384 matches
-
să intre nici o persoană străină în maternitate. Și nici tata nu l-a văzut? Nici el. Dar mămica? Ea îl vede, dar numai de câteva ori pe zi, când îl hrănește. Cum, nu stă tot timpul cu el? Nu. După ce prichindeii mănâncă, sunt duși în niște camere speciale. Și ce fac acolo? întreabă Sorina. Dorm! Dar de ce nu sunt lăsați cu mămicile lor? nu se dă bătută Sorina. Pentru că în camerele acelea, făcute numai pentru micuți, nu sunt microbi. Pe când în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a toboganului, au încins un meci de fotbal ori s-au întrecut la șotron, copiii sunt, acum în clasă. E ora de cunoștințe despre natură. Aici învață o sumedenie de lucruri în legătură cu ceea ce este pe pământ. Nu-i vorbă că prichindeii află multe din aceste taine și de la bunici, părinți sau frați mai mari. Dar nici unul din ei nu știe să explice așa de frumos ca buna educatoare și nu are glasul atât de dulce, de melodios și de catifelat ca
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
atât de necesară pentru refacerea sa, pentru ca să capete noi și noi puteri. Tot iarna aduce copiilor întâlnirea cu cineva care-i iubeșe nespus și care și lor le e tare drag. Știți cu cine? -Da, da! Cu moș Gerilă! răspund prichindeii. Așa-i! El îi răsplătește pe cei harnici și cuminți, oferindu-le tot felul de daruri. Și, cum fiecare dintre voi e un copil tare bun, moșul cel darnic nu vă uită niciodată. Două surprize Azi, Sorina e tare grăbită
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tare povestea asta! zice Sorina. O să vedeți. Acum fiți numai urechi: Cică au fost odată doi bunici care aveau mulți, mulți nepoței, așa de mulți că aproape le uitaseră numărul. Îi iubeau la fel de mult pe toți, căci fiecare din acești prichindei însemna pentru bunicuții din povestea mea, câte o rază gingașă și caldă de soare, de voioșie și de fericire ce le intra în casă... „Ce frumos povestea bunica! Mult mai frumos decât mama sau tata. Mai frumos, chiar, decât educatoarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani care le-au spus: Hei, prichindeilor, ia cărați-vă de-aici și dați-ne nouă jucăriile astea că, de nu... Ați înțeles? Din curte, Cuțulache a auzit vocile răstite ale găliganilor și, pe dată, a priceput că nu-i a bună, că micilor săi prieteni li
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
această casă fermecată unde înveți atâtea lucruri frumoase și folositoare. Și ce mare-i curtea școlii! Au copiii loc de joacă berechet! Nu-i vorbă că și la grădiniță e frumos. Însă aici ar încăpea cel puțin zece grădinițe, cu prichindei cu tot... În jurul lor sunt acum școlari (mai mari sau mai mici), părinți, bunici, ba chiar și frați și surori mai mici. Sorin își recunoaște câțiva colegi din grupă: Săndel, Mirela, Vasilică... Cei mai mici elevi, cei din clasa întâi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să aibă învățătoarea dacă s-a gândit la fiecare elev în parte! Fără îndoială că iubește foarte mult copiii. După ce au răsfoit, plini de curiozitate, frumoasele daruri ale școlii și după ce învățătoarea le-a spus să le pună în ghiozdan, prichindeii s au îndreptat unul câte unul, către masa la care se afla aceea care urmează să-i învețe carte; catedra, cum au aflat mai târziu că se numește masa cu pricina. Fiecare i-a dat învățătoarei un buchet de flori
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aduc încet aminte Cum ne-adunam copii în curte Și ne-nfigeam cu toții ca un roi În jocurile știute doar de noi. Suflet de copil cu inima stăpână, Cu ochii obosiți și mămăliga-n mână, O roată toți formam de prichindei La strachina de lemn doar cu mujdei. Cum iarna mai mergeam câteodată Pe albia Tanacului de altădată Și m-avântam crezând că- i înghețată, Dar nu era și mă-ntorceam murată! Nu uit nici de-un coleg, vecinul meu, Ce
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
