29,552 matches
-
-și propriul său nume. acum e seară ușa casei se-nchide singură iar geamul se-nfundă cu întuneric cauți o cheie albă o ceață la coborîrea în depresiune. V. tu ai inimă tu ai sînge verde în trup precum norii primăvara tu ai unghii ascuțite precum zeii incestuoși tu ai gura închisă nu spui nimic tu nu spui niciodată nimic tu exiști.
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în vadul lui Ce ritual frigid și absurd - spun Cît trece rîul orice călător este un rege - îngîn Negru ca
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
veste-un vânt, silabisiri prin brazi, Ori prin clopotnițe-n vegheri, din Peri. Să spui, un semn. Ce totu-nseamnă, speri. Născut, făcut? Și printr-un turn nu cazi; Vlad Țepeș cum, în cost la Huniazi. Ferestre: ierni, veri, toamne, primăveri. În cerc, spre-o Mânăstirea-de-Tămâie Nu-i drum, de fum, rău-platnic să rămâie, Cu Miercuri, Vineri și Duminici, sfinte. Ce vine, „timpul“, „ stă“. Un loc de mas. Iar locul, doar un ceas ce nu l-ai tras. Și Cel-Din-Rug, și
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Copac Copacul cu tulpina-n chip de s, În frig, pe-o margine de trotuar. Sunt ca un fluture - în cale-i ies, În cale-mi iese - într-un insectar. În crengi, un verde înspre chihlimbar, Semn că-n an, primăvară, n-ai de-ales! Un s, de la sentință-ntr-un proces, De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și vin cît îi trebuie bietului suflet te poți mulțumi dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
feliile pe-o farfurie de Jena, Le-a acoperit cu staniol Și le-a băgat în congelator. S-a-mpiedicat De mine. Mi-a tras un picior în ficat, Apoi s-a spălat cu grijă pe mîini. Era o duminică luminoasă de primăvară, clopotele bisericii de vizavi Au început să bată, apoi s-a auzit: "Doamne, miluiește!" Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară, Imaculat ca neaua, ca ghiocelul Ridicându-se între iarnă și primăvară.] Astfel căzu comerțul cu turme, Izvorul belșugului ce nu părea să se mai curme, A secat și-au sărăcit Armânii Zăcând cu buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii pe dealuri și pe terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
toate zările și se strângea ca un arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma Dunării, timpul se zărghise cum era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Maria-Gabriela Constantin Nu Știa câtă vreme să fi trecut de când privea absent picăturile de ploaie prelingându-se încet pe suprafața netedă de sticlă. Afară parcul spitalului avea ceva cenușiu deși seara era plăcută, cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
petrecută în plină stradă în așteptarea replicilor, am cutezat să mă întorc în apartamentul Ciobanilor ca să-mi recuperez la iuțeală scurta groasă cu glugă ("glugușul", îi spuneam eu cu tandrețe) și basca de antilopă, recuzitele mele preferate de început de primăvară. După ce m-am despărțit de ei, m-am așternut drumului șchiopătând, poticnindu-mă, în căutarea plină de neprevăzut a lui Radu aflat la bunica lui tot în Berceni, dar la o distanță făcută neverosimilă de bâjbâiala prin întuneric, de pierderea
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și borfetul de rând, puștoaicele și fetițele de grădiniță - suferă de o nouă boală: depresia culturală. Nimic nu ajută: nici croșetatul, gătitul, cearta cu bărbatul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să-i ajungă, și spălată cu săpun ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara, și nu sub un duș care se oprește după ce i se pișă trei stropi reci în cap. Cu dinții cam încleștați, îi spun: Să scriu despre mine... Ca să scriu despre mine, cum trăiesc, cum mănânc, cum mă spăl, ce gândesc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină de oțet fără cuvântul Tatălui fără chei fără lumina lină a înserării fără iarba fiarelor pentru
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
greutatea zumzetului interior Dar cine să stea în spatele acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
știe că nu-i trup mai dulce de femeie decît trupul fetei care a trecut pentru o hîrjoană pentr-o jucărie podul prea-păzit de peste Prut se topea cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă și țipa ca șarpele în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori o simțeam prin sînge ca o boare și prin inimă-mi treceau fiori Lenea nu se știe cînd mă voi trezi nu din
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii în ușă: îi era frică să nu fie prinsă scriind cu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
se prea uita la el. Umbla, dar nu pentru foarte multă vreme, cu câte un sunet, țintuit într-un cer cu gheare, de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]