340 matches
-
și Ujisato, Hideyoshi își îndreptă armata spre Omi. În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zece luptători, porni imediat spre tabăra principală de pe Muntele Nakao. Drumul recent construit între Muntele Yukiichi și tabăra principală de la Nakao avea cam patru metri lățime și șerpuia pe o distanță de două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, în timp ce-și îndemna calul înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împotriva mea“. Sărmanul Don Quijote, se plânge amar, că nu i-a mai rămas decât lupta cu morile de vânt, ca și eroul lui Cervantes. Ultimul său plan politic, de a se reîntoarce la putere, a eșuat lamentabil într-o zi primăvăratică de 18 aprilie 2008, când și-a închinat liberalilor partidul Acțiunea Populară, pe care îl fondase și până la urmă îl înfundase, împreună cu Smaranda Enache (cred că vă amintiți de ea, e vorba de spurcăciunea ceea, care vorbea la toate forurile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde mă aflu, ce țară este aceasta, și el spune, aceasta este Țara Conversivă, nu ai auzit de Țara Conversivă? Când mă trezesc, încăperea este deja întunecată și îmbâcsită, un miros greu de prăjeală plutește înăuntru, alungând aerul răcoros și primăvăratic de afară, lângă mine găsesc o farfurie plină de grăsime, mă îndepărtez de ea ca și când ar fi o creatură însuflețită, mama spunea că acela care se trezește după asfințit, nu va mai zâmbi deloc în ziua respectivă, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
spre fund, un coridor ducea într-o cămăruță transformată în oficiu. Pe urmă venea bucătăria mare și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pearl. Vine mâine pe aici. — Bine, să nu ne gândim la ziua de mâine. Haide să ne culcăm. — Pearl, ce-i zgomotul ăsta? — Vulpea care latră. Vizuina e aici, în grădină. Pearl deschise ușa din față. O pală de aer primăvăratic, înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să ieși puțin afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai acorde o șansă“ lui John Robert. Întâi își formulase în minte expresia „ultima șansă“, dar nu putuse îndura asemenea cuvinte finale și schimbase formularea. Fără nici un motiv, chiar dacă ar fi încercat să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
migrație parlamentară, unii comentatori cred - în mod nejustificat - că aici ar fi mâna președintelui Băsescu - a dictatorului Băsescu? În loc să vadă vina în propria ogradă a PSD-ului se aruncă vina nejustificată asupra altora - eludând cauza adevărată. Au apărut adevărate semne primăvăratice în grădina mea... Zăpada abundentă căzută în două reprize s-a topit. Florile de primăvară au scos capul spre lumină. Zambilele albastre și albe promit mult pentru că au acumulat multă apă, ca o justă compensare din anii trecuți. Narcisele de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă și mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de un spirit practic și uneori mă port, pur și simplu, ridicol. În clipa aceasta, cerul primăvăratic, afectuos, mă deprimă cu frumusețea lui, în loc să mă bucure. Dar, oare, lucrul de care ne temem cel mai tare trebuie să se întîmple întotdeauna? 2. Așezat pe un scaun, lângă patul pe care stam întins, profesorul, un om blajin, subtil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tovarășe director, să trăiți, tovarășe... Eu, nu, eu am o coloană vertebrală prostesc de țeapănă, care încă n-a învățat să fie flexibilă, cât mai flexibilă. Iar lucrul ăsta, pe mine mă cam costă... 7 ... tic-tac... Razele poznașe ale soarelui primăvăratic s-au instalat pretutindeni, au inundat aproape toate băncile, după ce, la început, au cotropit, pur și simplu, catedra. Acum, stingheresc discret munca încordată a elevilor care, absorbiți de locuri geometrice, cotangente, matrice și ecuații de tot felul nu mai au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zilele fiind tot mai lungi, își duse fratele într-una dintre primele lui plimbări în afara spitalului. Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci șterseseră majoritatea probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era să acopere, să transforme trecutul în prezent. Daniel găsi o bucată de pământ presărată cu cioburi, vizibilă doar pentru un naturalist. Ochii lui Karin se adaptară. Văzu locul în care camionul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de îngrijorare, curaj, fericire, resemnare, speranță, eșec, toate sentimentele pe care le cunoscuse în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Safta, am luat Vanity Fair în mână și am încercat să citesc o pagină. Firește, n-am putut: țineam cartea pe dos. Când mi-am dat seama, m-am înroșit. M-am dus la fereastră: nu mai era lumina bună, primăvăratică, de ieri. Fulguia fără spor, și-am privit strada. Nu mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
primesc de la d-na prof. Ana Dumitrescu o felicitare-mărțișor, cu un splendid buchet de lăcrămioare imprimat - aluzie la lăcrămioarele din grădina mea, având următorul conținut: 1/12 martie 2011 Stimate domnule profesor, Așteptând cu nerăbdătoare emoții reînceperea unui nou ciclu primăvăratic al naturii, îmi permit să vă trimit tradiționalul simbol al mărțișorului 2011. Fie ca modestul meu ghiocel să vă înveselească viața și să vă bucure, devenind nu numai vestitorul primăverii, dar și al aniversării din 12 martie și să vă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste el
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
olfactiv. Prăjiturele, pui la cuptor, sărmăluțe cu păsat, ciolan afumat, toate au fost condimentate cu povești din timpuri trecute. Zilele și nopțile se scurgeau unele după celelalte fără neplăceri sau regrete. Și vremea a fost de partea fetei cu nume primăvăratic. A nins mult. Zăpada a acoperit pomi, copaci, grădini, trotuare. Deafară răzbăteau din când în când vocile precipitate ale unor copii încântați de anotimpul alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca un copil care se preface. Chiar și când eram mică aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de mult timp în cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oceanul nesfârșit de albastru. Norii plini de viață întâmpină păsările, fericite că s au întors în țara lor natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
se distruge. A trăi, a te afla înlăuntrul existenței înseamnă a nu putea adăuga nimic vieții. Când însă ești în afară de ea, apucat pe o cale primejdiaosă, urmărit de scandalul neîntrerupt al fatalității, ros de mândria disperată a implacabilei ursiri, deschis primăvăratic prăbușirii, cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai soartă decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744 Nu are doar atributele gingășiei și purității, la fel ca florile primăvăratice pe care le adună, ci rivalizează cu ele în frumusețe. Poemul încearcă să ne înfățișeze 2descrierea unei femei ideale, dar sfârșește prin a realiza altceva. Emilia reprezintă u2n simbol, și așa cum sesizam și la Boccaccio, un element al decorului necesar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]