7,667 matches
-
Germania. Noi - cu logoreea-n ședințe, lozinci pe pereți și cu Stejarul de la Borzesti la Editură Ion Creangă." În România, pentru un intelectual, este foarte greu în momentul de față să apere cauza românească. Riscă să fie considerat șovin și primitiv, să se descalifice că intelectual. Elită intelectuală de la noi stă cocoțata pe vârful de munte al unui occidentalism abstract și grijă permanentă - și cam comică - a fiecărui membru al elitei este să nu facă vreun pas în afară. Dacă îl
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
mai degrabă război, lupta pe viață și pe moarte, pentru ocuparea unui loc, cît de mic, în panteonul valorilor invocate. Și nu orice lupta, deoarece nu se luptă cei care "fac" artă, între ei, aceasta ar fi o luptă și primitivă și primară. Este vorba de un fel de luptă, simpla, a fiecăruia cu sine (cu Dumnezeu, cu legile, de ordin divin, moral, scriptură!). În debutul ei, îndepărtat, lupta pare a fi fost de cele mai multe ori confuză, viscerala, lînceda. Treptat, lupta
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
a luptat îndoit, lucid și tehnic pentru a propune o experiență a scrisului de o mare originalitate în proza noastră. "Eu, meseria de calau și melancolica regina" este o carte despre cum timpul, prin faptul că există (dacă autorul este primitiv, timpul nu există) transforma un experiment (o tehnică de a scrie) într-o experiență (existențiala). (Iolanda Malamen - Eu, meseria de calau și melancolica regina, Editura "Crater".)
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
a primit titlul de Doctor Honoris Causa. "Fără să mă dezmeticesc prea bine, am făcut cunoștință cu Radu Penciulescu în holul friguros al unui fel de cămin pentru nefamiliști, unde eram cazați. Nu se formaliza prea tare de condițiile destul de primitive și încerca să ia în umor, tot ce i se întîmplă. Chiar și calitatea studenților aleși de la toate Academiile din țară. O selecție nu pe sprinceana, cum se spune. Escaladînd el cel dintîi obstacolele, Radu Penciulescu a transformat locul de la
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
la fel de sărbătorită ca Ziua Independenței. Cum pionerii lumii celei noi cam dăduseră iama prin pieile-roșii, locale, în înaintarea lor cuceritoare spre vestul celuilalt ocean, Pacificul, credincioși cum erau, totuși, puritani, înființaseră drept răsplată, ziua aceea de mulțumire adusă unor populații primitive și complet depășite de istorie, moștenind de la rasa albă învingătoare praful de pușcă, alcoolul, tutunul, sifilisul și celelalte pe care le întîlnim în filmele de epocă. (Personal, eu cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
legi. Generația mea a fost îndoctrinată masiv tocmai de o doctrină pentru care legile evoluției sociale aveau caracter științific și permiteau identificarea unui țel al evoluției și anume orînduirea comunistă. Noi am fost învățați să credem că scenariul (de la comuna primitivă la comunism) este ineluctabil, că roata istoriei nu poate fi întoarsă. Mult înainte ca neadevărul acestei costisitoare (în vieți omenești) teze istoriciste să fie probat, Popper îl ataca în cartea lui cu argumente logice și pline de bun-simț.
