KorAP: Find »[drukola/base=primus & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...14 >

328 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

or să vină de îndată după noi. Ne vor omorî și pe noi, și pe soldați, răspunse Titus pe un ton aspru. Dacă fratele tău vine încoace, știe cu siguranță că quazii sunt aici, la pândă. Am auzit că Antonius Primus e mai viclean decât o vulpe. Văzuseră înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau, nehotărâți dacă să înfrunte încă o dată dușmanul sau să fugă... Deodată se înălță un glas triumfător: — N-o să stau din nou de pază... Dacă nu-mi dau lorica după miracolul ăsta al lui Antonius Primus... jur că dezertez! Soldatul aranja cu o mână legătura ruptă a armurii ferrea, entuziasmat că, după schimbarea direcției, se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul lui triumfător acoperi strigătele quazilor rămași, care încă mai încercau să se apere. — Antonius Primus a învins! Antonius trase de frâu și își opri calul. În fața lui, scena luptei păru să înghețe, să rămână pietrificată în timp și spațiu, o reprezentare a tuturor victoriilor armatei romane care, de-a lungul veacurilor, transformaseră Roma în Imperiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dar nu umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind de nesupunerea ta. — De victoria mea. Antonius își înălță capul. — Antonius Primus, zis Plisc de Găină. I-ai învins pe quazi la ieslea găinilor - Valerius se așeză. Ordinul era să te duci la miazăzi de castru. Și asta nu-i tot... Ți-ai părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb se așezară pe bănci pentru a asista la rit. Antonius Primus veni ultimul. Purta o paenula groasă de lână, de culoarea purpurei. Capul îi era acoperit de o glugă. Fură stinse aproape toate torțele, iar Antonius fu condus în mijlocul templului. Aici rămase singur. Un miros puternic de tămâie se răspândi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Cel credincios lui Mithra va fi pregătit să-și dea viața pentru ideal. Va fi curajos și înțelept totodată. Va lupta pentru Bine, împotriva Răului. Zeul îi va dărui viața veșnică, întrucât credinciosul lui Mithra nu moare niciodată. — Marcus Antonius Primus, general al Legiunii a șaptea Galbiana - răsună un alt glas, din alt colț al încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră lui Antonius după victoria împoriva quazilor. Datorită calităților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-a dat lui Julius Civilis două scrisori, una de la legatul Valerius Mucrus și una de la tribunul Antonius Primus, fratele medicului... În amândouă i se cere lui Julius să încheie o alianță împotriva ta cu legiunile din Pannonia, din Maesia și din toată Illiria. Te consideră un uzurpator. De partea lor sunt și guvernatorii Africii, în primul rând Vespasianus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
șarpele? — Eu nu sunt roman - Julius Civilis își ascuțea pumnalul în fața colibei în care stătea Valerius. Trei bărbați erau așezați în jurul mesei: Valerius, Julius Civilis și hangiul, care venise în sat în noaptea dinainte. Nu sunt ca fratele tău. Antonius Primus e gal, dar cetățean roman, și se supune vechilor tradiții, potrivit cărora împăratul trebuie ales de Senat și de Pretoriu. Otho e împăratul lui, nu al meu. Tu... ai acceptat alianța cu Vitellius? Valerius clătină din cap, nevenindu-i să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce a aflat despre moartea lui Galba, Vitellius nu pare dispus să renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi, dispuse perfect simetric. În aerul după-amiezii de primăvară se răspândeau fumul și mireasma cărnii fripte. Știam că ne vom întâlni aici. Sau, cel puțin, așa speram. Antonius Primus își îmbrățișă fratele. — Am aflat ce ți s-a întâmplat. Îl îndepărtă puțin pe Valerius, ca să-l privească în față. — Știu despre Velunda... Mi-a povestit Maktor. Când a venit în castru, i-am cerut să-mi vorbească mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu mai vine? Poate că nu l-au lăsat să intre în Ludi... Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus și centurionul Errius Sartorius. Lângă ei se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un tricliniu acoperit cu mătăsuri și blănuri, însuși imperator-ul. Pentru a-și sublinia importanța, poruncise ca lui să i se aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
degetul spre Antonius. Voi merge în Italia - coborî mâna, muindu-și degetul în vasul cu sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scrisori lui Salvius Titianus, fratele lui Otho și prefectul Romei, amenințându-l cu moartea în cazul în care familia lui ar fi pățit ceva. Mai știa că fratele său mai mic, Lucius, era în suita lui Otho și că Antonius Primus avea o mare influență asupra împăratului și a lui Salvius Titianus. Dacă îl elimina pe Valerius, soarta familiei sale era pecetluită. Se uită din nou la Valerius și simți cum i se strânge stomacul de spaimă. Trebuia să scape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
târziu să-l omoare. Căută rapid o cale de ieșire, în timp ce ducea la gură prăjitura cu miere și susan. O mestecă - era foarte amară. Încercă să înghită - gâtul îl durea acolo unde se afundaseră degetele ucigașe ale lui Valerius. — Antonius Primus, înțelegi că nu-l putem ierta pe fratele tău... Nu-l putem lăsa liber. Chiar dacă admitem că Vitellius este guvernator, și nu imperator, atacatorul trebuie pedepsit. E vinovat. Cel care vorbise era bărbatul cu păr alb; se numea Vinicius Crulpus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l zdrobiți cu totul. Apoi duceți-l la maestrul Manteus. Tocmiți-vă și luați pe el o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius cu picioarele, cu pumnii, cu bețele. Valerius își pierdu cunoștința. Când îl duseră de acolo, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
destinului său de gladiator. Vitellius îi făcu semn sclavului să tragă perdelele. Simțea o imensă ușurare. Toate neliniștile sale dispăruseră. Legănat de lectică, dormi tot drumul până la Pretoriu. 23 Din vila aflată în apropiere de Aquileia se vedea marea. Antonius Primus ajunsese aici după o călătorie fără opriri pe Via Postumia, ars de febra care nu-i dădea pace de când plecase din Gallia. Deși era slăbit, nu voia să stea în pat și se plimba prin grădina vilei, printre pomii fructiferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ei prietenii cu Nero. Se refugiase în vila de la Aquileia și aștepta să vadă dincotro bate vântul. Era extrem de bogată și nu avea copii - avantaje importante atât în vremuri prielnice, cât și în cele potrivnice. Îl privise curioasă pe Antonius Primus în seara când acesta ajunsese, lac de sudoare, cu o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dădeau foc caselor, clădirilor oficiale și templelor. Soldații puneau stăpânire pe ferme și îi ucideau pe proprietari și pe cei care le țineau piept. O armată brutală invada Italia, care era deja sărăcită, aducând pretutindeni distrugeri și violență. Pe când Antonius Primus își înșeua calul, Calvia veni la grajduri. — Banii fac revoluțiile, zise, punându-i o mână pe braț. Banii, mai mult decât curajul. Eu am mulți bani. Contează pe mine când vei dota armatele care vor distruge puterea lui Vitellius. 25

