259 matches
-
ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca pe propriul copil. Puteai să fii abandonat mai în vale sau mai în deal, să te fi aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față de bărbat. Îl iubesc pe Allah și pe Profet, dar sunt supărate pe selecția misogină făcută de bărbații bisericii. Amândouă îmi tot pun o întrebare la care e greu să le răspund: Oare de ce sunt femeile în halul ăsta de prigonite? Ar vrea să schimbe totul peste noapte. Să dispară lumea aceasta sinistru misogină. Să ne uităm unii la alții ca la oameni de sexe diferite, fără consecințe în diviziunea puterii, a muncii și în apreciere. Nu mi-a rămas decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urgii și crime, punând în cauză însăși dăinuirea noastră ca națiune. De acest holocaust roșu, de o jumătate de secol, nu trebuie să se vorbească? Nu trebuie să se învețe în școli? Strigătul inocenților martiri, al eroilor români și al prigoniților pentru dreptate nu trebuie fructificat în educația școlară și familială a tineretului românesc? Să învingem muțeniile lașe și să cinstim pe cei datorită cărora lanțurile bolșevismului s-au rupt încât putem și noi respira un alt aer și beneficia de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
lumii acesteia, tentații ce ușor ușor, dar sigur, ne vor îndepărta de adevărata vocație și viețuire monahală. Spunea un părinte că cea mai cumplită prigoană este cea dinăuntrul omului, din sufletul lui, când este stricat de pofte fără de Dumnezeu. Cel prigonit nu poate scăpa deoarece poartă pretutindeni dușmanul cu el. Căci războiul din afară se termină ușor, dar războiul din suflet ține până la moarte. Deci se cuvine la acest moment trist să medităm mai mult la viețuirea noastră, să ne folosim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
popular poem satiric al epocii, cartea este însoțită de gravuri sugestive realizate în cea mai mare parte de Dürer. În Criticón, Baltazar Gracian descrie lumea ca o fațadă înșelătoare unde nu găsești decât minciună: “Toate merg pe dos (...), virtutea este prigonită, viciul, ridicat în slăvi, adevărul mut, minciuna cu trei limbi (...). Animalele se poartă ca oamenii, iar oamenii ca animalele, tinerii plâng iar babele râd; leii boncăluiesc, iar cerbii vânează”. De cele mai multe ori, nebunia Renașterii stârnește râsul și, pentru obținerea acestui
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât cei mai mari împărați. Asta se întâmpla
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-n curând să cadă de vreme sfărâmat. În scorburi de părete trăiește-un biet călugăr Tânăr, frumos - dar însă ca umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu cărări spre fundul al templului arab. Acolo prigonit stă de visuri și de gânduri. Ce vrea nici el nu știe, se chinuie-nzădar, Doarme pe-un pat de trențe ce-i pus pe două scânduri, Nu bea apă d-isvoare, ci valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina de a fi slăvit, poate, ticăloșia. Vina de a nu fi crezut celui prigonit. Vina de a fi tăcut atunci când, poate, și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înaintașilor în decepții. El scruta infinitul. Și ceilalți îl credeau șasiu. Imploră mai curând statuile. Nici semenii nu te vor ajuta mai mult. Învingătorul nu cere, pretinde. Leii de la circ își mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. Ideile prigonite capătă un luciu de noblețe, chiar dacă sunt ușor imbecile. Și slujitorii Inchiziției erau convinși că servesc binele și adevărul. Să-l prețuim totuși pe omul actual. Nu se știe ce ne va aduce viitorul. Nu scriu la calculator. Contactul cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se pare un gest senzual. Fără iluzii, parcă am fi marțieni. Chiar crezi că îți iartă Dumnezeu păcatele dacă dai ceva mărunțiș unui cerșetor bețiv? Uneori iubirea este drumul modernizat spre deziluzii. Am crezut că reușim să-l transformăm pe prigonitul din noi în apostol. Viciile trec drept agenți publicitari ai fericirii. Toți parveniții se cred la per Tu cu Dumnezeu. Toți scelerații