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
îi vorbisem. Nu voia Giotto. Dar e Giotto și trebuie să vezi Giotto!, ești poet! Nega violent, scuturînd din cap și mi-a spus grăbit că Giotto nu există; și că dacă el a izbutit ceva, a fost talentul său primitiv de a picta, nu supranaturalul, ci doar ceea ce nici nu există, sau vidul existențial. La cabine, a ales una cu un preot gras și cu trepte în față (nu cu perdea, ca în alte locuri; mai era și ideea că
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
unor sere.Și chiar se vedeau peste tot fel de fel de plante, unele exotice. Un pîrîiaș curgea printr-un șănțuleț de marmoră prin aceste încăperi ale administrație uzinei de unelte agricole, pluguri la început apoi și de tractoare - produse primitive la finele secolului 19, ce mai zac și azi prin satele Europei. Am văzut cîteva și prin România, mai ales în Banat, purtînd încă semnul vechi al Uzinei: un cap de căprior. E ca într-o societate utopică. Așa cum ar
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei, pe care n-o văzusem încă, deodată observ într-un colț al halei întinse doi negri ce mătură hala fiecare cu cîte o mătură primitivă de nuiele, în mînă, exact ca la noi, plus lenea tipică acestei meserii înapoiate pretutindeni în lume. Rog să fiu iertat: dar o bucurie subită mă cuprinsese văzînd că cel puțin în acest sector și la ei se lucrează ca
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
la ei se lucrează ca la noi, la Reșița. Primul meu imbold e să-mi împărtășesc pornirea și celorlalți colegi ce mă însoțesc, însă, cu un ultim efort, mă abțin... Ca să înnobilez scena, aveam să spun ulterior că asta - mătura primitivă de nuiele folosită de cei doi negri - umaniza momentul. Venind - cei mai mulți dintre scriitori - din Est, generosul program american sponsorizat de mulți oameni de afaceri inteligenți avea să fie o investiție socială uriașă în cei ce avură norocul să se bucure
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
pe corabia nebunilor - schițată de scenografii Liliana Cenean și Ștefan Caragiu - ca singură soluție de a se anestezia. Valeria Sitaru face o Anna cinică și protestatară, mult mai puțin "amețită", dar și mult mai lipsită de energia coagulantă pentru spectacol. Primitivă și directă, încercînd să respecte ad litteram sarcinile de partid este Dorina Lazăr în Valentina, femeia-administrator-pompier, puternică și năvălitoare ca un tanc rusesc asupritor șefa barăcii, unsă parcă de însuși șeful partidului să vegheze la liniștea și la imaginea U
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
repetarea acelorași stereotipuri negative - evreii ca permanentă amenințare, ca dușmani și alte asemenea pot fi citite mereu în publicațiile lui C.V. Tudor, Dumitru Dragomir, Viorel Roșu ("Revista misterelor"), în "Puncte cardinale" etc. Cel mai ciudat e că nu aceste expresii primitive ale urii sînt combătute, nu ele declanșează îngrijorare și proteste pe măsură, ci este căutat cu tot dinadinsul antisemitism acolo unde nici gînd să existe. Ar părea o formă de nevroză, de delir fantasmatic, să vezi în Gabriel Liiceanu, Nicolae
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
elită și fără unul dintre acești factori (dar nu toți). Raportarea națiunii, consideră dl. Lucian Boia, la etnic este uneori principalul liant al unei construcții naționale (limba fiind expresia ei). Dar, oricum, etnia poate oferi trăsături bine cristalizate în societățile primitive, dar, apoi, către modernitate, limba devine definitorie. Deosebirile între națiuni devin acum sociale și de stadiu istoric, amîndouă exprimîndu-se prin limbă (cel mai puternic liant dintre toți cei utilizabili), creatoare sau purtătoare a unei culturi comune. Revoluția din 1789 a
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
fost cel puțin descumpănitoare: "Dar ce-ați vrea? Să fur sau să omor pentru o bucată de pâine?" Omul avea dreptate. Pentru o mare parte a populației din România, cerșitul a devenit o profesie onorabilă. Fie că se desfășoară mai primitiv, prin scormonirea lăzilor de gunoi, fie că ia forme sofisticate, gen concursurile bingo televizate, esența rămâne aceeași. M-am mirat, de asemenea, de fiecare dată când vreun politician sau șef al S.R.I.-ului evalua cu un aer expert cifra de
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
