1,145 matches
-
Zwijger, Willem van Oranje, conte de Nassau-Dillenburg, principalul lider al revoltei olandeze împotriva Spaniei în timpul Războiului de 80 de ani). este al doilea autor consemnat de istorie al unui asasinat cu arma de foc reușit împotriva unei persoane de rang princiar (primul fiind scoțianul James Hamilton care l-a asasinat pe James Stewart Conte de Moray, Regent al Scoției, la data de 23 ianuarie 1570), însă este primul făptaș prins, dovedit, judecat, condamnat și executat pentru un asemenea asasinat. Balthasar Gérard
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
grec Teodor Lascăr), frumoasa prințesă din dinastia Arpad. Kinga a fost căsătorită cu Boleslav al V-lea cel Sfios, fiul lui Leszek I al Poloniei, prinț de Sandomierz, și al prințesei ruse Grzymisława. Logodită fiind de timpuriu cu capul casei princiare Boleslaw al V lea - prinț polonez, la vârsta de cincisprezece ani, în 1239 s-a căsătorit. [3] Căsătoria a fost bună pentru relațiile polono-maghiare.Având gaj virginitatea soției Boleslaw a asumat, de asemenea, puritate veșnică (numită căsătorie pe viață - Sfântul
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
din Varambon (Franța). Noul proprietar, Ludovic I de Savoia, îl depune la "Saint-Chapelle" din Chambéry. Începând cu 1471, giulgiul este expus în mai multe orașe europene că: Vercelli, Ivrea, Sușa (Italia), Chambery, Avigliana. Mai tarziu, giulgiul a fost donat casei princiare de Savoya (Franța). În 1578, a fost predat Domului din Torino, rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în 1983, când a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pânză este dusă în 1578 la Catedrala „Sfanțul Ioan Botezătorul” din Torino
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Franței și fiică a lui Iaroslav I cel Înțelept. Tatăl Ceciliei, Marele Duce Leopold, descindea dintr-o ramură morganatică a familiei Baden (mama lui a fost Luise von Heyer, o nobilă) și, prin urmare, nu avea dreptul la un statut princiar sau drepturile suverane ale Casei de Zähringen din Baden. Cu toate acestea, în 1830 el a urcat pe tronul Marelui Ducat de Baden după ce linia masculină principală a familiei sale s-a stins. Leopold a fost considerat primul domnitor german
Olga Feodorovna de Baden () [Corola-website/Science/318317_a_319646]
-
este dialogul între tematica compoziției (Martiriul Domnului) și răspunsul naturii, cu tunetul înăbușit al furtunii. La invitația prințului-elector saxon Friedrich al III-lea, un mare mecena al artelor, Cranach pleacă în primăvara anului 1505 la Wittenberg, unde devine pictorul curții princiare, îndeplinind această funcție până la sfârșitul vieții sale. Vreme de peste cincizeci de ani va picta tablouri sau va proiecta cartoane pentru gobelinuri, veșminte de curte, blazoane. Va schița, de asemenea, scene de vânătoare, va proiecta ceea ce numim astăzi "design"-ul interior
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
vieții sale. Vreme de peste cincizeci de ani va picta tablouri sau va proiecta cartoane pentru gobelinuri, veșminte de curte, blazoane. Va schița, de asemenea, scene de vânătoare, va proiecta ceea ce numim astăzi "design"-ul interior al saloanelor în diferite reședințe princiare. În anul 1508, Cranach face o călătorie în Olanda unde descoperă bogăția picturii flamande. Activitatea sa creatoare nu se limitează numai la lucrările pe care le execută pentru principii-electori saxoni, primește și comenzi din partea familiilor înstărite din Wittenberg sau chia
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
realizat de ucenicii săi. Portretele lui Cranach măsoară în general 50 cm în înălțime, fapt care permite redarea chipului în mărime naturală. Tabloul "Iudita", pe temă biblică, pictat totuși după regulile portretistice, redă probabil figura uneia dintre doamnele de la curtea princiară, fiind foarte asemănător cu tabloul "Portret de tânără doamnă" (1526), aflat în muzeul "Ermitage" din Sankt Petersburg. Strămoșii biblici reprezintă un motiv la care Cranach revine foarte des în creația sa. Cel mai adesea prezintă episodul în care Eva îi
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
televiziune "Le dernier secret de Yalta" ("Ultimul Secret al Ialtei") de Nicolas Jallot. În 2005 s-a aflat însă că muncitori evrei din lagărul de concentrare Strasshof, au fost aduși de "SS" să muncească pe moșiile din Austria ale casei princiare de Liechtenstein. Cetățenilor Liechtensteinului li s-a interzis să intre pe teritoriul Cehoslovaciei în timpul Războiului Rece. Mai recent, conflictul diplomatic din jurul controversatelor decrete Beneš de după război a condus la faptul că Liechtensteinul nu a avut relații diplomatice nici cu Cehia