lumii s-au considerat neînțeleși. Oamenii sunt egali ca drepturi, nu ca însușiri. De regulă, exilul îți asigură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea hotarul dintre prigonit și prigonitor. De groază, m-am scuturat și-am revenit la mușchii mei inerți și la agila mișcare a creierului din care ieșeau atîtea reflecții insipide. Pe loc spaimele mi-au dispărut. Am recunoscut, în lumea omenească, o ordine. Doar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești. Credința și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice aspirație pământească. Politicianismul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă veșnicie întru Hristos! „Îmbrățișez pe toți din toată inima mea, pe voi care ați fost și sunteți necontenit umiliți, insultați, prigoniți și amenințați la fiecare moment pentru credința voastră legionară...” (Corneliu Zelea Codreanu). Veșnic osândiți, am fost exilați, oprimați, defăimați, întemnițați, exterminați în masă pentru a fi scoși din istorie, dar sufletele noastre au rămas mai tari decât piatra și oasele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de propagandă la adresa Greciei. Continuitatea politicii române în Balcani este remarcabilă. CAPITOLUL III Frumoșii ani șaizeci UN NOU AVÎNT SAU REVOLUȚIE INSTITUȚIONALIZATĂ? România anilor '60 cunoaște un nou climat. Generația militanților, a fanaticilor, care au fost prosovietici, procomuniști sau antisovietici prigoniți și rezistenți, tace. Aceasta nu pentru că a dispărut pentru a ceda locul unor "oameni noi", ea existînd oricum. Această generație s-a maturizat și caută să evite, pentru ea și pentru copiii săi, întoarcerea la epurări și la eliminările fizice
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
deși era de credință păgână convinsă, să se fi ridicat împotriva creștinilor și a religiei lor. De fapt, persecutând creștinii, Licinius voia să-l umilească pe Constantin, care la prima vedere nu era în măsură să intervină în ajutorul celor prigoniți, provocând o confruntare armată. Analizând atitudinea constantiniană tot mai progresivă în favoarea creștinismului occidental și privind cu invidie întorsura lucrurilor în favoarea lui Constantin, Licinius a frânt armonia cu acesta (314), considerând totul o strategie menită să pregătească sufletul creștinilor contra sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezvoltarea noastră psihică este mai mult sub semnul deficiențelor omenești, deoarece ceea ce predomină În spectacolul vieții este competiția acerbă, uneori dramatică, este continua goană după Înfăptuirea unor tendințe egoiste și mercantile. Eroul, revoltatul Întru adevăr și dreptate, este de regulă prigonit și nu o dată chiar ucis! (O dovedește aceasta Întreaga istorie a umanității: Giordano Bruno, care a fost ars pe rug; Thomas Morus, care a fost decapitat; Socrate, care a trebuit să bea cucută; luptătorii pentru libertate, care au fost azvârliți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Iorda, București, 1971; Povești din tolba lui Moș Nae, Iași, 1993; Aventurile lui Tirtirică, București, f.a.; Cartea mea, București, f.a.; Comoara cu povești alese printre cele mai frumoase de la diferite popoare, București, f.a.; Cutia cu jucării, București, f.a.; Ina, fetița prigonită, București, f.a.; Istorioare pentru Puiu, București, f.a.; În închisorile turcești, Brăila, f.a.; Martinică și Puky, București, f.a.; Michi Maus în Țara viselor, București, f.a.; Moara Piticilor, București, f.a.; Omul întors din Rai, București, f.a.; Pentru copiii noștri, București, f.a.; Stan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