se ceartă ("Eu am principii. Eu nu mă cert din isterie, din răzbunare, din răutate. Eu mă cert pentru niște principii[...] În plus, mie îmi place să vorbesc numai despre dragoste, numai despre dezastrul meu... Prietenia este o chestiune nu primitivă, ci primară, ca și gîndirea fără metafizică[...] În prietenie nu există tensiune și luptă. Mie nu-mi place nimic din ceea ce nu presupune tensiune"). Așa e ea. Iar scrisul - e cea mai insuportabilă tensiune: " Pentru mine, scrisul este așa ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
fel certitudinea nevinovăției sale. Fatalitate? Desigur, nu. Dar o rană care, netratată, ajunge să cangreneze întregul. Ideea purității păstrate, a purității pogorâte pe frunte ca o recompensă nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
de interes. Resimțind tot mai dur impactul cu o economie informă și într-un declin galopant, dispărînd subit cumpărătorii tradiționali, în primul rînd instituțiile de stat cu funcții propagandist-ideologice, în absența desăvîrșită a unei piețe de artă, fie ea și primitivă, Uniunea a mers în cea mai confortabilă dintre direcțiile posibile: din punct de vedere organizatoric, spre un fel de sindicalizare cu vădite nostalgii autoritariste, iar din punct de vedere managerial spre consumul resurselor și spre erodarea patrimoniului. Cum Uniunea Artiștilor
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
joacă, nemaifiind cu putință nici o greșeală de calcul, nici o amînare. Lumea va sucomba brusc, într-un dezastru general. Astfel, încît, nici nu vom mai avea timp să ne îngrijim de cele sufletești, înainte de marea trecere generală în neantul prevestit. * * * La primitivi, ei neavînd nici o numărătoare astronomică bazată cît de cît pe observarea legilor naturii, nu exista ideea vreunui sfîrșit al lumii, noțiunea generală de lume neavînd-o încă. Lumea, ca lume a fost un cîștig, greu și tîrziu dobîndit de specia omenească
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma zidului împrejmuitor al bietei lui gospodării sunt sortiți fie să retrăiască tragedia unui zbir primitiv, precum Milosevici, fie să se zbată, undeva la marginea lumii civilizate, într-o mizerie morală și spirituală perpetue.
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
fost decât un experiment nefericit: "Filipp Filippovici dădu din umeri - știință nu cunoaște încă modul de a transforma animale în oameni. Uite, eu am încercat, dar după cum vedeți, fără succes. A vorbit, dar a început să revină la starea lui primitivă. Atavism!" (Pag. 229). Liniștea Casei Kalabuhov este (deocamdată) salvată. (Mihail Bulgakov - Diavoliada, în românește de Alexandru Calais, Paraschiva Bădescu și George Potra, Tatiana Nicolescu, Izolda Vîrsta. Prefață de Ana-Maria Brezuleanu. Îngrijitor de ediție: Mircea Aurel Buiciuc Ed. Univers, București, 1998
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e neliniștitor în natura umana nu i-a fost străin". Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconștientul nostru sîntem foarte putin diferiți de strămoșii noștri din epoca primitivă (...) Chiar dacă funcționează, față de acest subiect, o anumita ipocrizie, violența exersează asupra noastra o certă atracție; omul e ucigașul cel mai lipsit de remușcări de pe Pămînt..."(și, privind în jur, ești obligat să recunoști că, din păcate, Kubrick n-a exagerat
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
vocație mistica, alteori o natură de artist, un literat cu gusturi și ele foarte variate, între clasic și extravagant". E un diagnostic, să recunoaștem, destul de potrivit. Apar, apoi, cu siluetele știute, Ion Chinezu (blamat de autorul jurnalului pentru antisemitismul sau primitiv), Vladimir Streinu vizitat și la slujba să de paznic la o stranie bibliotecă din parcul Herăstrău, Șerban Cioculescu care la fiecare întîlnire îl numea pe Blaga "mistagogul de la Cluj", Mihai și Mariana Sora, Constantin (aici Costăchel) Toiu, grupul de tineri
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
aproape tern, cu acea constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e probabil echivalabil cu un veac din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă și ucide, sau vei fi atacat și ucis. Spațiul în care își desfășoară existența este, generic și mai curînd simbolic decît real, Polonia, constant revendicata cînd de un grup (numit polonezi pentru că
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice fel, odată stîrnita, devine apocaliptica. Personajele lui Isaac Bashevis-Singer din Craiul cîmpiilor au, pentru a
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]