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
și pot adopta legi și chiar amendamente constituționale fără vreo intervenție din partea legislativului. Constituția Liechtensteinului a fost adoptată în martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat și reprezintă Liechtensteinul în relațiile internaționale (deși Elveția se ocupă în mare parte de relațiile diplomatice
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
referendumuri pentru legile pe care le adoptă și împarte autoritatea de a propune legi spre adoptare cu principele și cu un număr minim de cetățeni necesar inițierii unui referendum. Puterea judecătorească este organizată în Tribunalul Regional de la Vaduz, Înalta Curte Princiară de Apel de la Vaduz, Curtea Supremă Princiară, Tribunalul Administrativ, și Tribunalul de Stat. Acesta din urmă se pronunță pe tema conformității legilor nou adoptate față de Constituție și are cinci membri aleși de parlament. La 1 iulie 1984, Liechtenstein a devenit
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
și împarte autoritatea de a propune legi spre adoptare cu principele și cu un număr minim de cetățeni necesar inițierii unui referendum. Puterea judecătorească este organizată în Tribunalul Regional de la Vaduz, Înalta Curte Princiară de Apel de la Vaduz, Curtea Supremă Princiară, Tribunalul Administrativ, și Tribunalul de Stat. Acesta din urmă se pronunță pe tema conformității legilor nou adoptate față de Constituție și are cinci membri aleși de parlament. La 1 iulie 1984, Liechtenstein a devenit ultima țară din Europa care a acordat
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
a fost criticată inclusiv de Consiliul Europei pentru că lărgea puterile monarhiei (perpetuând dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele a amenințat că dacă nu este adoptată constituția, el va folosi unele proprietăți princiare în scop comercial și că se va muta în Austria. Familia princiară și principele se bucură de multă susținere publică pe plan intern, iar propunerea a fost adoptată cu 64% voturi pentru. O propunere de revocare a dreptului de veto
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele a amenințat că dacă nu este adoptată constituția, el va folosi unele proprietăți princiare în scop comercial și că se va muta în Austria. Familia princiară și principele se bucură de multă susținere publică pe plan intern, iar propunerea a fost adoptată cu 64% voturi pentru. O propunere de revocare a dreptului de veto al principelui a fost respinsă de 76% din alegători într-un referendum
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
mai puternice de a destructura rețele internaționale de spălare a banilor și a încercat să-și promoveze o imagine de centru financiar legitim. În februarie 2008, LGT Bank a fost implicată într-un , care a dus la încordarea relațiilor familiei princiare cu guvernul german. Principele Alois a acuzat guvernul german de trafic cu bunuri furate, referindu-se la achiziția de către acesta din urmă a unor informații bancare confidențiale cumpărate în schimbul a 7,3 milioane de dolari de la un fost angajat al
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
a unor informații bancare confidențiale cumpărate în schimbul a 7,3 milioane de dolari de la un fost angajat al LGT Group. Subcomisia pentru bănci din paradisuri fiscale a Senatului Statelor United a afirmat însă că LGT Bank, aflată în proprietatea familiei princiare, care are membri în board-ul acesteia, „este dornic părtaș și complice la evaziune fiscală, evitarea creditorilor și încălcarea hotărârilor judecătorești”. Liechtenstein participă la o uniune vamală cu Elveția și folosește ca monedă națională francul elvețian. Țara importă circa 85
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi strămutați) se chema pe limba lor Gardarike (sau "Gardariki") “regatul orașelor-cetăți”. Cele mai vechi localități au fost: Pskov, Polotsk, Gnezdovo/Smolensk, Alaborg, Aldeghia/Ladoga, Holmgard/Novgorod, Beloozero, Timero/Iaroslavl
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
