6,020 matches
-
identificîndu-se cu Narcis (personalitatea scindată, dublul, de obicei feminin, fiind thanatic) sau cu Orfeu (încercarea de a reintegra, de a topi schisma interioară). Lumea văzută de Eminescu apare ca o succesiune de sfere concentrice în care moartea, pandant al neființei primordial existente în prima și cea mai cuprinzătoare sferă, este condiția trecerii dintr-o sferă a lumii în alta. Floare albastră se eliberează de complexul lui Novalis și, într-o interpretare care ține cont mai ales de contextul poetic românesc al
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic, lirism a cărui introvertire dureroasă, maladivă, se asociază cu o extrovertire spectaculoasă la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
pasionantă, mai ales cu cît aici devine mai transparentă vocația scriitorului de a așeza totul (chiar și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
cealaltă (lumile). Actul scrierii este asumat ca o datorie sacră - "Să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
încă,/ Necunoscuți unii altora,/ Zei ipotetici" ( Rana de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
care a dus la postularea axiomatică - și cu valoare simbolică - a Literaturii originare. Monica Spiridon utilizează termenul de cratilism (preluat de la Platon, via Genette) tocmai pentru a desemna "acea nostalgie a originilor care îmbibă toate palierele literaturii de memoria tiparelor primordiale și a principiilor întemeietoare de sens" sau, cum aflăm ceva mai departe, "o practică a resuscitării, a rememorării, făcînd din succesorat, în toate variantele sale (de la plagiatul imaginar la sinonimie, de la repetiție la parafrază), o lege și o valoare a
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
arhetipuri, al depotențării spiritului: Tăifăsuind cu eroii și zeii, căci doar așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn prin
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Ťdormť ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite". Cu oarecare cochetărie, Constantin Călin întoarce ocheanul exegetic, dorind a surprinde nu un creator "rafinat" prin prisme metodologice, ci unul "primitiv, simplu", capabil a-și înfățișa prospețimea primordială unui receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu ignoră Ťce-a vrut să spună poetulť sau Ťce înseamnă cutare lucru sau gestť dintr-un vers de-al său". Sub masca
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Models“ din Timișoara organizează din data de 9 mai, cu începere de la ora 19, la Casa Armatei, un nou curs de profil destinat atât tinerilor, cât și copiilor, nefiind impuse limite de vârstă, înălțime sau greutate, cursul având ca scop primordial dobândirea unui aspect și a unui comportament de înaltă clasă. Durata cursului este de trei luni, iar taxa de înscriere este de 500 000 de lei/lună. Participanții vor deprinde cunoștințe de regie scenică, design, cosmetică, foto, etică, istoria parfumurilor
Agenda2003-18-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/280964_a_282293]
-
noi./ Ciorile ne-au privit cu ochii înțelegători ai tinereții/ și ne-au ajutat să ne înțelegem mânia” (pp. 7-8). Am ales să încep seria citatelor tocmai cu acesta pentru a nu lăsa senzația că judecata mea e una tematică. Primordială e, aici, atmosfera întru totul difuză, rezultat al unor proiecții de conștiință, al unor voluntare alterări a simțurilor, și nu cele câteva aluzii disimulate: la „pădurea de simboluri”, la „corbii poetului Tradem”, la macedonskianul Rondel al trecutului („Iată Pometeștii, iată
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
precum nedreptățitul Ham. Totul merge bine în precaritatea unei existențe susținute de credința în Dumnezeu până când apare miracolul: o floare care răsare dintr- o picătură de apă. Minunea repetată îl pune în mișcare pe Noe și-l predă unor ființe primordiale, îngeri pedepsiți, Păzitorii, un fel de Enți de piatră, care inițial îl resping pentru a-i acorda ulterior întregul ajutor și a fi izbăviți prin moarte. Cu ei intrăm într-o altă poveste de tipul Stăpânul inelelor, heroic phantasy-ul lui
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
recuză de la putința de a da verdicte în privința mirabilului fluid. Vinul nu intră decît pentru novici în categoria alcoolurilor, menirea sa fiind cu precădere mijlocitoare: acolo unde apare vinul, acolo un liant se țese între oameni, trezind la viață puterile primordiale. Și indiferent că e vorba de simțirea misterelor, de voluptatea iubirii sau de ritualuri cinegetice, vinul e sinonim cu ieșirea din condiția rutinei. Îți depășești nivelul și treci în altă stare, vinul fiind prin excelență o licoare „metaforică“: te trece
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