pe sub nasul romanilor. Și pentru că nu aveau destul curaj și mai ales putere să se măsoare în sabie cu dușmanii lor de moarte în inima căruia - în Roma cea coruptă - două zeci de mii de ivriți se lăsau persecutați și prigoniți, la 18 iulie 64 le-au pus de un cumplit parpalac, dînd foc orașului. Istoricii spun că este sminteala lui Nero și trag obloanele. Acțiunea însă trebuie pusă în relație directă cu Frăția lui Belial de la Qumran a fa-naticilor ivriți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au trecut prin foc și sabie Iudeea în anul 70. Aceștia nu sînt decît ,,creștinii” lui Saul adică o schismă mozaică după scrierea istoricul Suetoniu, dar absolut nici o legătură cu religia crucii. Nimeni nu poate înțelege cum un popor mic, prigonit, spîrcuit și persecutat peste tot, să ajungă într-o perioadă de timp de 100 de ani să controleze pîrghiile econo-mice ale imperiului roman și să aibă pretenția publică de a-i înlocui pe împărații romani în fruntea statului. Poate ne
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dziga Vertov sau Dovjenko. În urma înțelegerilor tacite, la nivel înalt, între clerul majoritar ortodox și conducerea comunistă (patriarhul Justinian Marina era vechi amic cu Dej), acțiunile antiortodoxe au fost menținute la un nivel scăzut. Catolicii, în schimb, au fost crunt prigoniți, deposedați de proprietăți și arestați. Fără însă ca asta să se reflecte, pilduitor, în vreun film. Titus Popovici realizează încă o premieră, introducând personajul preotului catolic Potra. Prezentat mai întâi ca o minte luminată, tolerant (e gata să boteze copiii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
carte roșie pe care scrie : „Lenin - Despre tineret”. Peste câțiva ani, o altă referință în afară de Ceaușescu nu va mai fi posibilă în propaganda filmată din România. Întâlnirea decisivă este cu Marele Preot al cultului meta lurgiei grele, însuși Ionescu, cel prigonit cândva de Atanasiu și abandonat de tatăl lui Filip, acum maistru oțelar la Galați, drapat într-un pardesiu gri- bej cu romburi și beneficiind de interpretarea impunătoare a lui George Constantin. „Există curaj și există lașitate. Există curtea din față
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
populare, "scânteile" împrăștiate fertilizau pământul. În trecut, pentru vindecarea unor boli, era folosit "cercul de fier al unei roți de car" prin care se trecea bolnavul de nouă ori, la o răscruce de drumuri, în afara satului, la răsăritul soarelui. Călătorul, prigonit, la drum de noapte, de duhuri necurate, "zgâria pe pământ" o roată cu patru spițe și se așeza în mijlocul roții, unde se întâlneau spițele. Roata solară, cu rol apotropaic, se grava pe porțile maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
parțial democratice, fără ca marile conjurații transnaționale ale amatorilor de vocalize la portavoce să îndrăznească a sufla o vorbă. E foarte stranie această disproporție (stângiștii sunt liberi să răcnească cât vor, în timp ce vocile rațiunii democratice sunt asasinate în sistemele comuniste sau prigonite, persiflate sau chiar linșate mediatic în țările liberale). De ce se întâmplă așa? Există cu adevărat ceva greu de suportat în sistemul capitalist: afirmarea inegalității ca o constantă naturală (ei da, din nefericire, oamenii nu sunt egali!) și sublimarea principiului natural
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt La steaua, Unei proletare, Cusutoreasa. Influența lui Eminescu este receptată prin Vlahuță în compunerile care retorizează suferința (Durere de mamă, Bordei și mormânt). Culoarea sentimentală a poeziei sociale, umanitara înfrățire cu neamurile lovite și cu categoriile năpăstuite (Tu, Moise, Prigonitul, Țiganii, Cor de robi) dau nota specifică a primului poet-muncitor din literatura română. SCRIERI: Spre țărmul dreptăței, pref. Al. Constantinescu, București, 1907; Spre țărmul dreptății. Poeziile unui muncitor, pref. Nicolae I. Lazu, București, 1945; Spre țărmul dreptății, îngr. Mihu Dragomir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
ca noi să ne bucurăm de cinste”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. V, XXXIV, în PSB, vol. 15, p. 129) „Flămânzii erau hrăniți, și Cel Care-i hrănea era prigonit și dușmănit; demonii erau alungați, și se uneltea împotriva Celui Care poruncea demonilor; leproșii erau curățiți, șchiopii umblau, surzii auzeau și orbii vedeau, iar Binefăcătorul ea alungat. În cele din urmă au dat morții pe Cel care a 58 dăruit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]