de intemperii și hrăni în acele zone care sunt favorablile păstoritului în diferitle cicluri climaterice ale anului. În Evul Mediu iurucii nu erau doar pastori inofensivi ci purtau arme fiind rebeli și uneori având un caracter belicos, războinic. Dinastiile lor princiare au reușit ocazional să se impună local devenind emiri sau chiar padișahi în Persia sau în ceea ce e Turkmenistanul de azi. Neavând o civilizație urbană iurucii au decăzut treptat, azi multe din triburile inițiale fiind decimate sau într-o stare
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care a servit drept capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola gepidă a căpeteniei princiare gepide creștine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich. Resturile gepizilor au dispărut sub stăpânire străină. În secolul al VII-lea însă scriitorii bizantini foloseau pentru
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Propunerea lui a fost supusă unei comisii, ai cărei membri în unanimitate o găsiră inacceptabilă. La intervenția confesorului său, Isabella primi totuși pe Columb și după căderea Grenadei, îi acceptă condițiile . Prin convenția de la Santa Fe, Columb primea titlul aproape princiar de amiral, viceregalitatea tuturor pământurilor pe care ar putea să le descopere și a zecea parte din produsul comerțului cu aceste țări. La 3 august 1492, Columb părăsi portul Palos cu trei corăbii și 120 de oameni, corabia pe care
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
său, Pandulf al II-lea. De la 978, anul morții principelui Gisulf I, până la 983, anul în care salernitanii au reinstalat la putere o dinastie aleasă de ei înșiși, principatul de Salerno s-a aflat sub conducerea "străinilor": fie din casa princiară de Capua, fie de către ducii de Amalfi. Amalfitanii au profitat de moartea lui Pandulf Cap de Fier din 981 pentru a prelua stăpânirea asupra Salerno de la Pandulf al II-lea, astfel încât Manso I de Amalfi a devenit principe. Acesta a
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
mentinut în epoca donatiei si (apoi) în continuare atât parintilor cât si ei însisi în prezent si ca au fost înlaturati numai din cauza (lipsei) actelor-scrisorilor date de noi (noastre) necesare în aceasta privinta (pentru detinerea mosii-lor). Impunem tot dreptul nostru princiar, daca ar aparea s-au s-ar considera ceva în alt chip (sau oricum) pe portiunile lor de mosie, trecute pe liste, s-au daca acestora din orice cauza ar necesita (în diferite moduri semnatura noastra). Împreuna cu toate veniturile
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
popoarele locale. Mingshi - istoria oficială a dinastiei Ming, compilată mai târziu de Dinastia Qing în 1739, prevede că Mingul a stabilit Comanderii care supravegheau administrarea Tibetului, în timp ce a reînnoit titlurile foștilor funcționari Yuan din Tibet și care conferă noi titluri princiare pentru liderii sectelor budiste din Tibet. Cu toate acestea, Turrell V. Wylie afirmă că cenzura din Mingshi în favoarea întăririi prestigiului și reputației împăratului Ming, cu toate costurile, umbresc istoria nuanțată a relațiilor chino-tibetane în epoca Ming. Oamenii de știință moderni
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
, amplasată în fața palatului princiar din Cetatea Alba Carolina, cu o înălțime de 8,46 metri, din care soclul măsoară 2 metri, a fost realizată în bronz de sculptorul Oscar Han și inaugurată la 28 noiembrie 1968, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]
-
degrabă, de natură sentimentală și pornea de la ideea că Oscar Han, născut în 1891, ajunsese la o vârstă destul de înaintată și exista probabilitatea ca aceea să fie ultima lui lucrare reprezentativă. Astfel că în 1968, la Alba Iulia, în fața Palatului princiar, cu ocazia semicentenarului unirii Transilvaniei cu România, nu a fost dezvelită statuia propusă de Marius Butunoiu, ci aceea realizată de sculptorul Oscar Han. Pentru că Butunoiu ajunsese într-un stadiu destul de avansat cu lucrarea, tot Ceaușescu a propus, în compensație, ca
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]
-
În 1975, sculptorul Horia Flămându a realizat un basorelief cu o lungime de 6,20 m și o lățime de 3 m, care a fost montat pe fațada clădirii din spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia (palatul princiar). Basorelieful îl prezintă pe domnitor primind omagiile celor trei țări române unite.
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia () [Corola-website/Science/322448_a_323777]