te afli...! Cu timpul fiind prea Înghesuiți, au acaparat și alte zone a orașului oferind populației produsele lor specifice vegetale, cu putere mirculoasă de Întreținere a sănătății după zvonurile care circulă Însă, necomfirmate de laboratoare. În cele din urmă, acești prichindei chinezi cu ochi de pisică, hotărâți să acapareze În Întregime orașul, au Început să patroneze unele specifice birturi economice aproape pe fiecare stradă principală. Este adevărat, mâncare extrem de ieftină Însă niciodată nu ști-i ce mănânci: toate buruienele sunt preparate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de răgaz Spre a-l cunoaște pe Pinocchio-Năzdrăvanul. În clipe de amar și de necaz ! Așa-s copiii care nu ascultă ... Voi luați aminte, nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet prichindel de lemn, pe jumătate mort. Ridică-l binișor, așează-l încet pe pernele trăsurii și adu-mi-l aici! Ai înțeles? Câinele: Ham! Ham! Ham! (iese din scenă alergând) Zâna: (cântă același cântec, valsând) În scenă intră cățelul de care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
canapea/scaun. Zâna:(bate din palme de trei ori și strigă)Să intre doctorii ! Doctorii vin fuga unul după altul: un corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult ca sigur că trăiește încă, cra! cra! Doctorul-bufniță: Mi-e neplăcut că trebuie să vă contrazic, colega, dar după mine, bu-hu-hu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult ca sigur că trăiește încă, cra! cra! Doctorul-bufniță: Mi-e neplăcut că trebuie să vă contrazic, colega, dar după mine, bu-hu-hu!, prichindelul este încă viu. Însă, dacă din nefericire nu mai trăiește, bu-hu-hu!, atunci e mai mult ca sigur că e mort de-a binelea ! Zâna: (adresându-se celui de-al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sigur că e mort de-a binelea ! Zâna: (adresându-se celui de-al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept, atunci când nu știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai moară, buhu-hu! Zâna: Dar dumneata ce zici ? Doctorul-greiere: Ceea ce am avut de spus, cri! cri! cri!, eu am spus ! Toți trei doctorii: (ieșind din scenă) Și noi am spus ! Și neam dus ! Zâna: (îl mângâie pe Pinocchio) Vai! Dar prichindelul acesta chiar are febră ! Vai! Vai! Ce doctori! (Zâna exclamă și toarnă un praf alb - zahăr pudră - într-un pahar cu apă, apoi se adresează cu dragoste) Hai, bea-l ca să te faci sănătos !... Pinocchio: (se ridică, se uită la
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în pragul ușii. Unde pleci, bunicule? La pădure. Ia-mă și pe mine, te rog! a strigat prichindelul luând-o la fugă înspre el. Bunicul i-a ieșit înainte, l-a luat în brațe, l-a sărutat pe obrajii încă împurpurați de căldura somnului, apoi l a urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu smântână pe care o face bunica! Printre atâtea întrebări, drumul a trecut pe neobservate și cei doi călători au ajuns la marginea pădurii. Când au intrat sub umbra ei răcoroasă, prichindelul s-a simțit de parcă a pătruns într-o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai mic decât ești
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și mie o poveste cu eroi? Îți voi spune diseară, înainte de culcare. Acum trebuie să pun iarba în căruță și să adun ciupercile acestea să le duc bunicii, ne va face din ele o tocăniță gustoasă. Te ajut eu, bunicule! Prichindelul începu să adune ciupercile în timp ce bunicul aduna iarba. Cum au sfârșit treaba, au pornit pe drumul de întoarcere sub același potop de întrebări și aceleași răspunsuri blânde și pline de mister. Acestea sunt singurele amintiri despre bunicul său pe care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
începu să adune ciupercile în timp ce bunicul aduna iarba. Cum au sfârșit treaba, au pornit pe drumul de întoarcere sub același potop de întrebări și aceleași răspunsuri blânde și pline de mister. Acestea sunt singurele amintiri despre bunicul său pe care prichindelul de altă dată le mai păstrează în memorie. Un an mai târziu avea să primească vestea că bunicul, ca și în prima călătorie, intrase în pădurea de umbre a celor care s-au săvârșit din viață. Și-i place să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]