neputință de găsit în actualitate e motivul întoarcerii la ei. Cînd prezentul e sterp, fuga în trecut e prilej de regenerare. Al doilea lucru e și mai trist: supraviețuirea temelor antice aduce cu preluarea unor cadre goale din care spiritul primordial a dispărut, pretenția de a reînsufleți viziunea grecilor fiind neavenită. Suntem rupți de Antichitate printr-o mutație adîncă, lucru pe care îl constatăm de îndată ce comparăm fundalul ancestral cu cel al viziunii contemporane. La elini, zeii sunt prezenț e subînțelese care
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Adevărul, asadar utopia adeveririi, este altoi și stimul mereu înnoitor, chinuit prin chinul însăși esențelor de a transcende în perenitate. Este instinctul primordial al Ființei, cel onti și ascendent în axios. Adevărul nu poate fi unic-absolut, universală, prin aceea că suntem entități de sine-unice, însă în vârste duratele fiecăruia; totul este raportare și conexiune sau - la apusul vieții ruptură, resorbție, recul în rapaosul
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
când nu exista nici un instrument bibliografic, ci și intuiții anticipative, cum este aceea a valorii prozei lui M.Blecher, un marginal atunci, sau a esenței artei lui Sadoveanu, văzută în 1968 ca o „prezență atemporală, rapsod arhaic, cu o viziune primordială a omului implicat în tainele firii”, „cu o dimensiune mitică ocultă” etc. În fragmentele acestei opere, mai amplă și mai diversă decât s-a putut vedea până acum, în ciuda condițiilor teribile în care a fost scrisă, trebuie să recunoaștem profilul
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
echilibru instabil, un amestec fascinant de cinism și de extaz, de mistică și psihanaliză. Este, în fapt, acea mistică a limbajului, care deschide un spațiu nelimitat productivității textului: Lumea devine un imens Text și nu unul oarecare, ci chiar Textul primordial. În schimb însă, obiectul criticii nu devine unul mai facil (a se citi „banal”), dimpotrivă, paradoxul este dus mai departe, până la capătul nopții (dacă e să folosim sintagma lui Céline); obiectul criticii nu poate fi Lumea - textul suprem, ci, printr-
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
fost într-adevăr doar clipe. Și glorie. O viață de o zi, dar aș putea să povestesc ro mane de câte am auzit, câte am aflat și câte am trăit: bucurie, speranță, iubire și disperare. Mă întorc în sevă, înțelepciunea primordială. - Nu ți-am spus eu? aud ca prin vis. Toate se află la timpul lor. Toate se află la timpul lor. Toate se află la timpul lor...
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
de modernitatea scriitorului Orhan Pamuk. Uitel reverberând într-o frumoasă descriere a lui Ioan Lascu, care mi-a amintit de nobila literatură persană: Umăr aburit deasupra începutului de vară, în timp ce pomeneam între patru ochi și patru pereți cele patru plante primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră traista, sau traista se latră pe sine, fiindu-i frică de infinitatea câinelui? Sau traista lătrând
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
fost rostit și între ceea ce s-a trăit cu adevărat. Textul, în ansamblul înțelegerilor lui, poate accesa legături în istorie, în religie, în gândire, în spiritul propus. Toate popoarele lumii, de la apariția vieții pe pământ, au luat în calcul elementele primordiale ale existenței: apa, aerul și focul. Sacralizarea apei și a focului a creat un alt univers omului, chemat mult mai ușor spre credință, spre regăsirea sinelui. Acel socratian Cunoaște-te pe tine însuți, răspândit de discipoli ca Platon, Xenofon și
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
o înșiruire absolut aleatorie (din punctul nostru de vedere), distribuția lor este următoarea: Ploaia (cu răpăiala ei sacadată ca-n tobe), Noaptea (istovită ca și viața noastră),Viața (acea minciună ,,mai adevărată’’ - A pleca, p. 31), Timpul (compus al elementului primordial apa, iar Tu, reflectarea vieții în ea și care abătut, începe să se deruleze într-un înainte, ceea ce de fapt, este o scădere iremediabilă a existenței fiecăruia,concretizat într-o Toamnă, un (ano)-timp, adică un Timp inversat și concretizat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
suflul divin, cu valențele chimice necesare apariției vieții. De aici și până la a ne imagina un lac călduț aflat în altă parte a Universului decât pe Terra noastră nu a mai fost decât un pas. Să ne imaginăm însă Pământul primordial, cu o Lună abia formată și supus unui bombardament extrem venit din spațiu. Asteroizi și comete au lovit ambele corpuri cerești cale de sute de milioane de ani. Și totuși, paradoxal, acesta este momentul în care avem confirmarea că a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]