364 matches
-
puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o lua de la capăt. O făcea cu o voluptate și dispoziție de zile mari. Maiorul dădea din cap trăgând cu coada ochiului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
colțurile buzelor într-un rânjet. ― Băteam mătănii! ― O, perfect! Îmi pare rău că v-am deranjat. Vă las să continuați. ― Ura! Sănătate și spor în ramură! ― Locotenentul Azimioară, de exemplu, ar putea conchide că aveți destule păcate de vreme ce nu mai prididiți cu rugăciunile. ― Hm, presupun că aveți un colaborator foarte isteț... ― Bine că mi-am adus aminte! Acum câteva minute, v-a căutat cineva la telefon. Mi se pare că de la Fondul Plastic. ― Și? ― A răspuns domnișoara Valerica Scurtu. ― Cine?! Pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am prezentat la vizita medicală, la proba muzicală, ambele eliminatorii și la cele două teze de matematică și limba română. În restul timpului am fost mâna dreaptă a gospodinei care, când a venit tata să mă ia acasă, nu mai prididea lăudându-mă: - Bun băiat ai, sfios și cuminte ca o fată mare și priceput în ale gospodăriei - o ajutasem la treburile casnice - așa cum o ajutam pe mama. Am plecat voios acasă de reușită la examenul de admitere, urmând ca la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană spre curte, speriind gâștele și găinile. Tăunii s-au ținut după mine o bună parte de drum, după care s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă rana mortală din vremea războaielor gotice. Nu din punct de vedere politic, militar sau economic, căci regele Ariald, datorită credinței și caracterului său hotărât, nu prididea să reorganizeze statul cât se putea de bine. Mă refer la meșteșuguri de toate felurile. Potcovarii, fierarii și tâmplarii supraviețuiau fiindcă era nevoie de ei, dar numai cei mai rudimentari, căci pentru longobarzi conta funcționalitatea lucrurilor, în timp ce cărămidarii, aurarii, gravorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți de prezentare. Nu trebuie să‑l confundați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ridicat brațele câtorva scaune ca să mă pot Întinde. I‑am cerut apă și iar apă. În viața mea n‑am fost atât de Însetat. Stewardul șef, care În timpul războiului se Îmbolnăvise În Pacificul de Sud de friguri tropicale, nu mai prididea cu sfaturile. S‑a oferit să‑mi dea oxigen. Rosamund mă Îndemna să accept, dar eu nu voiam decât apă. Între timp Rosamund Încerca să prindă la telefon doctorii din Boston. Aveam doi - „generalistul” și cardiologul. Cardiologul, aflat pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eficientă... Productivitatea a crescut enorm, se recoltează pe zi, mă înțelegi? Pe zi, tot atâtea suflete câte am strâns noi, cu ce chin, cu ce trudă, vorbesc generația mea, într-un întreg ev mediu. Știi doar bine că nu mai prididim - am inventat calculatorul, am inventat orașul-mașină, banda rulantă, uzinele Ford, pescuitul oceanic, telefonia mobilă, sateliții, radarul, plămânul de fier... și uite că nu facem față. Mlaștinile Stixului, îți amintești? Până și marii zei nu îndrăzneau să calce jurământul pe Stix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe acolo, de unde a revenit inginer. De cum a venit, În Bogdănița, satul ăla, cu dealuri și cu văi, ca un cuib de aur, scump și sfânt, privegheat, de de-asupra, de soarele cel dătător de viață, Întregii omeniri, nu a prididit cu munca, și nu prididește, nici acum, de parcă ar fi, zău așa, bolnav, de muncă! La repartizare era flăcău. Aici s-a căsătorit. Cu fata unui Petrache Bujoreanu. Și, acasă, cu nevastă-sa, a făcut trei copii. De fapt, trei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
inginer. De cum a venit, În Bogdănița, satul ăla, cu dealuri și cu văi, ca un cuib de aur, scump și sfânt, privegheat, de de-asupra, de soarele cel dătător de viață, Întregii omeniri, nu a prididit cu munca, și nu prididește, nici acum, de parcă ar fi, zău așa, bolnav, de muncă! La repartizare era flăcău. Aici s-a căsătorit. Cu fata unui Petrache Bujoreanu. Și, acasă, cu nevastă-sa, a făcut trei copii. De fapt, trei fete. Iar la ceape, dimpreună
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Într-o singură țară... Așa. Ori, poate, e o binecuvîntare, s-ar fi putut să zică, apoi. Dacă nu cumva ar fi făcut din asta un basm cu stoluri de cocori ce aduc pe lume copii, purtîndu-i În cioc, berzele nemaiprididind să tot care atîția plozi. ... PÎnă seara, cînd avea să-l Întîlnească pe Lars Într-un bar din centru, mai erau cîteva ore; Thomas și-a zis să bea ceva și apoi să doarmă puțin. Calm, de obicei, era În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a plătit și nu i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile au mers mai greu la început, până învățară trecătorii locul. Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahala răsunau gramofoane, și pma târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a lui nu se odihneau până luni de dimineață. Să cari și să nu mai isprăvești, că se mărise mahalaua și nu mai prididea. Nici cu băieții de prăvălie nu dovedea, că-și mai luase unul. Trebuia să fie cu ochii-n patru să nu-l înșele careva, să plece neplătit. Lina avea și grija copilului, mai intra în casă să vadă ce face
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată, ar fi râs pur și simplu ca de niște zvonuri, mereu altele, și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de busuioc, fâșii de veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
citit În anumite ziare predicții pline de entuziasm pentru Leii aparținând primului decan, al căror Soare natal era tranzitat de Jupiter În primăvara lui 1991. Vai! Dar fusese uitat Saturn, instalat cu ipocrizie peste drum, la Începutul Vărsătorului. Nu mai pridideam să număr Leii surprinși că acest „tranzit minunat” nu le-a adus decât false bucurii și adevărate decepții. Adesea, În aspectele lui celeste cu alte planete mai lente, Jupiter se mulțumește să joace doar rolul de amplificator, lăsându-și Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
rămâne în opoziție ... Personal, l-am cunoscut pe Ion Iliescu, ca primsecretar la Iași, când a poposit flămând la Școala Măcărești - Prisăcani unde eram director. L-am hrănit cu mămăliguță caldă, ochiuri și brânză proaspătă, drept pentru care nu mai prididea cu mulțumirile. mu mo iau rev lui cu vre vre ori PD cam Co dep Jud um glu Jud Ga lte cuvint fturi de pr de gât oluționari . La pleca invitația d au eu. O p odată. Cu Tra m-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
tipologie destul de largă a fenomenului. Mai întâi, să remarc că la noi toate lansările de carte sunt situate sub zodia excepționalului și sunt maratonice. Vorbitorii, inadmisibil de mulți și, de cele mai multe ori, situați în afara subiectului, adică a cărții, nu mai prididesc cu epitetele la adresa autorului. E inutil să reiau aici lungul lor șir, așa încât las cititorii să-și declanșeze fără reținere imaginația. Ca un prim model, cel mai răspândit, aș evidenția lansarea de carte tip miting. La ea participă activ un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
hrana „bio” Prea multe chestii sucite se mai întâmplă în ziua de azi. Și culmea este, că toate îți sunt aduse la cunoștință în mod expeditiv, puse pa tavă, asezonate cu frunze verzi de noutate absolută și tu nu mai prididești să te crucești, cum până și produsele noastre, care le știm chiar dinainte de a învăța cum se numesc, au luat-o razna și au devenit aproape niște otrăvuri. Păi spune și dumneata vecine, ce să mai crezi când citești zilnic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]