alegere, din punctul meu de vedere, este aceea de a înlocui haosul cu regulile. Aceasta este prioritară și ne este și nouă, adulților, de mare folos. De aceea trebuie să facem totul ca prichindelul să-și formeze conduite ordonate, dragostea pentru reguli, spiritul de disciplină și să aibă un orar bine stabilit. Astfel vom evita haosul din viața lui și a noastră, implicit, ajutându-l să-și construiască treptat ordinea lui interioară. încă o
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]
-
n-a văzut așa-ntâmplare: în grădina, printre flori, a crescut cum rareori vezi, o ciupercă uriașă, tocmai ca ridichea din poveste. Ce minunăție! Florile se minunau, fluturii zburau curioși în jurul ei, neînțelegând cum a putut crește așa de mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
coronița pentru mama, se hotăra Prichinduța. Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel și începu să alerge de colo-colo speriind găinile cu țipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i uriașă! Dar amuți de uimire când privi în direcția degetului arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
foc, București, 1970; Domnul din Vladimiri, București, 1971; Bastonul cu mâner de argint, București, 1974; Bucureștii în legende și povestiri, București, 1975; Povești despre Păcală și Tândală, București, 1975; Acasă la Macedonski, București, 1976; Nemaipomenitele aventuri ale lui Pinocchio, năzdrăvanul prichindel de lemn, Iași, 1976; Strălucitoarea sabie, București, 1976; Florile acelei primăveri, București, 1977; Joc, Craiova, 1977; ABC-ul poveștilor, fasc. I-XXX, Iași, 1978; Craiova în legende și povestiri, București, 1978; Iașii în legende și povestiri, București, 1979; Legendă valahă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
să taie de la haine nasturii, dar cu măsură. Adică un nasture se tăia și unul rămînea. Cum cererea era mare, se trecea la un pas mai mare, adică un nasture rămînea și se tăiau doi. În final se tăiau toți. Prichindeii aveau buzunarele pline de nasturi, dar aproape invariabil, nu găseai doi la fel! De aceea și bătăile aplicate de mamele lor erau însoțite și de strigături. Dacă cineva dorea să intre în joc mai tîrziu, atunci trebuia să aștepte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucuroși belferului de la Iași, care le oferea un harbuzoi mai greu decît dînșii. Am fost și eu ca voi. Dar voi veți fi și mai și decît mine. Profesori, doctori, savanți mari de tot... Copiii se foiesc agitați și un prichindel cu ochișori de cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe nedrept. Tornade la noi! Cine și-ar fi imaginat asta?! Avea o forță că ar fi bușit acoperișul, chiar și legat de autorizația de construcție... Un colindător fantastic Încă de pe la orele 17, colindătorii s-au rărit pe strada Văleni, prichindeii și-au spus emoționați colinda și acum socoteau cît sînt de bogați. Constatau cu bucurie că, indiferent de împotmolirile în cîntarea colindelor, gazdele erau constant generoase și darul era invers proporțional cu vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o ține una și bună, am făcut o afacere, trebuie să respectăm contractul. Mă rățoiesc la el ca să scap: Ascultă, mă prichindelule, dacă nu pleci imediat te căpăcesc, îți rup urechile și te și perciunesc. Degeaba, țîncul scai, tărăboi, lumea se uită la noi. Îmi vine o idee salvatoare: Uite, trebuie să cumpăr și un harbuz; tu duci harbuzul și eu plasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu va... Habar n-au. N-o nimeresc întotdeauna. Olandezii sînt derutați, devin ezitanți. Jean remarcă momentul critic și dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare părere de rău. Se mai putea merge. Veniți des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și umbroși. În ogradă găini, rațe orăcăiesc în toate părțile; câinii și mâțele îți iesă înainte; în vale case și grădini; în depărtare dealul Ciricului. Acasă-i moș Creangă? Întrebam noi. Acasă, îți răspundea zâmbind o fetiță sprintenă ca un prichindel și răsărită ca o cucută. Poftiți în casă, dumnealui îi dindos. Las’ pe noi că-l găsim și dindos, răspundeam făcând mare gălăgie și dând buluc cu toții dindos în cerdac. Uraaa...! moș Creangă, strigam noi cât ne lua gura, de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe al meu iubit, De ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]