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în spatele lui Antonius, care se întoarse brusc. Un băiat desculț, îmbrăcat cu o tunică scurtă de in neprelucrat, se apropia de el. — Maestrul nu-i primește pe străini, așa că ai face mai bine să pleci. — Spune-i că sunt Antonius Primus și că am venit să-i cer ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Tu te poți duce la Manteus... Știu că-ți datorează viața și nutrește o profundă recunoștință față de tine. În plus, știu că se teme fiindcă știe puterea ta de mag. Iar eu, adăugă ducându-și mâna la piept, eu, Antonius Primus, voi fi la picioarele tale dacă îmi vei ajuta fratele. — Taci! exclamă Proculus încruntat. Mai lipsește să-mi oferi bani ca să mă convingi... Bani, repetă cu dispreț. Antonius tăcu. Își îngropă iar fața în mâini, ca să-și înăbușe mânia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-mi spui ce vezi în viitor? întrebă, privindu-l temător pe maestru. Dacă Vitellius cade, ai face bine să-ți atragi bunăvoința altor oameni. Te referi la Vespasianus? Sau, poate, la cineva care se află nu foarte departe... la Antonius Primus? Manteus împinse farfuria din fața lui, oftând. — Hai să terminăm. Nu pot s-o fac pe istețul cu tine. Mi-e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e fratele lui Antonius Primus. Dacă moare în arenă, așa cum vrea Vitellius, Antonius Primus îți taie gâtul. Manteus lăsă capul în jos. — Blestem ziua în care m-am vârât într-un asemenea necaz. Valerius... L-ai văzut mai înainte... Cred că l-ai recunoscut, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e fratele lui Antonius Primus. Dacă moare în arenă, așa cum vrea Vitellius, Antonius Primus îți taie gâtul. Manteus lăsă capul în jos. — Blestem ziua în care m-am vârât într-un asemenea necaz. Valerius... L-ai văzut mai înainte... Cred că l-ai recunoscut, pentru că tu l-ai învățat arta medicinei. Nu e în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]